Emil Comsea, Senior Art Director la McCann Erickson
Dupa ce-am vazut prima oara Adidas Equipo, l-am vazut din nou. Si-apoi din nou. Si-apoi din nou. Si-apoi din nou. Si apoi din nou. Apoi am sapat putin pe net si le-am trimis lui Lee Hempstock si Chris Landy un e-mail: “I hate you! Fuck you! I love you!"
Te uiti la el si ai sentimentul ca oamenii care l-au facut si-au spus tot timpul “Parca nu-i de-ajuns". Parca nu-i de-ajuns ca situatia in care doi pusti isi aleg echipele de vis poate fi un spot in sine, hai sa-i facem pe jucatorii aia sa si apara. Parca nu-i de-ajuns, hai sa-i facem pe pusti sa-si aleaga jucatori legendari. Parca nu-i de-ajuns doar si si-i aleaga, hai sa-i facem si pe aia sa apara pe maidan. Ce misto! Dar parca nu-i de-ajuns, hai sa-i punem pe pusti sa managerieze echipa de vedete si sa-l puna in poarta pe super-atacantul Defoe. Si inca nu-i de-ajuns, hai sa-l facem pe Jose sa ia moneda din mana lui Djibril pentru ca in jocul asta nu el e capitanul.
Dar ar fi pacat sa vezi Equipo sau Partido de unele singure. Sunt doar crema din varful unei intregi campanii perfecte in care lucrul care-mi ridica perii cel mai rau, e spargerea si remodelarea lozincii comunistoide privitoare la munca in echipa. Doi creativi “juniori" (daca pot sa vorbesc in halul asta despre niste oameni care lucreaza pentru 180 Amsterdam) au zis “ne-am gandit la niste indivizi care trebuie sa-si faca o echipa de inca 10" – doi directori de creatie premiati cu un Grand Prix si 16 lei de aur inainte de +10, au zis “asta-i misto, hai sa facem Brazilia versus Argentina, Anglia versus Franta, Olanda cu Germania, Italia cu Japonia si folosim indivizi care construiesc in jurul lor echipe de necunoscuti. Apoi, la final rupem lumea-n doua: facem cu doi copii in jurul carora construim echipe de indivizi. Si-i zicem 1+10.
Cei de la 180 Amsterdam nu mi-au lasat mie prea mult loc sa ma dau destept, ci si-au definit singuri conceptul mai bine decat se putea: “Together I am strong".
Ma intreb de mai mult timp cum se fac campanii ca asta. Sigur, se fac cu bani. Cu actori al caror onorariu e mai mare decat bugetul unui spot din cele scumpe romanesti; cu castinguri pe internet la care participa doua milioane de copii si devin in sine niste campanii de marca; cu un director de marketing care e premiat ca “advertiserul anului" la Cannes 2006, cu marci mai batrane de-o jumatate de secol, cu studiouri audio ca MassiveMusic care-si platesc producatori cu mai mult de 130 de dolari pe luna asa ca sunt motivati sa-ti dea altceva decat o zdranganeala simpatica din 3 corzi, cu case de productie dintre cele mai prestigioase de la Londra asa cum e Stink care-ti propun locatii la alegere pe care continent preferi. Dar cred ca mai e ceva in afara de toate astea si nu-mi dau seama ce anume.
Hellooo!… Is there any “together" around?…
Client
Brand
An
2006
