Cred ca o campanie sociala de impact (atat la noi, cat si pe aiurea, atat de Sarbatori, cat si in afara lor) se construieste in zona de echilibru sau, mai bine zis, din "starea de armonie" intre o tema universal valabila si relevanta la nivelul unei comunitati distincte. Este, daca vreti, o punere in fapt a principiului (scuze pentru limba de lemn) "think global / universal - act local". Daca tema nu este general umana / universal valabila atunci campania nu este sociala - ci vizeza probabil niste interese de grup. Iar daca proiectul nu este relevant la nivelul unei comunitati distincte care sa fie miscata de campania respectiva si sa o adopte, atunci se cheama ca nu are impact. Cu alte cuvinte, tema sociala trebuie sa fie in primul rand una reala. Iar proiectul are datoria de a face o diferenta in ceea ce priveste tema cel putin la nivelul unei comunitati distincte, prin efecte cat se poate de clare si observabile cu ochiul liber. Asta dincolo de orice rezultate conexe la capitolul imagine.
Si pentru ca o sa-mi spuneti ca "e usor sa fii tare la teorie" o sa va dau si un exemplu de astfel de proiect care cred ca ar prinde bine in vremurile noastre. Tema la care se refera este crearea unei culturi a calitatii vietii la romani. Cum? Pornind de la baza, de acolo unde se formeaza societatea civila romaneasca. Un raspuns decent ar fi sa sprijinim copiii si tinerii patriei sa-si urmareasca si sa-si implineasca vocatiile. Pe scurt - sa aiba asteptari mai inalte de la viata, acelea care sa le valorifice potentialul (altfel o sa vrea toti sa faca advertising si PR pentru ca e "glamour" si banos).
Asta se poate face in felul urmator - companiile "adopta" copii cu calitati deosebite pe care ii sprijina prin activitati de mecenat. Daca sunt olimpici, sunt ajutati sa mearga la olipiade internationale si tabere de pregatire, daca sunt sportivi, violonisti, sahisti, pictori, dansatori de sarba-n caruta - sunt ajutati de companiile respective cu cele trebuincioase ca sa-si poate face treaba si sa-si implineasca vocatia. Proiectul poate avea cu atat mai mult impact cu cat se creeaza apropiere, se construieste o relatie, iar succesul copilului respectiv se internalizeaza ca un proiect si o cauza a companiei (alaturi de target-urile de profit si market share).
Un astfel de proiect poate realiza un impact social important (sunt sute de companii care ar putea "adopta" astfel sute de copii, care la randul lor vor fi cunoscuti in comunitatile lor si vor deveni statement-uri pentru tema - "implinirea vocatiei") are o valoare perceptuala mare (se zice "daca faci o diferenta pentru un om e ca si cum ai face-o pentru intreaga lume"), este usor customizabil pentru specificul fiecarei companii (un cabinet de arhitectura poate adopta un viitor desenator, o companie de IT un olimpic la mate etc.). Nu in ultimul rand, costurile nu sunt mari deloc pentru o companie rasarita. Si cred ca nu gresim deloc daca socotim costurile astea ca investitii pe termen lung.
Ce-am povestit mai sus e un simplu exemplu. In concluzie, daca vrei sa-ti iasa sociala, conteaza instrumentele pe care ti le alegi (in cazul nostru mecenatul) si principiile de lucru pe care le respecti: cum este implicare asumata pe termen lung, in teme cu efect real in viata comunitatii. Poate ca cea mai mare victorie este sa schimbi ceva in viata oamenilor, in convingerile lor si in felul in care se dezvolta, sa reusesti sa-i convingi sa actioneze altfel, in beneficiul lor, sa-i faci sa fie "their best".
In orice caz, ideea facerii de bine pentru ca e "perioada sarbatorilor" sau "trendy sa faci CSR" nu ne-a ajutat si n-o sa ne ajute niciodata.
