Pana acum imi era foarte clar. In ceea ce priveste amenajarile interioare, calitatea publicitatii scade direct proportional cu distanta ce separa produsul de pamant. Ca sa le manevram mai usor propun sa impartim produsele in doua clase: over the foot (OF) si under the foot (UF). In ceea ce priveste OF, am vazut abordari aspirationale pentru vopsea lavabila, mobila, lampi, ceramica si celelalte produse ce privesc talpa piciorului de pe partea cealalta. Cateva clip-uri absolut inaltatoare, conform cu aspiratiile clasei. Lucrurile stau insa pe dos pe masura ce brief-urile se apropie de glie, adica de produsele UF, recte de mochete sau parchet. Zilele astea am vazut, de exemplu, un autobuz pe care un cap de barbat sta strivit sub un toc rubiniu ce incheie cat se poate de gratios o gamba. Mochete Piritex. La stanga, flatand urmele de gender issues amortite in target, sloganul: o lume la picioarele tale. Un UF de-a dreptul devastator. Mergea la fel de bine si pentru pantofi. Da asta-i alta poveste.
In fine, asa cum spuneam la inceput, toata teoria mea se clatina din temelii. E o infrangere pe care o primesc in genunghi si cu capul plecat constient ca altarul exegezei publicitare mai cere din cand in cand si capul unui comentator, nu doar franjuri de pelicula. Pentru ca, dragii mei, am vazut un produs UF cu strategie de OF, un under the foot cu tenta aspirationala. Probabil conditia lui dramatica, strivit intre mocheta si parchet sau starea lichida ce il predispune subliminarilor diverse au facut din lacul de parchet Palux primul produs ce si-a luat peste picior existenta, pana mai ieri, netelevizata. Cei care au vazut, stiu despre ce vorbesc: spotul Palux cu Luciu dand luciu. Cei care n-au vazut sa-si ia concediu si sa se inchida in camera doar ei cu televizorul, pe parchet.
Cine si-ar fi imaginat ca un spot ce incepe ca toate zilele din Bucuresti, cand ea pleaca din casa spunandu-i lui ca atunci cand se intoarce "sa fie luciu pe jos" poate sa atinga, precum degetele fine ale unui mariachi, toate coardele sensibile ce strabat intinse consumatorul roman? Mai nimeni, in afara de cei ce au vazut in acest inceput prozaic si proletar preludiul unei aventuri pe suprafata nelacuita a parchetului. Pentru ca spot-ul continua cu nimeni alta decat ea, Nicoleta Luciu, primenind cat se poate de intim suprafata pardoselei si hipnotizandu-l pe el, mesterul, romanul, visatorul, aspirantul, lacuitorul. Timp de zece nesfarsite secunde. Restul va trebui sa-l continuam controlat in imaginatie, pentru ca in acest moment intra ea, cea de la inceput, care, schimband topica, sensul si semnele de punctuatie, intreaba sec si fara intonatie "Luciu pe jos?". Da, pentru ca, folosind Palux, "luciul vine de la sine". Adica un fel de lampa a lui Aladin declansata de jocurile ieftine de cuvinte si dramatizata dupa reteta de OF clasica: Preluciu, Luciu si Postluciu.
In fata unor astfel de executii nu e bine sa stai sa meditezi. Au darul sa-ti blocheze procesele cognitive. Fac parte din acea categorie de foiletoane absurde pe care e mai bine sa le studiezi prin grilaj fara sa le explici ca atunci cand universul tau e o cusca, nu poti s-o dai decat in bara. De aceea e publicitatea un carusel atat de delicios. Si tot de asta astfel de respectabile eforturi trebuie recompensate. Permiteti-mi deci sa-i acord un titlu modest de capodopera a publicitatii postlinoleu la produse pentru parchet. Si sa-i agat ceremonios agentiei de gat, ca in print-ul cela de la Ad'Or, capacul cutiei de Palux. Felicitari. Putin luciu nu strica niciodata. Cu conditia sa dati cate unul, ca sa ajunga la toata lumea.
