O serie din 2007. Un an excelent pentru printuri. Pentru mine, adevaratul Grand Prix de la Cannes si niste executii de care pur si simplu nu ma pot plictisi.
Mi-e foarte greu sa explic, sa justific, sa demonstrez de ce un lucru evident genial e genial... Asta se simte in primul rand in stomac. Sau in creier. Acolo, in centrul ala special care se activeaza doar in momentul in care ceva te loveste si iti spui nu "De ce nu m-am gandit eu la asta?", ci "Mama, chiar nu m-as fi gandit la asta!"
Pentru ca insight-uri legate de muzica si trupele de baieti sau somn si masina de gunoi avem cu totii si le-am mai vazut folosite prin executii, dar genialitatea vine din a le selecta exact pe cele mai savuroase dintre ele si a le asocia cu lucrurile neplacute care iti raman intre dinti si te sacaie pentru ca e greu sa le scoti de acolo. Iar pasul urmator, la fel de genial, este a te gandi sa folosesti litere volumetrice pe post de dinti. Ei bine, la asta, recunosc cu mana pe inima, nu m-as fi gandit niciodata.
Mi se pare ca orice as spune pare putin si superficial, incercand sa disec sau sa surprind doar o singura ita din increngatura geniala de insight cu art direction, cu relevanta, beneficiu de produs, freshness of idea si craft. Cam aici cred ca e proba unui print cu adevarat reusit: cand toate ingredientele absolut necesare sunt atat de bine puse impreuna in rezultatul final, incat nu mai simti zaharul intre dinti, ca in prajiturile facute la norma.
