Nu i-am vazut niciodata. Cu toate acestea nu mi-e deloc greu sa mi-i imaginez. In primul rand, ii banuiesc foarte rapizi. Probabil fosti atleti, oameni din al caror bacalaureat nu a lipsit proba de sport, pasionati de jogging, acestor adevarati haiduci fara platfus ai probelor pe sectoare le sta in putere sa parcurga un cvartal de blocuri cu o portie minima de oxigen. In al doilea rand, asa cum va spuneam, sunt invizibili. Cine a pus mana pe trusa genetica a lui Tolkien, o foloseste acum fara discernamant pentru a-si atinge propriile scopuri. Faptul ca pot trece fara probleme de interfoane, administrator si cerberii comitetului de intampinare ma fac sa cred ca avem de-a face, fara indoiala, cu specie balcanica de elfi. Desi dupa masa impresionanta de pliante pe care reusesc sa o care, impartasesc cu siguranta si cateva din avantajele competitive ale unui troll.
Toata aceasta serie de reverii grotesti e generata in fiecare duminica seara cand, dupa un weekend pentrecut departe de casa, reusesc intotdeauna sa disloc din cutia mea postala minuscula de la bloc o cantitate neverosimila de pliante si brosuri publicitare. Cosul de gunoi de langa, ticsit de materiale multicolore, imi spune ca nu sunt singurul care trebuie sa ma lupt in fiecare saptamana cu acest balast nefolositor. Se pare ca toti, adica eu si locatarii cu care coalizez la nivel de corespondenta, suntem victimele acestui deochi celulozic pe care specialistii il numesc marketing direct. Publicitate target-ata grosier care imi spune ca in aceasta luna voi fi interesat in special de biciclete, scule de bricolaj, frigidere, mochete, parchet, adeziv, salam si televizoare.
De obicei tot ce gasesc arunc sau inghesui subversiv in cutiile postale mai mari care, in mintea mea, denota o putere de cumparare superioara. Astazi insa le-am inventariat. Sunt 13 pliante, brosuri si brosurici pline de oferte. Cora, Carrefour, XXL, Praktiker, First Bike, Piritex, Mega Image ma anunta cu toti ca ma asteapta inca o luna plina de "super oferte". Asta inseamna cel putin trei layout-eri, cel mult patru copywriter-i, multi dtp-isti, o tipografie sau doua, agenti de marketing impartiti pe zone, supraveghetori, client service unde e cazul, ce mai, o gramada de lume implicata in acest proiect pe cat de ambitios pe atat de utopic: enciclopedia de preturi mici a primei saptamani din luna iulie, anul 2005. Tinand cont de toate aceste aspecte si de munca oamenilor mai sus amintiti, ce ma indeamna sa arunc totusi o astfel de capodopera la gunoi?
Pai, in primul rand, pentru ca toate aceste pliante, flyer-e si brosurici sosesc absolut nesolicitate. Nu am nici o legatura, dar absolut nici una cu "noua colectie de mocheta" de la Piritex, nu ma intereseaza sub nici o forma "hiper oferte de pret" de la Cora, nu vreau sa particip la "tombola verii" de la First Bike, n-am sa cumpar niciodata lucruri "ieftine ca braga" de la XXL si nu, Mega Image nu este "cel mai bun vecin" al meu, cel putin atat timp cat, ca un colocatar model ce e, o sa-mi paraziteze in continuare corespondenta. In al doilea rand, ca unul care a cumparat carti si pentru ca aveau coperti frumoase, tin neaparat sa adresez un repros direct celor care se ocupa de aspectul estetic al acestor materiale publicitare. Dragii mei, ca un lucru este urat asta pot sa inteleg, dar daca cineva a primit bani sa-l faca asa, atunci chiar irositi cerneala si hartie. Ca de propria marfa e clar ca nu va pasa.
