E foarte greu sa raspund la o asemenea intrebare fara sa reiterez ceea ce s-a spus de sute de ori pana acum, in sute de moduri diferite. Mai ales ca sunt unul dintre plannerii care au invatat enorm de mult ascultandu-i pe creativi, cerandu-le parerea, construind idei impreuna cu ei.
Cred ca principalul motiv pentru care apar conflicte intre planner si creativ tine de orgoliu. Din dorinta de a deveni un ajutor indispensabil sau de a-si arata contributia nepretuita, plannerului i se intampla de multe ori sa transforme un briefing sau un feedback intr-o reala demonstratie de desteptaciune in fata creativului. Ceea ce de multe ori poate mai degraba sa confuzeze, sa frustreze si sa enerveze decat sa ajute. De aici pana la creativul care se plange ca n-a inteles nimic din ce are de facut sau ca targetul descris nu exista si la plannerul care nu vrea sa lase nimic de la el este numai un pas.
Cred totodata ca acest gen de conflicte poate fi lesne evitat daca plannerul isi asuma un rol de coechipier al creativului, cu care imparte interesul unei idei excelente. E foarte simplu pana la urma: se poate face creatie foarte buna fara strategie, dar sunt sanse foarte mari ca din combinatia de strategie si creatie sa iasa idei mai bune. Relatia merge ok atata vreme cat plannerul are asta in vedere, in loc de a vrea pur si simplu sa demonstreze in fata creativilor ca detine adevarul absolut.
