Radio Romania se prinde greu...dar macar incearca

ArgueAds: Ana Militaru vs. Florin Dumitrescu

Ana: Crezi ca a trecut suficient de la Revolutie ca sa nu ni se mai para uncool tot ce are legatura cu o altfel de cultura decat cea urbana? Uite campania Radio Romania, de exemplu, niste joculete de cuvinte pe care as fi putut jura ca le-ai scris tu, dar care transmit clar mesajul ca "noi, intelectualii rafinati stim toate sensurile cuvantului "capricii", in timp ce tu nu-l folosesti nici macar ca sinonim pentru "moft".

Florin:: Vai, draga Ana, "numa' ce scrisei" in Dilema ca e cool sa fii taran rapanos, rural si rustic... Si te rog: eu nu fac joculetze. Si nici maestrul Al. Dumitrescu "Tzugu", fostul meu coleg mccannist (cu care voiam sa fac agentia Dumitrescu & Dumitrescu, da ne certam care sa fie scris primul...) nu opereaza cu joculete, ci cu ditai tropii si schemele argumentative. Uite, in printul negru e exemplificat, ca pentru scoala, un twist ironic stil Bernbach. "Faza" cu capriciile insa, de fapt toata seria cu "ne place... ne plac..." banuiesc ca sunt impuse de client. E stilul de umor SRR-ist de 80 de ani... Alea, da: sunt niste joculete!

Ana: Batrane, incercam sa meditez aici asupra inculturii generalizate si sa-i estimez inceputul sfarsitului. Remarc ca, in ultimii ani, o patura superioara firava incearca sa se delimiteze de masele de "cocalari" (termen auzit in popor), cautand sa afiseze preferinte si sa se afiseze la evenimente (na, ca m-am molipsit si eu de jocuri de cuvinte) mai putin kitsch-oase. Poate ca mesajele campaniei vor capata aprobarea celor care isi dau seama ca e ceva in neregula cu expresiile ca "da si mie o dedicatie cu piesa aia a lu' Andreea Banica", "nu te-ai prins?", "ce taran esti!" si poate ca va reusi sa creeze un soi de complicitate cu tinerii acestia, chiar daca nu cred ca vor fi tentati sa incerce si frecventa.

Florin:: Cine poate defini aceasta patura? Cine poate spune ce e kitschos si ce nu? Cine se simte superior celorlalti, indreptatit sa ii considere cocalari? Noi nu putem spune, dar sunt foarte multi romani care au raspunsul gata formulat si intiparit cu litere aurii in sediul intim al prejudecatilor de neclintit: "eu insumi", gandeste fiecare dintre ei, cu o mentalitate de cocalar "de rang superior"... S-ar putea ca panourile sa se adreseze intr-adevar acestor lumpen-snobi, oameni (majoritatea tineri) care au in definitiv meritul de a tanji catre ceva "superior"; ceva indefinit, dar aspirational. S-ar putea ca glumele bazate pe dublu sens sa ii amuze, sa ii puna eventual si pe ganduri... dar... o complicitate autentica e imposibil de realizat.

Ana: Si atunci sensul campaniei e sa mai stearga de praf brandul? Ca mie mi se pare ca reuseste foarte bine. Probabil ca daca ar fi fost trasnita, proaspata si tinereasca, n-ar mai fi fost credibila. Campania foloseste genul de umor specific Radio Romania, dar foarte bine ancorat in prezent si chiar daca nu ispiteste prea tare sa schimbi frecventa, macar atrage atentia asupra mediocritatii, pe care iti notezi in minte ca ar fi bine sa incerci mai tare sa o depasesti.

Florin:: Mie dimpotriva mi se pare ca nu depaseste stadiul de intentie. Ceea ce vedem pe stalpii de la metrou sunt niste statement-uri de corporatie, sunt niste fraze desprinse din brief (si un pic cizelate retoric); sunt cel mult niste declaratii de la PR. Constientizezi blocajul dintre tine (radio) si public? Bravo! Iti impui niste statement-uri despre "ce ne place noua aici"? Super. Layout-ul e bine gandit. Optiunea pentru typo (scris exclusiv) e excelenta: reflecta caracterul "vorbit" si "serios" al posturilor SRR. E foarte bun si jocul de curcubeu dintre logo si fundalurile defalcate pe sub-branduri. Ovatii si urale. Si acum. Ce faci cu panourile astea cu mesaje interne, egocentriste (si vag autiste)? Tapetezi holurile si culoarele din Berthelot. Le pui in studiouri si sali de conferinta. La avizier. La bufet. La coltul fumatorilor. In niciun caz nu iesi cu ele "pe extern"; nu le adresezi unui public indiferent la "placerile" si "capriciile" tale. Ba nu. Iesi cu panoul negru, "general". Atat. Pentru restul, mai e de lucrat.

Ana: Dar nimeni nu-si propune sa obtina achizitia de la prima campanie, asa ca nici aici nu cred ca vor sa-i determine de la inceput sa-si faca tatuaje cu Radio Romania si sa-l asculte cu sfintenie in fiecare zi. Cred ca suntem in faza in care facem cunostinta cu brandul intinerit si miza campaniei e sa ne lase o impresie placuta, ca sa poata recruta ascultatori mai tarziu, printr-o campanie care sa se limiteze doar la cei care chiar ar asculta Radio Romania.

Florin: Tocmai, pentru ca e vorba de o etapa initiala, de captare a bunavointei publicului, consider ca ansamblul comunicarii scartaie ca tone-of-voice. Da, stiu, e in "schimbare de voice"... Sa ma apuc sa le zic oamenilor din statia metrou, cu necazurile si bucuriile lor personale, ce preferinte si placeri avem noi, bugetarii cei haiosi de la radioul de stat, este cel putin o inabilitate. Este aceeasi atitudine de herald oficios al puterii, care de data asta ne dezvaluie ca lui ii plac capriciile lui Paganini. Si apropo de asta, trage si un calambur! Si? Care e duda? Nici macar nu o spune haios pana la capat! Daca ar fi zis: "Suntem sonati dupa sonate... de Chopin", am fi intrezarit o unda de autoironie. Sau "Ramanem inmarmuriti cand dam fuga... de Bach". E-T-C. Se pot face liste kilometrice de astfel de haiosenii "culturale". Ideea e alta. Pe ascultatori ii deranjeaza cand aud la radio cate un penibil cum se hahaie de unul singur, la nu's'ce glume interne, fara relevanta publica. Si atunci schimba postul. E simplu. Tu ca radio public, esti si mai obligat sa reflectezi interesul public. Dar la noi "radio public" inseamna un radio autosuficient, care nu traieste exclusiv din activitatea comerciala. Si, ca atare, dezinteresat de interesul public! Paradoxal, nu?! Azi SRR vrea sa contracareze aceasta impresie prin alt paradox: spune ca "vorbeste serios", dar intr-un mod... mai putin serios, cu o comunicare mai relaxata. Impresia pe care mi-o face e a unui domn venerabil, care isi povesteste bolile si junghiurile, si la glumele caruia trebuie sa rad de coniventa. Un domn de la radioul de stat...