Fara sa dea nume, fostii si actualii sefi ai posturilor media publice recunosc ca au existat presiuni politice, dar nu ca le-ar fi dat curs. Razboiul dintre putere si societatile media cu cea mai mare penetrare - Televiziunea Romana si Societatea Romana de Radio - a luat sfarsit: Nicolau si Seuleanu sunt istorie, legile se schimba de la o zi la alta, iar neclaritatile si acuzatiile din acest proces zboara dintr-o parte intr-alta. Asa ca nimeni nu poate trage vreo concluzie.
La nivel national, Radio Romania Actualitati si Televiziunea Romana sunt singurele prin care se pot transmite mesaje catre electoratul rural, de la satele pe cale sa devina orase pana la ciobanul din creierii muntilor. Evident, acest capital de putere nu putea fi neglijat, iar schimbarile la care a fost supusa legislatia in toate mandatele din 1990 incoace au avut drept rezultat perpetuarea la nesfarsit a acestui derapaj informational. Cine a fost la putere a avut grija, in primul rand, sa controleze ce fel de informatie este publicata si unde. De la totalitarismul mediatic al cabinetului Adrian Nastase, dublat de santajele de gen "va trimitem Garda pe cap si va executam datoriile", pana la expulzarea lui Valentin Nicolau inainte de termen nu e decat o diferenta de nuanta. Un lucru este cert: romanii sunt supusi, de 15 ani, unui bombardament cu informatii cenzurate, alese pe spranceana, menite sa favorizeze mereu partidul de la conducere. Un reflex de care se pare ca nu ne va mai scapa nimeni, mai ales acum, cand singurele posibilitati de a rezolva conflictele au fost aprobate atat de trunchiat, incat nici o speranta de evolutie nu se intrevede pentru urmatorii ani.
