Doamnelor si domnilor, se apropie campania electorala. Si, desi nu ne preocupa prestatia vreunui partid politic, nu putem sa nu remarcam asemanarea izbitoare dintre campaniile de advertising si campaniile de lansare a unui candidat in lupta electorala. S-a pus de ceva vreme semnul egal intre omul politic si un produs obisnuit care trebuie lansat si nu de putine ori am vazut la televizor dezbateri pe teme politice in care candidatii isi prezentau oferta politica ca pe un lung sir de reason to believe-uri.
Brandul personal este arma cu care vor trebui sa se bata candidatii la alegerile parlamentare din aceasta toamna pentru ca votul va fi uninominal, cu alte cuvinte, vizibilitatea in spatiul public in ultima perioada va fi hotaratoare pentru un candidat care isi doreste un rezultat pozitiv. Aceasta prezenta pe scena politica si in viata de zi cu zi a alegatorilor nu trebuie sa fie neaparat una favorabila, pentru ca, spre deosebire de un produs care poate pierde definitiv increderea cumparatorilor sai fideli daca i se gasesc nereguli de fabricare, spre exemplu, personajul politic ar putea specula un context negativ pentru a atrage compasiunea electoratului.
Ce este mai interesant de urmarit este ca, fiind ei insisi constienti ca trebuie sa fie "vanduti" ca un produs comercial, tot mai multi politicieni au depasit etapa consilierilor de imagine si au recurs la sfatul agentiilor de publicitate pentru a le realiza campania electorala. Iar acestea au spus "da", aplicand cam aceleasi tactici ca pentru o campanie de produs. Diferenta care s-a facut imediat simtita a fost intrarea pe mediul online a multor oameni politici care si-au sters praful de pe site-ul personal, si-au facut bloguri, au inceput sa interactioneze virtual cu alegatorii de pe forum-uri si cu jurnalistii de specialitate.
Intrebarea care mi se pare foarte relevanta in acest context este cati dintre cei care folosesc internetul on a regular basis merg la vot? Desi ei sunt cei care, prin votul lor, vor hotari viitorul, tinerii nu au o educatie civica formata, nu sunt constienti ca au o responsabilitate in alegerea persoanei care ii va reprezenta in forul legislativ sau in afara granitelor tarii. Si atunci, este eficienta folosirea mediului online pentru a adresa mesajele unui politician unui target pierdut din start? Poate fi considerata aceasta o prima etapa de educare a publicului tanar, de familiarizare cu oamenii politici si de formare a unei atitudini favorabile in randul celor de 13-17 ani care in curand vor avea drept de vot?
Ce solutii vor adopta agentiile de publicitate contractate pentru a realiza campaniile electorale astfel incat sa ajunga la publicul tanar este de vazut. Discutia ramane deschisa, iar invitatii emisiunii AdCouture de lunea viitoare, Bogdan Naumovici, Creative Director 23 Communication Ideas si Dragos Stanca, organizatorul evenimentului Politica 2.0, vor incerca sa gaseasca raspunsuri la toate aceste intrebari.
Comentarii