ArgueAds: Ana Militaru vs. Florin Dumitrescu
Ana Militaru: Batrane, azi ai o misiune grea. Trebuie sa ne spui ce e romanesc la promotia asta cu cristale de la Dero, ca sa nu le plangem de mila pentru esecul asta din plastic colorat, avand in vedere cat de autentic romanesc se chinuisera sa construiasca brandul.
Florin Dumitrescu: Dar e elementar, draga Ana! Spotul cu zodii e o trimitere la seria Veronica si la alte filme ale Elisabetei Bostan; cu machiajele si costumele acelea animaliere la limita Kitsch-ului; cu vocile acelea de copii care canta atat de duios... E o continuare a platformei (n)ostalgic-paseiste a "Celor mai frumosi ani". Doamnele Gospo sunt dublu atinse: o data ca mame sensibile la dragalasenia tancilor si inca o data ca reprezentante ale generatiei Veronica.
Ana Militaru: Draga Sherlock, urmeaza sa demonstrez ce se intampla atunci cand strategia are sens, dar creatia o ia razna pe campii sau, in limbaj Gospo, "atunci cand socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ". Asa ca o sa te intreb: este posibil sa-ti fi venit in minte aceasta motivatie de-abia dupa ce ai vazut ca tot cantul si toata veselia erau pentru Dero? Secventa logica a fost: Dero -> musical -> romanesc, deci "Veronica!". Dar daca ar fi aparut alt brand la sfarsit, te-ai mai fi gandit degraba la Veronica sau te opreai in incursiunea mentala in anii '90, la celebra formatie Minisong, pe care (slava Domnului ca) a contractat-o cineva pentru o reclama?
Florin Dumitrescu: Mi-e greu sa spun, "fata buna si cuminte". Daca stau bine sa ma introspectez, cred ca ideea de Veronica mi-a venit de la machiajul de pe boticul Leului. Arata atat de vintage... Cred ca e machieuza de acum 35 de ani care l-a facut...
Ana Militaru: Nu e nimic romanesc la spotul asta in afara de faptul ca aduce vag aminte de un film din perioada "celor mai frumosi ani", iar asta numai daca te straduiesti foarte tare sa cauti o legatura cu ceva perceput ca reprezentativ pentru Romania, ca sa scrii ceva interesant la ziar. Nu stiu de ce publicitatea nu reuseste sa repereze romanismul decat in comunism (Dero, Napoca), la motii din munti (Napolact) sau in manelele de data recenta (Rom). Ideea de a aminti de un film vechi, romanesc, era conforma cu identitatea brandului, numai ca executia s-a indepartat de idee atat de tare incat la sfarsit a mai ramas un spectacol Minisong, in culori stridente.
Florin Dumitrescu: Mai mult decit un expert in marketing, ti-o poate spune unul dintre miile de chilipirgii profesionisti: in cazul promotiilor, conceptul este "ce se da". In cazul de fata, Kitsch-ul porneste de la ideea strecurarii de bijuuri in pungile de detergenti. Doamnele din target se presupune ca sint atente la recomandarile astrologilor ca fiecare zodie are pietre si culori favorabile etc. Ce credeai? Ca, dupa ce i-a ridiculizat Zaraza pe cautatorii de bijuterii in parizer, vor inceta astfel de practici?! Deunazi i-am cumparat lui fi-meu o bucata de salam de vara si, cand sa tai o felie, sa nu-mi cred ochilor! Scria pe ambalaj: "Atentie! Acest salam poate contine aur!" Suna tare, huh? I-as face un text lui Florin Salam pornind de la headline-ul asta! (Of, n-am eu atit noroc...)
Ana Militaru: In plus, ce o fi romanesc la horoscop si cristale colorate? Nu ca as fi vrut sa-i puna pe copii sa citeasca in ghioc si "sa dea in bobi", dar poate reuseau sa faca o promotie care sa aiba legatura cu personalitatea pe care au construit-o pana acum pentru Dero. Nota asta fortata de "tinerete si de modernitate" e ca un semn facut cu ochiul "am aflat ca sunteti superstitioase si vrem sa va facem un cadou care nu numai sa va fie pe plac, dar sa va si informeze in legatura cu piatra pretioasa care sta sub semnul norocului zodiei dvs", dar nu stiu daca dupa navala pestrita a creaturilor din Horoscop, gospodinele mai stiu cine e cel care le face cu ochiul.
Florin Dumitrescu: Ipoteza mea e ca initial s-a oscilat intre a distribui bijuterii valoroase in mod aleatoriu, dar intr-un numar limitat de ambalaje (pe modelul salamului care POATE contine aur) si a introduce gablonturi mai ieftinute in toate pungile (pe modelul "dati cate unul, sa ajunga la toti"). A triumfat optiunea a doua si atunci s-a pus inevitabil problema: cum sa facem sa prezentam peruzelele astea intr-un mod mai interesant, mai cu... fason, asa? Cum sa dam o stralucire de suprafata acolo unde lipseste stralucirea valoarii adevarate? Si atunci s-a recurs la o faza pe jumatate basm, pe jumatate ocultism. Dar daca spun ca tot acest rationament e tipic romanesc, o sa replici ca umblu speculatii...
Ana Militaru: N-o sa spun asta, o sa mor pur si simplu de ras in liniste. Curat romanesc rationamentul, n-am ce zice.
Comentarii
Si eu care ma intrebam unde s-au ascuns marketerii verii... Acum m-am linistit.
Erau in punga de D*ro.