Blogurile agentiilor de publicitate, fie ele oficiale sau neoficiale, transmit mesaje sub ochii curiosi ai celor care le acceseaza, fie ei clienti, parteneri, amatori de publicitate, vecini de scara sau prieteni apropiati ai autorilor. De la formal la informal, am aflat ce fac agentiile de publicitate cu propriile bloguri, atunci cand aleg sa-si creeze unul.
Am intrebat cativa useri din agentiile posesoare de identitate blogosferica, cum vad ei fenomenul blogging-ului de agentie. Au raspuns, pe bune si prin mijloacele virtuale, Andrei Balan (Strategic Planner, Leo Burnett) in numele blogului 360 Digest, Serban Alexandrescu (Director de Creatie Headvertising) pentru Dog-the-Blog, Mihai Gongu (Deputy Creative Director, Graffiti BBDO) pentru Graffiti Blog si userul Asia Carrera(pseudonim de copywriter, Gavrila&Asociatii) pentru blogul neoficial Chestionabil.
Userii in cauza admit in unanimitate ca blogul de agentie nu e "corporate", adica genul de blog care impune limite stricte de forma, stil sau continut, asociat cu o comunicare plata de tip comunicat de presa. Blogurile de agentii sunt destinate oamenilor interesati atat de detaliile ultimelor lucrari cu care s-a castigat un anume pitch sau premiu, cat si de orice altceva a surescitat mintea autorului. Printre interesele publicului amator al bloggingului de agentie, am numarat si oameni interesati de tot felul de hobby-uri creative, dar anexe advertisingului, de genul muzica, filme, fotomodele, flori, fete sau baieti.
Cu toate acestea, blogerii admit ca postingul de agentie nu e acelasi ca in cazul blogului personal. Motivul principal ar fi ca blogul de agentie este un blog colectiv. Ca efect, fenomenul acesta poate crea detasarea totala de "clasicul" blogging personal:e cazul celor de la Headvertising, care marturisesc ca nu mai exista om din echipa care sa dea atentie vreunui blog personal, pentru ca toti il folosesc la nevoie pe Dog-the-Blog. In tandem cu gandirea colectiva, blogerii neoficiali Gavrila&Asociatii isi privesc oficial blogul ca pe al unui singur individ cu mai multe personalitati, individ care se dovedeste a fi "un tip eclectic, a carui pasiune mistuitoare este muzica si, uneori, reclamele." 360 Digest se autodefineste drept o colectie de idei interesante, care nu au in mod voit mare legatura cu agentia, in timp ce Graffiti Blog recunoaste ca postingul reprezinta in mod indirect "o agentie care are clienti, parteneri si o pozitie pe piata". Ca atare, Graffiti Blog e mai atent cu ceea ce considera relevant pentru imaginea exterioara a agentiei, vazuta prin ochii cititorilor vizati.
E important cat de personala sau impersonala e relatia oamenilor din agentie cu agentia, ca entitate posesoare de blog. Daca 360 Digest si Graffiti Blog s-au concentrat, intr-o maniera relaxata, exclusiv pe advertising, Dog-the-Blog si Chestionabil se exprima si prin "lucruri conexe comunicarii."
Privit ca instrument de comunicare, parerile sunt din nou impartite: pe de-o parte sunt cei care cred ca blogul agentiei este sau a devenit inevitabil un instrument piaristic, iar de cealalta sunt cei care sustin ca autopromovarea e un efect advers. Pe Graffiti Blog se posteaza adesea anunturi de recrutare a personalului, 360 Digest e gandit ca un motor de informare din industrie, iar Dog-the-Blog e in aceeasi masura "mai bull-shit free", dar "tine loc si de o chemistry meeting atat pentru posibilii viitori clienti cat si pentru posibilii viitori angajati."
Pe langa caracteristici commune, blogurile de agentii s-au "specializat" pe diverse domenii de interes, in functie de preferintele colective. Spre exemplu, 360 Digest "cultiva atentia si interesul pentru innovative pentru ca este, probabil, cel mai nedreptatit tip de advertising in Romania", Dog-the-Blog e "un jurnal digital al agentiei, un web-cam varat in mintea colectiva a Head-ului", Graffiti Blog merge "behind the scenes si tools and tips", iar Chestionabil rezoneaza cu "muzica (blogo)sferelor, ca un indrumator decent in tot ceea ce misca in zonele electro si indie atat in tara cat si in afara."
