La urma-urmei, cum se intampla?
Vii in agentie, proaspat absolvent, cu ceva idei si o mare dorinta sa faci publicitate. Iti place sa scrii, simti ca vrei si poti sa ii organizezi tu pe toti, te descurci bine si cu cifrele, zambesti tot timpul si reusesti sa te intelegi bine cu majoritatea colegilor. Asta in primele luni. Inca nu esti un 'pericol' pentru nimeni. Esti un Junior, la client service.
Incepi sa inveti ce insemna meeting report, brief, target, obiective si bugetare. Mai intai te ocupi de chestiuni interne, de comenzi, de urmarirea deadline-urilor, de meeting notes si tot felul de probleme mai mici sau mai mari. Participi la intalniri, in general esti cuminte si ascultator, notand sarguincios totul intr-un caiet.
Pe nestiute, te calesti in dialogul cu colegii de la creatie. Incepi sa prinzi curaj atunci cand argumentele tale sunt confirmate si, peste toate acestea, mergi la "client"! Ziua aceea vine uneori pe neasteptate, brutal de repede. Te simti aruncat intr-o lume noua. Impreuna cu colegii, in masina agentiei, strabati lent traficul. Clipele se scurg rapid intr-o palnie nevazuta si, deodata, iata-l: EL, clientul, asezat la masa de discutie, vorbind despre produs, brand, campanii, obiective si consumatori, pozitionare si segmentare. Incepi sa te simti important, cu adevarat important. Uneori, ti se cere parerea. Spui ceva si, cu putin noroc, o nimeresti bine. Dupa un timp, dupa unul-doua proiecte reusite, inveti cum sa negociezi rezultate, sa vinzi ideile agentiei si, mai mult, sa fii mereu bine primit la intalniri. Promovarea vine de la sine. Au trecut cativa ani si ai avansat. Nu mai esti Junior, esti Account Manager.
Deja esti in focul disputelor. Pe brief, pe comanda, pe bugete si strategie. Unii te inghiontesc: "ce faci? hai mai repede, mai bine!". Incepi sa simti coltii durerosi ai responsabilitatii fata de multi oameni - fata de micul tau Junior, fata de sef, fata de colegii de la creatie. Toti asteapta alte si alte rezultate. Rapoarte, feedback, post-evaluari Iar EL, clientul, vorbeste mult cu tine, aproba sau nu propunerile, bugetele si onorariul agentiei. Esti in "bucataria" clientului. De multe ori, de relatia ta cu EL depind aceste aprobari desi nu intotdeauna esti de acord cu ce aproba, strangi din dinti sau, mai bine, ridici din umeri - "asta a vrut clientul". Simti ca o putere incepe sa te domine si sa te transforme, putere pe care EL o exercita, subtil sau nu. Esti la mijloc, prins in menghina formata, inexplicabil, de ideile din agentie si ce iti cere echipa clientului. Cauti argumente, le visezi chiar, noaptea, stresat de un termen de predare venit prea repede, chiar pe neasteptate. Tresari la aducerea aminte a unei cifre gresite din comanda de productte, iti faci un plan B si incerci sa tragi aer in piept, cat poti de mult. Te descurci.
Te adaptezi si ai un discurs din ce in ce mai bun atat la intalnirile cu EL cat si in agentie, unde ai avansat, mai sus si mai sus. Ai deja mai multi oameni de organizat. EL te intreaba ce crezi despre strategie, faceti impreuna analiza si pozitionare, discutati de la egal la egal, sunteti uneori amici, iesiti poate la o bere sau la o cafea, jucati tenis sau fotbal, va intalniti prin cluburi, la cafenea sau la "sala". Ai reusit sa iti iei o masina si nu te mai complexeaza ca EL are masina de "firma", pe care o foloseste si in concediu. Va intalniti la Vama Veche, vorbiti despre noi lansari, incepe sa iti faca ceva confidente, pare ca sunteti apropiati.
Te simti ca si cum ai intrat deja in "living". Incepi sa intelegi bine mecanismele echipei de marketing, constrangerile pe care EL le are in companie, sistemele de lucru se dezvaluie atragator, piata iti "vorbeste" prin cifre, dar o si simti prin experienta acumulata,multa, uneori haotica. Pricepi curand ce dura este relatia cu "oamenii de trade", razboinici pe terenul comertului, si decizi ca nu vrei sa faci asta. Poti spune insa, crezi tu, mai bine ca EL, deseori, daca un mesaj sau un tip de campanie poate sau nu sa aiba succes, daca o pozitionare este mai potrivita. Din pacate, nu stii toate "detaliile". Toata lumea are un sef, chiar si EL.
Incepe sa te "stranga" procesul standard de propunere-feedback-aprobare. Vrei sa faci mai multe si, dupa mai multe succese, crezi ca esti vizionar. Pana la urma, EL se mai insala iar tu vrei sa ii iei "locul". Vrei sa fii EL. Sa construiesti marci, sa tii in mana bugetele, si mai ales sa ai drept final de decizie pe o propunere de creatie, sa tii tu in "mana" acele cuvinte minunate, de marketing, care concluzioneaza, frumos dar dureros, pe o munca de cateva saptamani de care tu esti foarte plin. Da, asta-i grozav, nu-i asa? Si mai vrei sa scapi de durerea de cap numita termen limita. Vrei sa inlaturi presiunea pe care degajarea afisata de EL o mareste insuportabil, stiind ca "agentia trebuie sa rezolve" iar tu, iarasi, esti la mijloc si, uneori, nu ai cu ce. Te interesezi, poti sa faci scoala, un an-doi, poti sa capeti o diploma de marketing. Deseori uiti de ce vrei sa faci asta si din cand in cand ai un gust amar "cum o sa fie oare?". Aplici pentru diferite pozitii, esti dispus sa incepi ca si Junior, de la capat
Stop!
Dupa toate acestea, insa, este nevoie sa stai un pic cu tine si sa iti dai seama pentru ce esti facut
sau facuta. Pentru publicitate sau pentru marketing. Singurul ajutor il ai din partea experientei tale. Numai in tine poti sa gasesti raspunsul (unii iti vor da sfaturi
lasa-le deoparte). Incepi sa te analizezi si realizezi ca, de-a lungul timpului, ai devenit o marca, mai mult sau mai putin promovata, mai bine sau mai prost pozitionata, care vinde cu succes sau nu.
"EL" - Dumnezeu, in ebraica
Poti fi un "EL" al ideilor sau poti deveni un "EL" al marcilor. Care este diferenta dintre idei si marci? Niciuna. Depinde cu care te potrivesti mai bine.
Comentarii
Dar la cati juniori ai demotivat, cred ca nu puteai scrie mai mult.