- My dear Watson, sangele victimei mi-a patat pantalonii. In ce tara suntem?
Watson isi privi pret de cateva secunde prietenul. Nu era surprins, stia ca in spatele intrebarii se ascunde un rationament de neatacat, insa isi acordase, ca de obicei, un timp pentru a incerca sa ghiceasca ce urmareste Sherlock.
- In Romania - raspunse intr-un sfarsit, recunoscandu-si neputinta.
- Romania? Roaga servitoarea sa mearga in Gima si sa cumpere niste OMO.
Cum poate ati inceput sa banuiti, articolul este pe marginea confuziei declansate de doua spoturi pe care le gasiti pe IQads, unul pentru Persil si celalalt pentru OMO, dilema dezbatuta si pe forum. Si daca nu v-ati lamurit din introducere, poate fraza care urmeaza va va ajuta: in Romania, Persil nu e Persil, Persil e OMO, iar Persil este in concurenta cu OMO, dar nu Persilul care este OMO, ci Persilul care nu este OMO, dar nu este nici Persil, Persil, ci alt Persil, tot Persil.
Acum cu incetinitorul: avem un produs din categoria detergentilor, nu unul oarecare, ci presupus cel mai bun din lume. Numele lui este Persil (de la constituentii lui de baza in formula initiala, perborat si silicat). Fiind atat de bun, produsul sparge tiparele si in materie de brand. De obicei, o companie detine mai multe branduri, numarul acestora dand o idee despre puterea companiei. Ei, in cazul Persilului, este brandul cel ce detine doua companii. Improprie exprimare, evident, menita doar sa ne introduca in misterul spalatului mai alb. Da, exista doua companii care produc si care au dreptul de a folosi brandul Persil, doi uriasi pe piata produselor de uz casnic, Unilever si Henkel. Cum s-a ajuns aici, n-am aflat inca, cert e ca in unele tari, cum ar fi UK, Persilul este produs de Unilever, iar in altele, cum ar fi Germania, Persilul apartine celor de la Henkel. Tentative de a cumpara toate drepturile pentru acest produs au existat din partea ambelor companii, fara nici un rezultat, insa.
Si-acum sa ne dam jos de pe gard si sa privim in ograda proprie. In Romania, Persilul apartine Henkel-ului. Dar asta nu inseamna ca piata de profil este inchisa pentru Unilever. Inseamna doar ca detergentul lor nu poate fi vandut cu numele de Persil. Si-atunci i-au dat alt nume. Exact, OMO! Recititi fraza de la inceput. Incepe sa capete sens, nu-i asa?
A venit si randul spoturilor, desi acum nu mai exista nici un mister. Nu este vorba de nici o "hotie", de nici o copie, este vorba doar de o campanie internationala pentru acelasi produs comercializat sub nume diferite. Totusi, chiar daca misterul s-a lamurit, nu inseamna ca lucrurile s-au banalizat. Mai sunt cateva lucruri de remarcat: in primul rand, razboiul declarat pe fata marcilor de detergent ce folosesc "murdarirea" drept inamicul numarul unu al produsului lor, o miscare asemanatoare celei anectodice cu "detergentul obisnuit". Cei satui de fetele vinovate ale copiilor, sotilor, bunicilor sau altor rubedenii de gen masculin, care arata spasiti gospodinelor din dotare consecintele actelor lor nesabuite, au acum o alternativa mult mai relaxata: "dirt is good". Adio, remuscari! In al doilea rand, de data asta speculativ, putem saluta miscarea celor de la Unilever, care au "adunat" sub acelasi slogan produse cu nume diferite, trimitand un mesaj clar consumatorilor: Persil (pe care noi il vindem in UK, iar Henkel in alte parti) si OMO (pe care noi il vindem in alte tari) sunt unul si acelasi lucru. Parantezele le-am pus eu. Ei nu. De ce oare? Because "dirty" is also good.
