CSR-ul face buzz in ultima vreme. Motivatia ar fi ca, atunci cand e facut bine si serveste unui scop nobil, poate avea impact, poate influenta o varietate de actiuni de business, incluzand aici si cresterea increderii consumatorului in produs, fidelizarea sau crearea unei reputatii pentru companie. Intre interesele interne ale corporatiilor si pura dorinta de a se implica in proiecte sociale, CSR-ul romanesc este inca perceput ca un instrument de promovare si de castigare a unul capital de imagine de partea organizatiilor.
Cum fac corporatiile romanesti CSR si de ce a fost tema tratata de Congresul National al Studentilor la Comunicare, de saptamana trecuta. M-am oprit asupra uneia dintre conferintele din cadrul Congresului, si anume "Etica in CSR", pentru ca, in afara studiilor de caz prezentate de-a lungul celor trei zile ale evenimentului, invitatii la aceasta conferinta au facut o analiza critica si au chestionat motivatiile si scopurile companiilor romanesti de a se implica in campanii sociale.
"Trebuie sa ne gandim care e filosofia companiilor, a corporatiilor. CSR-ul ar trebui sa fie o chestiune de fond, care sa fie in stransa legatura cu principiile si valorile companiilor, nu una de forma, punerea in practica a unor proiecte sociale doar pentru imaginea pe care compania vrea s-o arate in afara", e de parere Crenguta Rosu, Managing Partner la DC Communication, una dintre cei patru invitati la conferinta.
"Tema responsabilitatii sociale a corporatiilor este foarte hot, trendy si sexy. Traim intre mit si realitate in ceea ce priveste CSR-ul, care ar trebui, din punctul meu de vedere, sa fie un lucru extreme de serios, un chip incorporat in organizatii", a continuat Crenguta Rosu.
Problema companiilor romanesti care fac CSR este ca responsabilitatea sociala este ca inca nu si-au stabilit clar scopul implicarii lor in proiecte de genul asta. Responsabilitatea sociala corporatista ar trebui, in opinia celor prezenti la conferinta, sa descrie o stare de spirit si de evolutie a companiilor si nu sa imite niste comportamente sociale care sunt la moda.
"Exista clienti care cer proiecte de CSR, asa ca agentiile trebuie sa le faca si, mai nou, exista presiunea competitiei - exista un mimetism intre companii, care se implica in proiecte sociale fara sa se gandeasca daca acestea au o legatura cu valorile companiei. Eu sunt totusi optimist pentru ca, chiar si in aceasta perioada de tranzitie, exista indivizi care nu cauta publicitate pentru a se implica social", a spus Alexandru Paius, Senior Partner Image, prezent si el la conferinta.
In masura in care organizatiile sunt suficient de mature sa se implice social, proiectele sociale sunt si ele de bun augur. "CSR-ul este o treaba pe termen lung, care, in timp, poate contribui la imaginea unei companii", a adaugat Paius.
"Apar doua directii in CSR-ul romanesc. Prima este optiunea de a te implica, pentru ca asta tine de viziunea companiei, de o cauza in care organizatia crede; a doua ar fi ca o companie nu are credibilitate atat timp cat este pur marketing si se implica in cauze sociale pentru a castiga la capitolul imagine", s spus Crenguta Rosu.
Un alt factor pe care companiile incearca sa-l combata este o imagine negativa in piata pe care, cred ele, pot s-o contrabalanse cu implicarea in niste proiecte sociale. "Daca organizatiile, companiile, fac CSR de bunavoie, e ok, desi ar putea sa se implice pentru a contrabalansa niste actiuni de piata incorecte. Este vorba despre constientizare, nu despre acoperirea greselilor prin actiuni de recompensa. Vorbim despre asumare, despre incercarea de a nu repeta niste actiuni", spune Cristina Trepcea, reprezentant al CNA la conferinta.
La fel ca si individul, compania singura alege sa adopte o atitudine si un compartament responsabil. CSR-ul, ca optiune in evolutia unui business, nu este un program exceptional. Insa romanii il privesc astfel fiindca pe piata exista companii insuficient dezvoltate si fiindca noua, ca natiune, ne pasa foarte putin de aceste programe de responsabilitate. O strategie de business inteligenta are incorporata si o strategie de CSR, fiindca aceasta din urma o ajuta, in timp, sa-si atinga obiectivele. Astfel, ajungem la concluzia ca CSR-ul vine din principiile unei organizatii, unde cel mai mult conteaza autenticitatea demersului.
"De ce judecam companiile diferit fata de indivizi si le aplicam un dublu standard? Unele actiuni de implicare ale companiilor pot rascumpara actiunile gresite", a spus Radu Balbaie, vicepresedinte ARRP (Asociatia Romana de Relatii Publice).
Inca la stadiul de promovare de sine, companiile nu se sesizeaza de la sine in a se implica social, ci au nevoie de o autoritate externa pentru a le convinge sa actioneze social.
"In general, marile corporatii publiciteaza ceva. Campaniile sociale pe care le vedeti au fost facute pentru ca cineva i-a tras de maneca intr-o directie, iar celelalte campanii sunt facute de ONG-uri. Suntem unor practici anterioare, desi piata ar putea sustine mai multe proiecte sociale fata de cat e dispusa in momentul asta sa faca", a continuat Trepcea.
CSR-ul din Romania ar putea fi redus la cateva initiative coerente, la incercarea de a castiga un capital de imagine in plus prin implicarea sociala din partea companiilor, si la o lipsa de awareness si de implicare din partea societatii civile, care nu se sesizeaza, care nu e capabila, inca, sa sanctioneze cum trebuie actiunile incorecte ale companiilor. "Suntem o gaura neagra pentru finantarile sociale si cred ca exista, inca, o lipsa de sensibilitate fata de problemele sociale, din partea companiilor. In toata problematica aceasta a responsabilitatii sociale ar fi nevoie de un arbitru, de societatea civila care sanctioneaza actiunile gresite ale companiilor. In momentul asta, societatea civila romaneasca nu e functionala, nu sesizeaza, nu sanctioneaza si nu actioneaza ca o masa critica", a concluzionat Crenguta Rosu.
