Cand mi-am adus lucrurile de la Paris in Romania, un strat de zapada de un metru ma intampina in Bucuresti. Superb. N-a fost nevoie sa ma tem de modul romanesc de a conduce in trafic - nu era nimeni in stare sa conduca printre nameti. N-am observat gropile de pe strazi sau cainii maidanezi. N-am observat toate cladirile in constructie. Nici blocajele in trafic. N-am vazut haosul zilnic din oras. N-am vazut contrastele de peste tot. Era ianuarie si mai era ceva ce nu observasem: ca poate ma intorsesem in Berlinul anilor '90.
Am venit de la Paris. Trei ani petrecuti in unul dintre cele mai fascinante orase ale lumii. Un oras urias sub forma unui muzeu. Trei ani inconjurat de frumusete si de calmul pe care aceasta il emana. Trei ani intr-o virtuala Grande Nation. Si trei ani pe o piata plictisitor de stagnanta, comparativ cu ce se intampla azi in Romania. Sau comparativ cu ce se s-a intamplat in Germania de Est si in Berlinul anilor '90. Cu siguranta, o comparatie intre Bucuresti si Berlin e cam curajoasa. Exista, totusi, cateva paralele semnificative in ceea ce priveste contrastele si contradictiile.
In anii '90, la Berlin s-au intalnit doua lumi care au fost fortate sa construiasca una noua. La fata locului, asta suna ca o fuziune intre oameni care vorbesc "Berlinerisch" (ca in Est) si "Hochdeutsch" (ca in Vest). De fapt, a fost o ciocnire intre capitalism si socialism, o intalnire intre saraci si bogati, intre noii imbogatiti si noii saraciti. Ceva imatur, nou, tanar, nedefinit. Miliarde investite in infrastructura si industrie. In fiecare zi aveai un nou mod de a merge la birou, pentru ca strazile se schimbau in permanenta. Un oras care trecea de la rolul de piesa de sah pe tabla politicii internationale la cel de jucator cu drepturi depline. Contraste peste tot. Vise uriase vs. realitate. Frumusetea se intalnea cu uratenie, high-tech-ul cu manufactura. Autostrazi vs. gropi. Cladiri vechi, decazute langa birouri postmoderniste. Oameni in cautarea unei orientari. Blocaje in trafic din pricina santierelor de constructii. Extreme vs. monotonie. Stres vs. relaxare completa. Tinerete. Haos. Putere inovatoare nebuneasca. Creativitate epuizanta. Atractivitate aproape sexuala.
Tranzitia de la socialism la capitalism dureaza mai mult in Romania decat in alte tari ale Europei de Est, ca Polonia, Cehia, Ungaria etc. De ce? A inceput Romania sa creasca mai tarziu? Poate din pricina pozitiei sale geografice? Poate din cauza infrastructurii? Poate datorita lipsei de incredere in sine a oamenilor?
Cum e astazi? O piata in miscare la viteza maxima. Contrastele si contradictiile, tensiunile epuizante si frecusurile care plutesc in aer in fiecare zi, pe fiecare strada, schimba in mod obligatoriu si societatea.
Poate ca cinema-ul romanesc este o consecinta. A scos in ultimii ani la iveala rezultatele pepinierei de creativitate care este Romania: prin castigarea in ultimii ani a din ce in ce mai multe premii cu filme ca "4 luni, 3 saptamani si 2 zile", "Moartea domnului Lazarescu", "A fost sau n-a fost?". E adevarat ca cinematografia romaneasca este unul dintre cei mai importanti ambasadori culturali ai Romaniei. Din pricina largii vizibilitati in lume, din cauza creativitatii, si, mai mult decat orice, datorita calitatii sale.
Un alt domeniu exploziv este publicitatea romaneasca, avand un succes din ce in ce mai mare la competitii creative internationale, devenind din ce in ce mai competitiva: la Moscova, la Golden Drum, la Cannes Lions. Din nefericire, publicitatea nu este suficient de importanta incat sa devina ambasador al Romaniei.
Lista paralelelor cu ceea ce am trait in Berlin este mai lunga. Infinitatea de cladiri in constructie imprastiate peste tot in Bucuresti si in Romania, haosul, nebunia, blocajele sau provocarea amestecurilor vizuale intre minunata arhitectura veche a Bucurestiului, dureroasa arhitectura socialista si modernitatea eficienta in constructii. Miezul diversitatii inghesuite, a miilor de branduri care urla din case, din tramvaie si postere la fiecare colt. Peste tot frictiuni, contraste, contradictii. Creativitate fructuoasa.
Toate aceste extreme, una langa alta si tensiunile dintre ele reprezinta pentru mine mediul cultural din care s-a dezvoltat Berlinul de azi. Berlinul a invatat sa se reinventeze de la zero, dupa decenii de separare. Artele, filmul, muzica, publicitatea au descoperit din nou acest oras. Marile companii, agentiile de publicitate, label-urile de muzica, canalele TV si, in sfarsit, Guvernul, s-au mutat in acest nou creuzet al creativitatii germane.
Mult din ce vad astazi in Bucuresti pare atat de normal pentru mine, atat de familiar, incat mi se pare ca ma intorc in timp in Berlinul anilor '90. Pe de alta parte descopar in fiecare zi oameni si situatii total altfel. Eu vs. Romania...Eu in Romania.
