Buna ziua, as dori si eu sa-mi trimiteti un comunicat de presa!

Imi iubesc clientii. Nu e vorba nici de "pupincurism" si nici de noul regulament de ordine interioara din Vitrina. Pur si simplu ii iubesc. Pe bune. Fara ei nu as fi putut niciodata sa devin atit de toleranta, de intelegatoare, de desteapta si de diplomata. Nici macar nu visez sa lucrez pentru vreo multinationala care sa vina sa-mi dea niste brief-uri ametitor de profesionist facute. Exagerez? Mda, poate, putin. Adevarul e ca m-am obisnuit foarte tare ca fiecare cont nou obtinut sa fie un fel de batalie personala (a mea si a fiecarui coleg al meu) incit nu stiu daca mi-ar mai placea detasarea de a primi un brief, a propune un proiect si apoi, aprobat, sa-l derulam in liniste. Fara sute de explicatii, fara raspunsuri la intrebari de genul "da' de ce sa zicem asta la presa?" sau, mai rau, "dar eu de cite ori pe luna apar in ziar?".

Sa nu ma intelegeti gresit. Clientii de provincie nu sunt cu nimic mai putin inteligenti decit cei din capitala, din cite am reusit sa-mi dau seama. Locuim doar pe aceeasi piata, avem aceiasi politicieni si ne place aceeasi echipa nationala. Sunt, insa, mult mai incapatinati, cind vine vorba de PR. Si l-ar dori, dar parca e prea mare efortul. Daca totusi ajung sa zica "da, vreau PR", atunci trebuie sa fie ieftin, foarte ieftin. Doar ne facem deja publicitate si asta costa deja suficient de mult. O colega de-a mea a avut inspirata idee sa fure de la un service auto tarifele de manopera. Credeti-ma, munca intelectuala e clar prea putin pretuita in tara asta!

Apoi isi doresc multe comunicate de presa. De altfel, majoritatea ajung sa-si faca PR pentru ca la un moment dat le-a venit ideea ca n-ar fi rau sa aiba si ei un comunicat de presa. "Buna ziua, am dori si noi sa ne faceti un comunicat de presa. Cit costa?!" Mi-as dori sa aud din ce in ce mai rar aceasta abordare.

In plus, majoritatea sunt suspiciosi. Prea multe informatii de care ai nevoie, ii bati la cap tot timpul. De ce nu te descurci singur daca tot te plateste ca si Prist ?! Aaa, n-ai cum? Pai atunci isi va gasi o agentie mai buna, care stie exact tehnica citirii gindurilor si a hackeritului de servere pentru a afla ce se mai intimpla nou in companie.

OK, si totusi de ce imi iubesc clientii? Pentru ca daca reusesti sa porti toate aceste mici batalii, fara sa te enervezi si fara sa le trintesti in fata "nu-mi meritati inteligenta", "nu-mi meritati noul look" etc, atunci clientii din provincie devin ascultatori. Te iau in serios si stiu ca le vrei binele si nu doar banii. Chiar iti dau ultimul cuvint, daca e cazul. Nu mai e cazul de orgolii si n-o sa-ti trinteasca niciodata in fata "nu aveti o atitudine proactiva!" dupa ce ti-au respins cel putin 3 proiecte intr-o luna.

Si din acest motiv, chiar nu ma mai deranjeaza (asa de tare) cind cineva ma suna sa ma intrebe "dar cit costa sa-mi trimiteti un comunicat de presa?!". Putin, doamnelor si domnilor, putin, ieftin, dar sa fie pe termen lung.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Branduri

Sectiune


Comentarii

Razvan Lungu
acum 16 ani
Hm,...n-as fi crezut. Desii....
Dragos nume
acum 16 ani
Ii iubesti doar in scris sau le-ai marturisit si lor ce sentimente te indeamna pe tine sa zambesti cand abereaza cu nonsalanta si total pe langa subiectul din meeting?
ADRIAN BELA
acum 16 ani
Da, este adevarat!

Nu vreau sa confirm tot interviul dar in mare parte, ... foarte adevarat.Mare diferenta intre provincie si capitala.Am avut contact cu provincia.Ei nu se uita imediat la portofelul tau ca ceilalti... Ideea este ca in capitala "se invart bani", nu? Asa imi aduc aminte...

Pentru Renate... numai respect!

Ps: Este si dragutza pe deasupra!

Adrian RR Adrian
acum 16 ani
starting with the clients... :) Ma uimeste si in acelasi timp ma incanta franchetea si sinceritatea cu care autoarea povesteste din "pataniile unui PRist". Foarte adevarate de altfel. Imi aduce aminte de celalalt episod, cu PR-ul la tara :) La mai mare!
Diana Iancu
acum 14 ani
Hmm... Lucrez la un "client de provincie" al unei agentii din Capitala. Sa ne intelegem, nu este Vitrina Advertising, nu o cunosc pe semnatara articolului de mai sus. Dar am participant recent la intalniri cu mai multe agentii din Bucuresti, specializate in acest domeniu. Asa ca am o perspectiva de dincolo de baricada, care imi permite sa le spun agentiilor care ridica spranceana la noi cu oarecare condenscendeta: nu ne iubiti, nu pentru asta avem nevoie de voi. Intr-o prima faza e suficient sa nu ne sufocati cu jargonul dvs profesional. Da, respectam anii in care probabil l-ati acumulat, dar instinctul ar trebui sa va dicteze ca nu stim ce inseamna "endorsare", nu lucram cu "analize touchpoint", nu presupuneti ca intelegem automat POS, BTL, nu ne impresioneaza daca scrieti in loc de "verbal" WOM sau daca strecurati in conversatie "whatever", "customer care", "you see?", "meeting", "fee" and so on... Ne amuza destul de vag daca va reduceti vocabularul in mod ironic la 50 de cuvinte esentiale atunci cand va atragem atentia ca nu vorbiti pe limba noastra. Recunosc aici aerul de "nu-mi meritati inteligenta" cu care se lauda autoarea articolului de mai sus. Da, inteleg... probabil asa s-a tras concluzia ca e mai greu cu PR-ul la tara. Devenim reticenti si probabil colaboram mai greu, daca incercati sa ne vindeti comunicarea dar nu reusiti sa va faceti intelesi. Sa stabilim: limbajul de specialitate sau cuvintele in engleza nu va confera o autoritate indiscutabila, dimpotriva. Sunt atat de pornita pentru ca am asistat la o serie de intalniri in care colegii mei (oameni pe care ii respect mult si ii admir de cate ori ii vad in actiune), buni vorbitori de limbi straine, excelenti comunicatori in domeniul nostru erau tratati cu o aroganta usor ingaduitoare de o fatuta care lucra de vreo doua saptamani la agentia castigatoare (cu care ne-am inteles cel mai bine pana la urma) Deci nu ne iubiti, faceti ce promiteti: comunicati inteligibil, explicati eficient, consiliati-ne!


Branded


Related