Draga Posta Romana,
Iti scriu aceste randuri, marcat de vorbele tale, ratacite in filmuletul de-i zice History: "atunci cand scrii, arati ca-ti pasa". Trebuie sa recunosc ca atunci cand am vazut clipul cu pricina, m-a incercat acelasi sentiment pe care l-am avut cand am plecat fara un autograf, de la lansarea oficiala a cartii "Mersul trenurilor de calatori". Nu am stiut daca sa ma bucur sau sa ma intristez. Stai sa-ti spun si de ce.
Filmul campaniei mi-a fost recomandat si descris ca unul, citez, misto. Cand l-am intrebat pe expeditor de ce-l gaseste asa, mi-a zis ca-i romantos si ca are ceva de poveste. Si pe undeva are dreptate, ba, mai mult, dupa realizare pare ca ar merita un premiu la o sectiune de scurt metraje, pentru imagine, pentru costume, pentru aburul locomotivei sau pentru zborul lin al avionului.
Acum, aici, in coada, in randul al 16-lea, coloana a doua, unde astept nerabdator sa am un nou contact cu tine, la un ghiseu, nu-mi mai arde insa de glume si ma gandesc doar la cata valoare are sloganul tau si la imaginea pe care incerci sa ti-o construiesti.
Candva, mi-a placut cum ai incercat sa te asezi in ochii lumii, mai precis pe vremea cu campania Bani Rapizi, cand ai tunat o masina sport cu imaginea lui Eminescu. Am stat ore in sir, admirand freza geluita si bratara de aur de la mana poetului si atunci am inteles clar: din publicitate se scot bani mai buni decat din poezie. Pareai mai curajoasa pe vremea aia. Acum, de ceva timp, vad ca te-ai cumintit si ca ai cam schimbat strategia. Imi cer scuze ca folosesc, in acest context, un cuvant atat de rece, ca strategie, dar despre el vreau sa-ti spun cateva vorbe.
Observ ca vrei sa te apropii de oameni, folosind atributul in jurul caruia poti sa-ti construiesti o imagine siropoasa.
Se pare ca ai invatat o prima lectie de publicitate: gandirea consumatorului tinde sa fie emotionala si nu rationala. Inca. Pot sa zic astfel, fara urma de indoiala, ca spotul History e remarcabil in acest context. Mirajul calatoriei si graiul lui Sophie Zelmani creeaza o atmosfera boema, care-mi aduce aminte de peisajele mirifice din timbrele pe care mi le mai dadea postasul din orasul natal pe sub mana, decupate de pe scrisori de contrabanda, de import.
Reteta asta, calatoria in timp, aruncand accentul pe experienta, am zarit-o insa la o multime de produse, de la bere neschimbata de 100 de ani la ciocolata care ii incanta pe cei mici si acum un secol.
Bine, esti batrana si speculezi asta. Dar, te rog, sa nu confunzi batranetea cu intelepciunea.
Ma bucur tare ca aduci aminte, chiar involunatar, de scrisori. Exista ceva boem, nobil si terapeutic in a scrie o scrisoare si pe undeva e trist ca, prin 50 de emailuri, lumea uita sa mai aseze cateva randuri pe o hartie, pe care sa o inchida apoi intr-un plic.
"Atunci cand scrii, arati ca-ti pasa" suna perfect, dar, lipite de peisajul mirific si de povestea ta, aceste vorbe ma duc cu gandul la o lume suprarealista. Nu ca nu da bine ca imagine, dar, vezi tu, lumea extrapoleaza si zilele trecute un nene cu chipiu tocmai mi-a scris o amenda, din pasiune pentru noroiul asezat cuminte pe numerele de inmatriculare. I-a pasat si lui.
Apoi, mai zici ca mai duci mereu la destinatie saruturile, sperantele si povestile tale. Dar, tristetile, vestile proaste si durerea-n cot prin cine le pot trimite? Daca un grup de cercetatori romani o sa descopere moarte pe marte sau o sa gaseasca viata pe pamant, pe mine, pe noi, cine ne anunta? Poate nu ar trebui sa vorbesc de suprarealism, dar e frustrant, mai ales, cand vezi in jurul tau ca lumea in loc sa traga apa, usor, de par, la toaleta, o cam tranteste de sus.
Probabil ca nu ti-as fi scris aceste randuri, daca nu as fi stiut ca tu vrei sa ajungi o companie mare si privatizata. Vezi tu, in spot zice ca in ultimii 150 de ani s-au schimbat multe lucruri si multe lucruri se vor mai schimba. "Ceva insa va ramane la fel." Suna tare frumos, dar te-am auzit zicand, de curand, ca vrei, citez, iar, sa-ti dinamizezi imaginea companiei atat in Romania, cat si fata de partenerii externi.
Cu campania asta, pari sa te duci undeva inapoi in timp.Iar atunci cand timpul se misca prea greu sau se blocheaza, zic ca e timpul sa iei baterii noi la ceas.
Comentarii
1. Campania guvernului pentru scolarizarea copiilor rromi, cu rromul batran care strica acordeonul ca sa faca ghiozdan. O mostra de stupiditate romaneasca, nu rroma, pentru ca nici un rrom n-ar face asta. Gandeste-te cat costa un ghiozdan si cat costa un acordeon!
2. In Alba o casuta...- nu mai e nevoie sa continui
3. "Buchetul de flori pentru sotie", "Vreti sa investiti in arta" - "Gandim la fel! - NU GANDIM LA FEL!!! - sa va intre bine in cap!
4. etc.etc.
Sunt posta romana si iti scriu ca sa iti marturisesc ceva: cand eram mica, vroiam sa ma fac stomatolog, dar mama a insistat sa intru in divertisment. A avut dreptate, pentru ca oamenii vor avea mereu nevoie de asta. Iti dai seama ce s-o intampla cu stomatologii, dupa ce termina de scos toate maselele. Bietii oameni.