Mai intai, un link pentru cei care nu stiu inca ce-i cu mini-serialul Ireprosabilii. Apoi, potopul, caci stiu de pe-acum ca acest articol va starni reactii variate, de la "I love you, Michael!" la "You're guilty, Michael!". Nimic anormal, lumea advertisingului nu este si nici nu trebuie sa fie un model de "familie mare si fericita", nici macar la nivelul ei de varf, cel care intra in atentia articolelor publicate pe IQads. Poate, pe viitor, voi intra pentru cateva randuri si in lumea interlopa a publicitatii, cea in care spoturile se fac intre blocuri si printurile pe vapoare.
Treimea cu numarul unu este spotul "Grania". Il cunoasteti, este unul dintre candidatii la premiile Ntz'Or. Daca pornind de la intrebarea "Ce vor femeile?" s-a facut un film, iata acum un spot cu origini in intrebarea "Ce vor gospodinele?". Evident, sa le creasca cozonacii. Mai ales in perioada pre-supermarket, un cozonac chipes era "Steaua Romancei" pentru merite deosebite in bucatarie. Tot din informatiile acumulate in copilarie, stim ca motivul principal pentru care cozonacii raman la stadiul de mini-chec este urmatorul: "faina a fost proasta". In cazul altor preparate, mai exista un factor esential: cuptorul, asa ca nu ne-ar mira sa vedem si-un spot de genul "Grania recomanda aragazurile Zanussi". Pana atunci, sa revenim la clipul in discutie, dar nu pentru mult timp, caci concluzia creste si ea de nu se mai opreste: idee excelenta, realizare impecabila, toate tunurile trag in target. Pe scurt, ireprosabil.
Pe locul doi in aceasta trinitate neorganizata avem spotul celor de la Tempo pentru Agricola Bacau, un spot pe care, intr-unul din rarele momente de inspiratie, l-am numit "The Chicken Whisperer". Fiindca pomeneam la inceput de controverse, in cazul acestui clip le-am avut inca dinainte de a scrie articolul, intentia mea fiind intampinata, nu spui de cine, cu o expresie de neplacuta surpriza: "Iti place spotul ala?". Da, chiar imi place, si-mi place mai ales distributia, incluzand aici si gainile. Si-mi mai place grija cu care au fost alese secventele ce au intrat in montajul final. Uitati-va, de exemplu, la cea in care personajul principal se ridica si rasufla satisfacut, veti vedea ca miscarea lui este sincronizata cu cea a gainii care apare in plan apropiat. Intamplare, bineinteles, dar bine speculata. Desigur, as fi fost incantat daca fundalul sonor ar fi fost ales, ca o ironie, din "Lacul lebedelor", dar nu e mai putin adevarat ca "Danse Chinoise" din "Spargatorul de nuci" se potriveste de minune. Ultimul lucru de care mai pomenesc si pentru care, din punctul meu de vedere, merita felicitati, este faptul ca au reusit sa stea departe de cliseul "John West", mergand pe o exprimare neutra in locul celei de tipul "noi facem lucruri anormale pentru a va aduce ce e mai bun".
Triada se intregeste cu o alta alegere surprinzatoare. De data aceasta, controversa a fost intre mine si .. mine, pentru ca nu-mi imaginam sa ajung vreodata sa vorbesc laudativ despre un spot in care apare David Beckham, prototipul zambetului tamp. Este vorba de "Pepsi Surf", iar motivul principal pentru care apare in aceasta lista este faptul ca a reusit sa depaseasca reteta "cum sa faci advertising cu o caruta de vedete si un camion de bani", fiind, mai intai de toate, un spot spectaculos. Aduceti-va aminte cat de seci sunt cele cu Beckham jongland, cat de artificial este "Pepsi Samurai" si poate imi veti da dreptate mai usor. Nici faptul ca e "cu vedete" nu-i scade din valoare, caci la intrebarea "oare cum ar fi aratat spotul asta facut cu niste anonimi?" raspunsul e simplu: lipsit de sens. Protagonistii reclamei sunt cei mai buni fotbalisti tocmai pentru ca reusesc sa faca lucruri deosebite, executii de genul celor care apar in spot. In acest caz, imaginea lor e folosita justificat, se exploateaza talentul si nu numai statutul de vedeta.
Si-am ajuns si la sfarsit. Cum treimea prezentata nu-i deloc sfanta, in loc de "amin" o sa pun punct.
