M-am saturat. Nu pricep de ce trebuie sa-i suport toate mofturile. Nu spune niciodata cum vrea sa fac un lucru, sta pur si simplu imbufnat toata ziua si raspunde in doi peri. Nici asta nu e buna, nici ailalta, nimic nu e bine. Da' eu nu gandesc? Da' chestia aia pe care o am pe umeri a fost dotata cu creieri? Da' ce? Trebuie intotdeauna sa mi se spuna ce sa fac? DA! Pentru ca nu-ti convine niciodata cum iese. Nu stiu daca asta e pentru ca ti-ai propus sa nu lasi niciodata impresia vreunui angajat ca a facut ceva bine sau pentru ca pur si simplu asa esti tu, "mai perfectionist". Pentru ca singurul lucru la care te pricepi pe lumea asta e sa nu-ti convina niciodata, sub nici o forma, in nici un caz, cu nici un pret, nimic. "Da' n-am putea sa", "da' n-ar fi mai bine sa" sau preferata mea, extrem de motivationala (cred ca a furat-o dintr-un film): "te provoc sa".
Si stii de ce nu fac eu nimic bine? Pentru ca tu habar n-ai ce vrei. Cu toate astea, esti convins ca Zana Sefilor te-a inzestrat cu harul de a crea tuturor oamenilor cu care intri in contact senzatia ca esti mult mai competent decat prevede fisa postului si ca tu chiar detii toate calitatile alea pe care ni le-am trecut noi in CV "ca sa dea bine". La capitolul "calitati personale" sta cel mai bine dintre toti. Uneori e pur si simplu atat de obsedat de propria persoana si e avantat in introspectii atat de adanci, incat nu trebuie sa ne miscam, nu trebuie sa iesim din birou, nu trebuie sa pasim, nici macar sa respiram, ca facem curent si ii zboara ideile.
Si apoi, brusc, am avut o revelatie. Urmaream, ca de obicei, pauza publicitara: cateva femei, printre care si Magda Catone, rad cu pofta de un prosop, un istet face playback pe "ne miscam si noi mai cu talent?", numai ca acum versurile sunt "mai incercam si noi o data?", un adolescent se bucura ca a luat doi si se mira de ce il trimite tati cu trotineta la intalnire, un baietel a descoperit reclama cu Poiana de acum cativa ani si, ferm convins ca nu a mai vazut-o nimeni in Romania, s-a apucat sa imparta ciocolata Laura in 7 bucati, ca sa le arate membrilor familiei cat de mult ii iubeste, iar un baiat gay cu par lung crede ca o sa moara femeile dupa el si o sa cumpere acelasi sampon imediat dupa ce vad cum il falfaie in fata camerei. Si apoi a aparut miresul. Mi-am recunoscut seful perfect. Fix asa e si al meu: ca o casnica pentru care perioada aceea a lunii dureaza toata luna. Nu ma mai satur sa vad spoturile pentru eJobs si sa empatizez cu angajatul cu pricina. Creatia e impecabila. Cu siguranta iese in evidenta in mijlocul unui calup publicitar plin de clisee si de idei fumate.
Si ce mi-am zis? DA! Nu trebuie sa suport. NU TREBUIE! De ce? Pentru ca.... pot sa "caut ceva mai bun", asa cum zice sloganul? Nu asta vreau sa aflu despre un site de joburi. Sunt multe locuri in care pot sa caut (zeci de site-uri, prieteni, surori, cumnati). Eu vreau sa stiu ca o sa gasesc ceva mai bun, iar compania vrea sa stiu ca voi gasi ceva mai bun numai pe eJobs. Pana o sa primesc superppt-ul lor de superpozitionare, care eu sunt minora si nu ma pricep, ma uit si eu putin pe trafic.ro: eJobs e primul din categorie, are in jur de 100.000 de unici pe zi si urmatorul din lista are doar 20.000. Deci campania nu vizeaza trafic, diferentiere, avantaj competitiv. Eu o vad ca pe o pomana pe care o face liderul categoriei pentru toate mijloacele prin care ai putea afla ce posturi sunt libere in domeniul tau, chiar si pentru matusa-mea. Am recunoscut situatia despre care l-am auzit candva vorbind pe Lorand Balint: campania nu spune nimic despre brand, ci stimuleaza cresterea intregii categorii.
Pana la urmatoarea campanie pentru un site de joburi, n-am reusit decat sa constientizez ca nu trebuie sa ma martirizez la acest loc de munca. Dar asta stie tot romanul. Munca e grea. Cumva, nu stiu cum, reusim sa ne victimizam, indiferent ca dam la tarnacop sau ca prezentam vremea in fusta mini la tv. Seful este intotdeauna idiot, chiar daca el de fapt e bun ca painea calda. E ceva in natura umana care nu-i permite sa se supuna. Dar ca ne uram sefii stiam deja. Ce trebuie sa ne ofere campaniile publicitare e dramul de incredere de care avem nevoie ca sa ne luam inima in dinti si sa facem pasul decisiv.
PS: si seful meu e un om minunat, mai ales pentru ca nu o sa scoata articolul asta de pe site. Si pentru ca nu o sa ma dea afara. Inca.
Comentarii
Ok! Inscrie'te pe ejobs! Succes!
mie imi place reclama de la ejobs. da de gandit si te face sa iei ca pe o provocare. toti credem ca suntem mai buni decat de vede seful. daca ai dreptate cauta ceva mai bun si dovedeste .
PS : nu lucrez la ejobs
Stimate kinkybea, e grea limba romana, nu traiesti in Romania sau e grea virgula ? (m-ai inteles? NU? pai, daca sunt proasta?.. :))
Dom'soara cu virgula! Nu ma intereseaza virgula. Fa'te dumneata copywriter, deeea!
Reclama denigreaza ideea de casnicie. S'apoi, publicitatea e o casnicie derutanta. D'aia le'a venit ideea. Adios!
in schimb analiza a fost execrabila. e complet abramburita, nu am inteles exact care e punctul tau de vedere in legatura cu reclama asta, nici ce te astepti de la noi sa pricepem. a, si ma astept la niste chestii ceva mai destepte de la persoana care face analizele decat glumite expirate cu seful care o sa o dea afara. sau nu, pentru ca, ce stim noi, are o inima maaaaaaare...
Cat despre analiza, mersi, stiu ca e execrabila. Voiam doar sa spun ca din punctul meu de vedere, atat cat ma pricep eu sa vad, campania nu livreaza promisiunea de care are nevoie targetul ca sa aiba curaj sa-si caute alt job. Nici macar in cazul celui mai frustrat om (care se simte fix cum am scris eu in prima parte a articolului si care empatizeaza cu angajtul din clip), campania eJobs nu transmite promisiunea ca site-ul va oferi o solutie pentru problemele lui, pentru ca tot ce spune clipul e "vino sa cauti", nu "vino la noi, ca SIGUR o sa gasesti ceva mai bun".