Artista Andra Andriucă și bandul ei sunt în plin turneu de lansare a noului single „Am fluturi prinși în labirint”. Urmează concerte la Iași, pe 30 martie, în Legend Pub și pe 3 aprilie în clubul Nook din București. Aparițiile ei sunt când intime, când de dans, iar Andra încearcă de fiecare dată să-și introducă publicul în universul ei.
"Odată ce am început să compun, a început să crească în mine sentimentul că ceea ce cânt și scriu undeva în camera mea, ar prinde și mai mult sens dacă ar fi împărțit cu lumea. Și cu mult cântec, multe visuri și multă muncă, drumul a început să prindă forme tot mai clare", spune Andra.
Scrie mult despre ea, despre oameni, despre ce vede în jurul ei, despre frici, iubiri sau natură. La clipuri este de multe ori ajutată de fratele actor, cu veleități de regizor, așa cum s-a întâmplat și în cazul celui mai recent clip. Povestea ei, de la fata cu chitara care i-a dat primul imbold, până în prezent, în cele ce urmează.
Cum a început aventura ta muzicală
Muzica a făcut parte aproape din tot ce făceam crescând, însă, cu toate astea, multă vreme nu am luat-o în serios și mi-am ocupat timpul cu alte activități artistice ori sportive. Am simțit mult timp că le-am încercat pe toate și totuși nimic nu părea să se fi „lipit” de mine așa cum poate mi-aș fi dorit. Asta până pe la 12 ani când am văzut o fată care cânta la chitară care m-a inspirat foarte tare și, ascultând-o, mi-am zis în mintea mea - „Asta vreau să fac și eu”. Mi-am spus-o complet inocent, dar cu o siguranță aparte, iar acel gând s-a dovedit a fi mai puternic decât aș fi anticipat, pentru că, din acel moment, muzica s-a legat de mine și eu de ea.
Pe scurt, mi-am cumpărat prima chitară, am învățat singură să cânt la ea, iar momentul care a deschis cele mai multe uși a fost când am descoperit compusul. Odată ce am început să compun, a început să crească în mine sentimentul că ceea ce cânt și scriu undeva în camera mea, ar prinde și mai mult sens dacă ar fi împărțit cu lumea. Și cu mult cântec, multe visuri și multă muncă, drumul a început să prindă forme tot mai clare.
Procesul compozițional
Pentru zilele în care compun am nevoie de liniște, o liniște pe care o găsesc adeseori în singurătate. Am nevoie să fiu eu cu mine, în camera mea sau într–un loc care îmi dă spațiu să simt și, de cele mai multe ori, prefer să fie seară, pentru că se simte mai intim. Sunt dăți în care îmi dau timp și compun atunci când simt să o fac, chiar dacă asta înseamnă ca o perioadă fie lungă sau scurtă să nu o mai fac. Astea sunt dățile în care de obicei se adună lucruri de spus și povești pe care știu de la început că vreau să le închid într-un cântec.
Sunt și dăți în care pur și simplu cânt, fără vreun plan, fără ceva specific de spus și îmi dau libertatea să scriu orice. Atunci se întâmplă cel mai des să aflu abia la final despre ce e o piesă, ce aveam nevoie să aud, să învăț, ori să înțeleg din ea.
Release-urile de până acum
“Am fluturi prinși în labirint”, ultimul single pe care l-am lansat la începutul anului este unul dintre cele mai personale și vulnerabile cântece pe care le-am scris până acum. Piesa vorbește despre toate luptele cu noi înșine pentru care ne zbatem să le descoasem singuri, fără a căuta câte o mână de-a celor care știm că ar descoase cu noi. La început, am scris piesa aproape precum un strigăt de ajutor, dar, la final, a ajuns să crească, drept un semn de mulțumire pentru fiecare mână care a știut să mă salveze când aveam nevoie de salvare, chiar și când eu nu aveam voce ca să pot cere asta.
Cum ai descrie muzica ta
În spatele numelui Andra Andriucă este de fapt un proiect din care fac parte mai mulți oameni dragi care s-au alăturat călătoriei și care duc cu mine mai departe muzica, munca, fericirile și toate drumurile prin țară la concerte. Așa că dacă sunt vreodată pe vreo scenă, cel mai probabil vor fi cu mine și Vlad Lazăr la chitară, Ciprian Onița la pian, Codrin Pălimaru la bas și Călin Andrei la tobe. Ca gen muzical, aș spune că proiectul nostru experimentează un sound indie, pop-rock și câteva note alternative.
Formule de live
Fiecare formulă în care cântăm, fie că e una acustică, mai restrânsă, sau un concert full band, cred că ne lasă de fiecare dată să descoperim piesele în alte moduri, să ne jucăm, pe unele să le reinventăm și cred că diversitatea asta e un prilej foarte bun de a experimenta, de a ne juca, de a ne conecta și reconecta noi ca trupă, dar și cu cei care ne ascultă. Cu toate astea, fiecare formulă își are momentul și locul potrivit. Când cântăm acustic, concertele tind să fie mai intime, mai vulnerabile, lasă loc de mai multe povești și o conexiune mai intimă cu publicul. Full band e un schimb de energie total diferit, mai dinamic. Tot intim, pentru că îmi place mult să las lumea să între în poveștile pieselor pe care le scriu, dar full band e mereu și mai mult loc pentru dans.
Despre ce vorbesc versurile tale
Scriu mult despre mine, despre oameni, despre ce văd în jurul meu, despre frici, iubiri, natură și despre agitația vieții și a minții în care ne încâlcim deseori. Mă inspiră și compun despre tot ce e în jurul meu și poate fi închis într-o poveste cântată.
Povestea clipurilor tale
Tot ce înseamnă imaginea vizuală din jurul unei piese e pentru mine o formă de expresie la fel de importantă ca muzica însăși. E un alt mod de a ilustra fiecare sens pe care îl poartă un cântec, dar, de data asta, nu prin cuvinte, ci prin imagini. E foarte important pentru mine și ca la fiecare proiect de genul și să am alături o echipă care să îmbrățișeze complet conceptul, piesa și povestea din spate, ca să se poată construi un cadru sigur în care se creează și lucrează.
Nu am povestit prea des despre asta, dar când vine vorba de videoclipuri, deseori fratele meu e parte din echipa creativă, el fiind actor și, în prezent, în căutarea drumului său în lumea regiei. E absolut superb să lucrez cu el pentru că știe perfect să creeze acel loc sigur și e minunat să pot să împart cu el și viața și muzica și arta. Uneori chiar mai apare și în clipuri, ca în ultimul pe care l-am lansat, „Am fluturi prinși în labirint”, care e de văzut pe YouTube, acolo unde a fost și director de mișcare pentru unele dintre cadre.
Cum vezi industria muzicală
Ca artist independent care își croiește ușor, ușor drumul de ceva vreme în industria muzicală underground din România, aș spune că proiectul nostru a fost destul de bine primit și cu încredere, iar pentru asta sunt foarte recunoscătoare. Cred că e foarte important ca orice artist, mai ales la început de drum, să primească câte o mână de ajutor de la cei mai mari ca el, cu experiență și mai mulți ani de cântat, fie că vorba de un share, o vorbă bună sau un sfat care îi mai luminează calea, ori un slot în deschiderea unui concert care știi că i-ar oferi șansa să ajungă la un public la care poate nu ar ajunge altfel.
Singur, e foarte greu, iar noi între noi, artiștii, cred că ne putem și ar trebui să ne ajutăm. Și la fel și pentru venues, publicații sau orice resursă care poate să ducă un artist un pic mai aproape de visul său. Merită să li se dea încredere și oportunități, căci altfel, muzica poate rămâne foarte ușor în camera în care a fost scrisă și scenele pot rămâne doar a celor care deja cântă pe ele.
Unde te putem vedea live
Începutul ăsta de an a venit pentru mine cu mult drive și entuziasm pentru scris, pentru compus, și începe exact așa cum mi-am dorit și cum cred că va continua - cu muzică nouă. Acum suntem în plin turneu de lansare a noului nostru single „Am fluturi prinși în labirint” și ne plimbăm cu el prin toată țară. Urmează să ne vedem la Iași pe 30 Martie în Legend Pub și pe 3 Aprilie în Nook. Hai cu noi :)
