Agilitatea în companiile românești: unde ne situăm?
În Europa de Vest, agilitatea a devenit o parte fundamentală a culturii, fiind integrată pe deplin atât în structura organizațională, cât și în mentalul colectiv. Însă, dacă ne uităm spre Europa de Est, și implicit spre România, valul „agil” a ajuns mai greu. Agilitatea este încă un concept relativ nou, implementat parțial și, adesea, doar la nivel declarativ.
Vorbim deseori despre agile, unde transparența, un spațiu „safe” pentru greșeli și un leadership bazat pe încredere și autonomie nu sunt „nice-to-have” - ci obligatorii. Dar în cultura românească vedem opusul acestor caracteristici. De câte ori nu ne-am lovit de structurile ierarhice și regulile rigide, reticența la schimbare sau micro-managementul? Iar acestea sunt doar câteva din elementele definitorii ale culturii organizaționale tradiționale.
De multe ori agile este implementat în organizații pe bucățele care, din păcate, se află în contradicție completă cu restul proceselor din interior. Sesiuni de feedback, dar sunt fie neconstructive, fie inexistente. Echipe autonome, dar trebuie să treacă prin 3 filtre de aprobări. Inovăm, dar nu peste tot fiindcă „așa e procedura”.
„Cu aceste contradicții, oare agilitatea face bine culturii organizaționale sau, de fapt, o înrăutățește?” și „Cum ar putea fi implementată agilitatea în interiorul unei organizații tradiționale cu succes?” sunt două întrebări la care plănuiesc să răspund, după peste un deceniu de agilitate la Grapefruit.
Mituri frecvente despre agilitate
Începem întâi cu demontarea unor mituri despre agilitate pe care le-am auzit de-a lungul timpului și care vor afecta, poate, percepția pe care o ai despre acest model de lucru. Cele mai frecvente și dăunătoare pentru cultura agile și organizațiile care și-ar dori să o implementeze sunt:
- Agile este doar pentru startup-uri. Adevărul? Agile este scalabil și poate fi aplicat și în organizații mari, indiferent de dimensiunea acestora. Agilitatea nu ține de mărimea echipei, ci de flexibilitatea în luarea deciziilor, capacitatea de adaptare și încrederea în oameni.
- Agile = lipsa proceselor și a disciplinei. În realitate, agilitatea impune o rigoare clară în planificare, livrare și feedback. Necesită organizare, transparență și asumare din partea fiecărui membru al echipei. Dacă regulile nu sunt clare, agilitatea se transformă rapid într-un haos necontrolat, iar acest lucru blochează progresul în loc să-l accelereze.
- Agile înseamnă Scrum sau Kanban. Scrum și Kanban sunt doar două dintre metodele folosite în cadrul unui sistem agil. Agile este mai mult decât o metodologie, este un mod de gândire, iar echipele pot adopta abordări hibride sau complet diferite, în funcție de nevoile lor specifice.
- Agile permite echipelor să facă ce vor. Autonomia în agile nu înseamnă lipsă de direcție, ci un echilibru între libertate și responsabilitate. Echipele sunt încurajate să ia decizii, dar în același timp au obiective clare și criterii măsurabile de succes. Când această autonomie lipsește, agilitatea devine doar un termen gol, fără impact real.
- Agile elimină ierarhia și leadership-ul. Leadership-ul nu dispare într-un sistem agil, ci se transformă. Rolul liderului devine unul de tip servant, în care ajută echipele să-și maximizeze potențialul, în loc să controleze fiecare detaliu. Fără acest tip de leadership, agilitatea rămâne un concept implementat doar la nivel declarativ.
Agilitate vs Bariere culturare
Atunci când vorbim despre adopția agile, multe dintre provocările cu care se confruntă companiile românești provin din convingeri adânc încastrate în cultura noastră. Câteva dintre ele ar fi:
- Frica de eșec: În multe organizații, greșeala este percepută ca un eșec absolut, nu ca o oportunitate de învățare. Acest mindset împiedică experimentarea și inovația. Când oamenii se tem că vor fi penalizați pentru orice inițiativă care nu reușește din prima, preferă să nu încerce deloc. Schimbarea acestui comportament necesită un leadership care să încurajeze testarea de soluții noi și să ofere siguranță psihologică echipelor.
- Nevoia de control: Multe echipe sunt blocate de un micro-management excesiv, unde orice decizie trebuie validată de mai multe trepte ierarhice. Acest lucru nu doar încetinește ritmul de lucru, ci creează o cultură a lipsei de asumare. Când controlul este dus la extrem, oamenii așteaptă directive clare de sus în loc să găsească soluții și să acționeze autonom. Într-un mediu agil, încrederea este esențială, iar lipsa acesteia devine una dintre cele mai mari bariere.
- Lipsa unui leadership agile: O organizație nu poate deveni agilă doar la nivel de echipă. Schimbarea pornește din vârful piramidei ierarhice: leadership-ul. Aceasta este prima treapta care trebuie să înțeleagă și aplice acest mindset. Dacă echipele sunt încurajate să fie agile, dar managementul funcționează încă pe modelul tradițional, va exista un conflict permanent. Transformarea începe de sus și se propagă în întreaga organizație.
Leadership-ul românesc: frână sau accelerator pentru agilitate?
Stilul de leadership tradițional românesc este preponderent autoritar, ceea ce contravine principiilor agile. Liderii care refuză să delege decizii sau să ofere autonomie limitează inovația și creativitatea echipelor.
Nu poți inova, nu poți contribui activ cu soluții și idei la creșterea companiei cu grija „dacă-i place șefului”. Totodată, ca lider nu poți avea asemenea așteptări dacă selectezi persoanele care „pot” veni cu idei și nu asculți inițiativele oamenilor care nu se află pe acea listă creată de tine.
Permite-le oamenilor să schimbe procese, să testeze, să aibă idei și să ți le prezinte. Oferă-le încrederea ta și vezi ce se poate întâmpla.
În cazul nostru, toți membrii echipei lucrează cu același scop: să crească - individual sau în echipă și, nu în ultimul rând, să crească compania. De fiecare dată când ne-am pus încrederea în echipă și le-am oferit spațiul să contribuie activ la decizii esențiale pentru parcursul organizației, am observat doar creșteri semnificative - atât privind numerele companiei cât și a nivelului lor de satisfacție.
Frica de greșeală și obsesia perfecțiunii
Să ne gândim la trei momente în care perfecționismul a ajutat considerabil organizația. Să fi fost „postarea perfectă”? Sau poate acel articol „perfect” care a trecut prin 8 runde de feedback și care, la momentul publicării, nu a mai fost relevant? Ah, sau poate raportul „perfect” trimis la client, peste care nu s-a uitat decât 5 minute? Perfecționismul este primul obstacol major pentru agilitate.
Frica de greșeală, neremediată la timp, duce la efectul bulgărelui de zăpadă: control excesiv, lipsă de autonomie și, implicit, stagnare și perfecționism. Leadership-ul trebuie să ofere un mediu sigur, unde greșeala este percepută ca un pas spre învățare, nu ca un eșec absolut. Să înveți e mai bine decât să stai pe loc, corect?
Ce funcționează în adoptarea agilității?
La Grapefruit au existat deja câteva elemente agile, iar ulterior l-am integrat pe deplin în modul nostru de lucru. Dar când vine vorba despre acest subiect, avem câteva strategii pe care le consider utile pentru orice organizație:
- Creează un mediu de lucru sigur: Oamenii trebuie să aibă spațiul necesar pentru a încerca lucruri noi, fără teama că vor fi sancționați dacă lucrurile nu merg perfect din prima. Într-un mediu sigur, eșecurile sunt tratate ca lecții învățate, nu ca probleme care trebuie evitate cu orice preț.
- Training-uri și workshop-uri personalizate: Nu este suficient să spunem echipelor „de astăzi suntem agili”. Oamenii trebuie să înțeleagă ce presupune acest mod de lucru și cum să-l aplice în activitatea lor de zi cu zi. Pe lângă trainingurile despre modul de operare, workshop-urile de soft skills pe teme precum feedback constructiv sau comunicarea asertivă au fost esențiale în procesul nostru de adoptare a agilității.
- Implicarea activă a leadership-ului: La Grapefruit, am învățat că agilitatea funcționează doar atunci când liderii o aplică în mod autentic. Atunci când leadership-ul se implică activ și demonstrează prin acțiuni că susține această transformare, echipele sunt mult mai dispuse să adopte schimbarea.
Companii care reușesc vs. companii care eșuează
Succesul în implementarea agilității depinde de nivelul de înțelegere a acesteia. Companiile care adoptă agilitatea doar pentru că este „la modă” eșuează. De ce? Din cauza contradicțiilor pe care le creează. Agile nu poate fi o „struțo-cămilă”. Ori implementezi ce are sens pentru organizația ta, dar renunți la elementele contradictorii, ori nu o implementezi. Nu există alte compromisuri.
Companiile care investesc cu adevărat în această transformare și își asumă un efort autentic pentru a schimba mentalitățile rigide și a susține autonomia echipelor obțin rezultate durabile și concrete.
Viitorul agilității în companiile românești
Deși este încă un concept nou pentru unele arii din antreprenoriatul românesc, sunt optimistă în ceea ce privește viitorul agilității în cultura românească. Am încredere că, dacă menținem acest ritm alert și dorință de inovare și schimbare, în următorii 5-10 ani, mentalitatea se va schimba, iar agilitatea va deveni noul stil „tradițional” de leadership românesc. . Cu efort susținut, vom ajunge la același nivel de maturitate organizațională ca Europa de Vest.
Un singur sfat pentru companiile care vor să devină agile
Întrebați-vă dacă vă doriți să fiți agile doar pentru că „dă bine” sau dacă sunteți pregătiți să schimbați cu adevărat cultura organizațională. Agilitatea nu este un trend, ci un efort constant, lung, de transformare.
Adoptarea unui mindset agil nu înseamnă doar implementarea unor metodologii sau instrumente. Înseamnă o schimbare profundă în modul în care echipele comunică, colaborează și iau decizii. Înseamnă crearea unui mediu unde eșecul nu este penalizat, ci privit ca o oportunitate de învățare.
Organizațiile care au succes în tranziția către agilitate sunt cele care pun accent pe oameni, pe transparență și pe o cultură a responsabilității. Dacă leadership-ul este pregătit să renunțe la control absolut și să îmbrățișeze autonomia echipelor, agilitatea nu va fi doar un experiment de scurtă durată, ci un pilon de creștere durabilă.
Așadar, înainte de a adopta agilitatea, întrebați-vă: Suntem cu adevărat pregătiți să schimbăm modul în care lucrăm, comunicăm și luăm decizii? Dacă răspunsul este da, atunci sunteți pe drumul cel bun.
-------
Anca Teletin este COO al companiei Grapefruit
