Oamenii nu își mai iubesc orașele, spune Andrei Pașa. Pentru că orașele din România au fost traumatizate în comunism și mutilate apoi, zeci de ani, în tranziție. Dar, în ultimii ani, au început să apară și transformări bune, care merită îmbrățișate. Este și motivul pentru care Andrei a participat la Constanța Logo Challenge cu două propuneri de logo. Și chiar dacă misiunea a părut, uneori, descurajantă, Andrei a dat la o parte momentele de îndoială și a avut încredere în procesul său.
"Se pot scrie cărți întregi depre identitatea de oraș. Și s-au scris. Important este să le citim și să nu disperăm când ne dăm seama că teoria nu se pupă cu practica orașelor românești", spune Andrei.
Povestim cu Andrei Pașa în continuare despre parcursul lui în domeniul creativ, de la caietele desenate în liceu, începutul unei facultăți de informatică, fascinația pentru MTV și literatura nihilistă, vorbim despre formarea lui, în anii 90, începutul în design și descoperirile de până acum:
Despre tine
M-am născut acum 50 de ani în Târgu-Mureș, unde locuiesc si acum. Oraș liniștit, care a venit manușă firii mele contemplative și analitice. Copilăria a fost tipică anilor 80 - resurse minime, dar cu experiențe fabuloase, care te marchează pe viață. Au fost de toate, de la momente de fericire pură pâna la întâlniri cu medicii de la urgențe. Părinții și bunicii au făcut tot ce-au putut să nu simt greutatea acelor vremuri. Apoi a venit haosul anilor 90, liceul și abandonul facultății. Cumva am reușit să navighez către ape liniștite undeva la începutul anilor 2000.
Momente importante
Cel mai important moment a fost decembrie 89, aveam aproape 16 ani, exact vârsta fiului meu acum. Speram că viața noastră se va schimba radical, în bine. Aveam acea imagine idealizată a occidentului, la care visam cu ochii deschiși. Dincolo de coca-cola si adidasi, care au venit relativ repede, marele câștig a fost sincronizarea culturală cu media, literatura si filmul din lumea liberă, lucruri care ne-au fost interzise decenii întregi. În anii facultății, cheltuiam banii primiți de la părinți pe cărți și casete cu muzică, mâncarea era opțională, așa ca am trăit o vreme dopat cu un cocktail de literatură nihilistă și SF, pe fond muzical psihedelic. Apele s-au liniștit în 2000, la al doilea job in domeniul creativ.
Cum te-ai îndreptat înspre domeniul creativ
N-aș putea spune exact când a fost acel moment, totul s-a întâmplat relativ natural. Probabil că primele semințe au fost plantate de tatăl meu, arhitect. Nu a fost ceva conștient, nimic programat sau intenționat. Îmi plăceau desenele lui, apoi am început să-i studiez instrumentele de desen și modul de lucru old-school, la creion și rapidograf. Totul era fascinant, imaginația imi zbura răsfoindu-i cărțile și revistele de arhitectură, insă nu mă vedeam stând ore întregi aplecat peste planșetă. Visam la ceva mai comod și flexibil. Iată ca după zeci de ani, tehnologia îmi permite acum să lucrez și dintr-un fotoliu, oriunde pe planetă.
În timpul liber, tata făcea și fotografie, o altă pasiune pe care mi-a transmis-o. Țin minte serile în care transformam baia în studio foto. Developam filmele in chiuvetă, apoi la aparatul de mărit se întâmpla magia. Dincolo de procesul fizico-chimic, am învățat să observ lumea, să-i aflu ritmul și să prețuiesc momente esențiale care altfel trec neobservate.
Contextul care schimbă perspectiva
Terminam liceul in 1992, o perioadă destul de tulbure, când a venit și momentul în care întrebarea “ce vrei să te faci când vei fi mare” trebuia să primească un răspuns. La 17 ani nu știam exact ce urma să fac, cred că nici mare nu vroiam să mă fac. Eram la un liceu de mate-fizică, caietele mele conțineau un număr relativ egal de pagini cu rezolvări matematice și desene mai mult sau mai puțin abstracte, iar asta nu mă ajuta deloc să iau o decizie. În aceeași perioadă începuseră să apară computerele în viața noastră și oarecum știam că vreau ceva legat de lumea digitală.
Peisajul media era invadat de posturi tv occidentale, priveam fascinat lumea în milioane de culori a publicității, apoi a venit explozia MTV, cu acel nonconformism vizual șocant la acea vreme. Cumva mi se formase în cap ideea de a folosi tehnologia digitală pentru a crea imagine, fie ea statică sau în mișcare, conceptul de grafica computerizata sau multimedia era ceva foarte vag atunci, așa că alegerea a fost către o facultate de informatică, fără să știu că acolo se învăța mai degrabă programare și deloc despre visele mele. Previzibil, am abandonat informatica, am decis ca nu e pentru mine.
Începutul în design
Cei 2 ani de facultate s-au dovedit extrem de utili până la urmă pentru că mi-au dat acces la tehnologia la care visam și am putut să-mi fac o imagine clară asupra domeniului. Tot ce desenam pe hârtie putea fi transformat în pixeli. Fantastic! Erau anii 90.
Cum și de unde ai învățat
Pas cu pas, vorba unui președinte recent. Am peste 20 de ani de invățat, sper să mai apuc încă 20. La începuturi, adică undeva în cretacicul epocii “internet”, cartea era de bază. Istoria artei, tehnici de desen, caligrafie. Pentru mine, e de bază și acum, pentru că sistematizează și organizează informația infinit mai bine decât haosul internetului. Odată ce mi-am permis călătorii în afara țării, mi-am făcut un obicei în a intra în librării sau shop-urile galeriilor de artă pe care le vizitez, o resursă de cărți fabuloase, limita fiind doar prețul și greutatea la decolare. Dincolo de asta, este exercitiul observației, a înțelegerii unui context, a sintetizării în desen.
Participarea la Constanța Logo Challenge
Am participat la concursul pentru identitatea Mamaia și am rămas oarecum conectat la informațiile din zonă. Experiența de anul trecut a fost excelentă și am decis să particip din nou din plăcerea de a lucra și a contribui cu idei creative la un demers necesar.
Procesul de creație
De obicei, începutul de an îmi este mai puțin aglomerat, prin urmare am putut să aloc timp documentării și studiului. Ideal ar fi fost să colind orașul, insă mi-a fost imposibilă o excursie la Constanța acum, așa că am apelat la memorie si nesfârșitul internet. Am căutat cam tot ce se putea despre istoria orasului, de la wiki sau materiale de la Muzeul de Istorie si Arheologie Consțanta până la articole inedite despre istoria capacelor de canal de pe străzile orașului sau un material interesant din revista Historia, ilustrat cu o mulțime de hărți vechi, unele de secol XIII. Pe lângă toate astea, am încercat să organizez haosul imaginilor salvate într-un mood board care să fie relevant pe mai multe paliere (istoric, stilistic, arhitectural, paletă de culori). Restul reprezintă câteva zeci de pagini de schițe cu creionul, din care apoi am finalizat două propuneri pentru concurs.
Cea mai grea parte
Am fost puțin copleșit de volumul de informații pe care l-am adunat în etapa documentării și a fost momentul în care mi-am dat seama că urmează cu adevărat o provocare. Când abordezi un subiect atât de complex cum e un oraș de calibrul Constanței, tentația e să adaugi mereu câte ceva, un simbol, un detaliu și încă unul, așa că am aplicat o strategie inversă: ce NU trebuie să fie acest logo?
Provocările unui logo de oraș
Atunci când lucrezi pentru un oraș pe care nu îl cunoști intim, misiunea poate fi descurajantă. Ai momente de îndoială, iar sindromul impostorului îți dă târcoale. Dar asta m-a făcut să am mai multă încredere că în final va ieși ceva valoros.
Ce presupune special un astfel de logo
Se pot scrie cărți întregi depre identitatea de oraș. Și s-au scris. Important este să le citim și să nu disperăm când ne dăm seama că teoria nu se pupă cu practica orașelor românești. Orașele noastre sunt traumatizate psihic și fizic de distrugerile din perioada comunistă. Zonele vechi, istorice, valoroase sunt încarcerate în centuri de blocuri.
Administrații neprofesioniste de dupa 89 au reusit performanța de a mutila în continuare fața orașelor, iar nepăsarea a măcinat ani de zile patrimoniul. Toate astea au avut un efect devastator la nivelul mentalului - oamenii nu își iubesc orașele în care trăiesc, nu le cunosc istoria și rămân apatici la transformările pozitive care au început să apară în ultimii ani. O nouă imagine e o oportunitate de a susține acest val de schimbare pe care l-am așteptat de prea mulți ani.
Sensibilități
Nu sunt constănțean. Știu că nu voi putea mulțumi pe toți cu soluția mea, însă e o oportunitate ca orașul să prindă viață, să iasă din sumbru și banal. Întradevăr, Constanța e un mozaic cultural, etnic, social. Eu trăiesc într-un oraș multietnic, chiar într-o familie multietnică și știu foarte bine ce înseamnă să respecți pe cel de lângă tine, indiferent ce nume și istorie are. Asta ar trebui să fie un atu al orașului.
Ce îți vine prima dată în minte când te gândești la Constanța
Mare parte din copilărie mi-am petrecut-o citindu-l pe Jules Verne, călătorind odată cu el pe mări, oceane, în adâncuri. Știam pe de rost denumirile componentelor unui vas, velatura, notiuni de navigație. Am fost în extaz când am vazut prima oară în viată un vapor, macaralele portului și farul. Țin minte că am fost fascinat (sunt și acum) de lentila de far expusă la Muzeul Marinei.
Cum ai descrie orașul într-o propoziție
Cald și surprinzător.
Relația ta cu orașul Constanța
Este orașul vacanțelor din copilărie. Faleza, acvariul, delfinariul, valuri lovindu-se de stabilopozi, pescarii de guvizi. L-am redescoperit cu ocazia primului meu loc de muncă, la o mică agenție de publicitate. În fiecare vară, firma se muta cu cățel și purcel la Constanța timp de câteva săptămani în care organiza un fel de guerrilla marketing, trimițându-și agenții de vânzări la vânătoare de clienți. Ca designer, rolul meu era să execut rapid flyere, afișe și altele. La bustul gol în birou, fără aer condiționat. Ce vremuri!
Colindam Constanța în fiecare dupămasă până seara târziu. Într-unul din ani, în ultima zi a desantului nostru ardelenesc, am făcut un schimb cultural gastronomic de pomină: gazda noastră ne-a încântat cu scrumbie la grătar, iar noi am executat un gulaș ca la mama acasă, iar vinul dobrogean a dansat alături de palincă. Perfecțiune.
Ce îți place cel mai mult aici
Ca om crescut și trăit între dealurile transilvane, Constanța a insemnat pentru mine multă vreme definiția exotismului. Străduțele vechilor cartiere, căldura aproape tropicală, câte-un smochin crescut într-o curticică, orizontul nesfârșit al mării. Lucruri mici, de atmosferă, pe care le văd cu ochiul de fotograf. Constanța e un oraș de fotografiat, dar trebuie descoperit dincolo de cele câteva locuri emblematice.
Harta personală
Nu am fost de ceva ani în Constanța, însă îmi doresc să revin pentru a descoperi acum, cu alți ochi, tot ce am agățat în mood-board-ul memoriei. Îmi doresc să fiu cu adevărat impresionat.
Participă și tu la Constanța Logo Challenge. Citește cu atenție brieful, lasă-te inspirat de energia și poveștile orașului, creează un logo care să definească cât mai bine Constanța și înscrie-te în concurs până pe 15 martie.
TheCreator
TheCreator este platforma de branded user-generated content a IQads.
Prin intermediul TheCreator, brandurile dau briefuri comunitatii creative IQads, obtinand sute de rezolvari creative, mii de interactiuni si sute de mii reach.
Brandurile obtin solutii pe care le pot implementa si continut branded pe care il pot folosi in social media. Prin intermediul TheCreator, IQads a dezvoltat si derulat zeci de competitii creative de design, scurtmetraje, benzi desenate, spoofuri, filme, ilustratii etc pentru companii.
