[Era Nesiguranței] Ema Prisca: Prin cuvintele „apă” sau „libertate” nu mai înțelegem aceleași lucruri eu și vecina de sub mine. Nu ne mai înțelegem între noi. Și cu asta vine polarizarea. S-a pierdut centrul

Este practic imposibil să ne punem întrebări despre toate informațiile care vin înspre noi și să le verificăm pe toate. Este o muncă sisifică, necesită multe resurse și nu ne putem implica în chestionarea tuturor materialelor care ne ajung în feed sau prin canalele media. Alegerea surselor de informare în care să avem încredere aduce cu sine un mare confort, crede Ema Prisca.

"Complexitatea realității e imposibil de înțeles fără o bază culturală cu care să conectezi ce primești ca informații. Sursele ni le alegem în funcție de lentila prin ne uităm la lume și capacitatea fiecăruia de a găsi o autoritate credibilă care să te ajute să înțelegi ce se întâmplă", spune Ema.

Ema Prisca este director de creație și strateg de comunicare independent, iar meseria și experiența profesională i-au permis să se specializeze în analiza și înțelegerea informațiilor din multe domenii. Nu stă departe de politică și nici nu rămâne indiferentă la contextul prin care trece acum lumea noastră și la nesiguranța care a cuprins România. Vorbim cu ea în cele ce urmează despre gândire critică, reziliență și, la final, primim niște resurse pentru navigarea acestor timpuri.

Ema ne-a dat de știre că pe 6 februarie apare la editura Nemira cartea „Cum am devenit feministă”, în care 23 de autoare, printre care și ea, povestesc cum au căpătat conștiința feministă.

Etape formatoare prin care ai trecut până acum

Școala făcută în anii 80 a fost primul mediu formator. Cu profesorii pe care i-am avut am putut să îmi descoper aptitudinile și ce îmi place - să citesc, să scriu, să povestesc cu prietenii, să fantasmez. Dragul de cărți mi-a fost insuflat și de mama – cititoare până în miez de noapte. De la părinți am căpătat niște moduri de a mă raporta la lume. Ai mei preferau să aibă mai puțin, dar să doarmă mai liniștiți. De la mama am învățat că merită să pui întrebări, să nu iei lucrurile de-a gata. Că să te pui contracurentului e ok. Consider că e un mare cadou. Mulțumesc, părinți!

Meseria, creație de publicitate – altă albie formatoare. Noi suntem niște generaliști, dăm cu nasul de multe domenii, trebuie să le înțelegem repede marile scheme de funcționare și apoi să le livrăm altor oameni simplu și atractiv. Lucrezi cu exagerări, cu dramatizări ca să poți evidenția sensuri din ceva complex, având la dispoziție câteva secunde din atenția oamenilor.

Trăitul în alte țări – te modifică, poți să crești, dar și să devii mai puțin – depinde cu ce bagaj ai plecat și unde nimerești. Migrația cere o stare psihică de alertă, trebuie să decodifici în permanență cum se pune problema în cultura care te-a primit. Nu e nimic de-a gata. E treaba ta să înțelegi, te integrezi, să te faci înțeles și util.

Cum ai descrie vremurile pe care le trăim

Aș vrea să spun din capul locului că mă simt nesigură și anxioasă în realitatea în care trăim. Și că cele ce spun ce spun aici sunt mărturii, gânduri, nicidecum un help kit.

Abundență extenuantă de informații.
Fragmentare media și polarizarea pozițiilor.
Complexitate. Toți creăm complexitate și tot ce vine înspre noi e complex.

Dizolvarea oricărui tip de autoritate prin discursuri predominante anti intelectualiste și anti educație – toți am devenit și jurnaliști și medici și profesori și designeri și agricultori. 

În fiecare zi vine un tăvălug de informații peste noi pe care nu avem timp să le înțelegem, procesăm. Trebuie să fii disciplinat ca un călugăr shaolin să nu fii tras în acest șuvoi.

Aparenta abundență a posibilităților de devenire. Că e la îndemână să te schimbi, să faci alt job, să-ți schimbi soțul, educația copiilor, ce mănânci. Să capeți abs pack în 3 luni. Să fii antreprenor de succes.

Păcăleală cât China. Orice schimbare necesită timp. Timp mult. Doar oamenii bogați pot face orice, pot lua decizii greșite multiple, pot bâjbăi – au o saltea pe care să cadă. Oamenii normali nu au așa ceva. Ai decis prost o dată, 7 ani de ghinion.

Fragmentarea media a dus la disoluția sensurilor. Prin cuvintele „apă” sau „libertate” nu mai înțelegem aceleași lucruri eu și vecina de sub mine. Nu ne mai înțelegem între noi. Și cu asta vine polarizarea. S-a pierdut centrul.

Cele mai mari provocări

Trăm de niște ani în policriză – pandemia, criză economică – deglobalizare, criză climatică, creșterea extremismului - suntem toți epuizați, iar cei ce conduc lipsiți de resurse. Ce ni se întâmplă recent, peste toate cele zise, e că a început și o criză majoră a democrației. Dacă ne uităm în trecut, democrația mereu a fost într-o criză. Criza e limbajul ei.

Ce e diferit acum e că frontiera dintre democrație și autocrație începe să dispară. Democrația postbelică în Europa de vest a dus la crearea statului social care a permis majorității oamenilor să aibă o viață decentă și drepturi. La noi n-a adus un stat social, ci un neoliberalism radical în care au trăit bine puțini. De aia democrația nu e considerată fundamentală la noi. Mulți români nu-i simt beneficiile.

Alegerea lui Trump aduce o schimbare majoră. Dacă în 2016 nu știam ce vrea, acum știm. Avem de-a face cu o Americă imperialistă, sălbatică, care vrea să schimbe granițe, să bagatelizeze tratate internaționale, să ia prin violență economică (deocamdată) și șantaj ce-și dorește. Asta a devenit liderul lumii libere și democratice în acest moment. Țări mici ca a noastră au o singură bază să navigheze politică internațională – tratatele internaționale, care iată, nu mai contează.

Cu acest coming back al așa zisului free speech-ului ne întoarcem în grotă, la violență verbală, umilință, desconsiderare a femeilor, a minorităților sexuale și altor grupuri sociale. “Grab her by the pussy” iese din locker room pe bulevard. Câștigasem în ultimii 20 de ani un pic de empatie, de înțelegere că libertatea cuvântului nu înseamnă că poți să umilești un om, să-l faci să se simtă inferior. Le-am pierdut.

Ce contează în vremuri incerte

Iluzia unei terra firma când totul se mișcă cred că se poate se poate căpăta ținându-te de lucrurile în care crezi și din afecțiunea oamenilor pe care îi ai în viață.

Abilități și aptitudini de ajutor în verificarea informațiilor

Cred că e un echilibru foarte fin și greu de menținut între a avea un grad de încredere în niște lucruri și chestionarea altora. Încrederea până la urmă aduce un mare confort. E imposibil să chestionezi tot ce vine spre tine și să rămâi sănătos.

A verifica informații e o meserie în sine. E un refren care sună bine, dar niciun om normal nu se poate dedica verificării informațiilor pe care le primește zilnic, că ar trebui să facă doar asta. Eu când vreau să înțeleg ceva ce mă interesează, să înțeleg o situație, mă duc să citesc ce scriu niște oameni în care am decis să am încredere.

Extremismul este un drog tare și prinde prin pathos și prin simplificare. Când ai pathos puternic, rațiunea se duce la culcare, căci cele două sunt ca apa și focul. Extremismul se combate cu educație și cu bunăstare. Asta ne arată exemplul țărilor care au devastate de extremist. E o discuție dacă extremismul are o bază economică sau culturală. Probabil se hărnește din ambele zone de frustrări. Profesorii universitari și academicienii care aderă la naționalismul rânced, legionarismul și obscurantismul lui Călin Georgescu, ei fiind elita intelectuală, de ce o fac? Oamenii care nu ajung cu bine la sfârșitul lunii, cei lăsați în urmă, e clar de ce o fac: că n-au fost bineveniți pe nici o altă platformă politică.

Importanța informării. Cum ne alegem sursele

Complexitatea realității e imposibil de înțeles fără o bază culturală cu care să conectezi ce primești ca informații. Sursele ni le alegem în funcție de lentila prin ne uităm la lume și capacitatea fiecăruia de a găsi o autoritate credibilă care să te ajute să înțelegi ce se întâmplă.

Fascinația românilor pentru personajele extremiste

Cei mai mulți români n-au avut șansa să simtă marile binefaceri ale democrației în afară de libertatea cuvântului. Faptul că Parlamentul, esența democrației, participarea la putere prin reprezentanți, are printre cele mai mici cote de încredere de mulți ani spune tot.

Democrația în România post ‘89 nu a adus beneficiile statului social experimentate de cetățenii Europei de vest după al doilea Război Mondial.  Iar interbelicul cu care am fost spălați 30 de ani pe creier de elitele noastre culturale ca fiind anii de aur, maximul nostru, a însemnat o dictatură urmată de alta, extremism, crimă, violență, cu foarte scurte perioade de monarhie constituțională liberală. Nu avem o memorie istorică democrată. Nu avem o ancoră mentală din care să ne alimentăm adeziunea pentru democrație. După 89, totul a fost un haos, - s-a furat pe rupte și nimeni nu a fost tras la răspundere. Și la asta, oamenii zic – să vină unul tare și drept să îndrepte lucrurile.

Apărarea democrației

Democrația se apară practicând-o. Oamenii se unesc în asociații, partide și luptă, militează pentru ce-și doresc. Azi, mâine, în fiecare zi. Dedică timp, energie, resurse pentru o miză comună. Dar pentru asta e nevoie și de lideri. Liderii insuflă sens comunităților.

Ce facem cu învrăjbirea dintre noi

Nu știu. E greu. E necesară o miză comună. Măcar o echipă națională de fotbal care să câștige un campionat european. Glumesc.

Gândirea critică. Cum ne-o formăm?

Fiind curios. Punându-ți întrebări. Nu știu dacă se poate forma. Poți deveni curios adult fiind?

Întrebările de bază pe care ți le pui pentru a-ți forma o opinie corectă

Cine beneficiază?
Astă e primul gând pe care îl am în fața unei situații.

De unde vin banii?
Nu fac detectivistică, încerc să-mi răspund cum pot pe moment.

La candidați mă uit la trecutul lor. Ce-au făcut și ce-au zis de-a lungul timpului. Pentru că un președinte nu se face în 3 luni de campanie. Caut să le înțeleg miza și coerența din fapte și vorbe de-a lungul timpului.

Cum îți cultivi reziliența

Încerc să fac lucruri care îmi plac cu oameni care îmi plac. Și să fiu disciplinată.

Ce te ține într-o zonă în care există și optimism

Lucruri practice. Sport. Gătesc. Merg mult în natură. Și complicitatea oamenilor pe care îi iubesc. Și cățelul Dani.

Cum ar putea depăși România impasul în care se află

Impasul e mai mare decât granițele noastre. Îmi doresc ca Europa să-și facă propriul plan de existență și noi să fim parte din el.

Kit de supraviețuire - cărți, podcasturi, surse de informare

Mh. Eu citesc mult despre feminism și literatură scrisă de femei. Aș putea sugera niște autoare.

Mona Chollet
Victoria Bateman
Josie Fox
Bernadine Evaristo
Erica Jong
Dolores Reyes

Ah, ia să fac niște promo. Am participat cu un text în monografia „Cum am devenit feministă” apărută la editura Nemira, care se va lansa pe 6 februarie. Sunt 23 de autoare cu profiluri diferite care povestesc cum au căpătat conștiința feministă. Merită, găsiți cartea în librării și online.

Citesc platformele Critic Atac, Iscoada.
Îmi plac eseurile video ale lui Cătălin Moise și emisiunea lui Mihai Radu – “Ce ne enervează”.

Îmi plac la nebunie comentariile de pe Instagram ale profesorului Octav Eugen Popa cu profilul Podcastul de filosofie. Dar și ce face pe youtube – popularizarea filosofiei.

Urmăresc frecvent mai multe podcasturi spaniole  – critică social-politică și feminism.
O urmăresc avid pe Instagram pe artista Tracey Emin. Gândurile ei zilnice.
Citesc săptămânal newsletterul profesorului Scott Galloway.

Îmi place foarte mult newsletterul Biancăi Oanea – “News & Spice” – și curatoria pe care o face și cum scrie. O să trec la paid.