[Era Nesiguranței] Magor Csibi: Trăim într-o lume în care frica este infinit mai prezentă față de curiozitate

[Era Nesiguranței] Magor Csibi: Trăim într-o lume în care frica este infinit mai prezentă față de curiozitate

În „Era Nesiguranței”, cum am numit metaforic (sau poate că nu) vremurile actuale, Magor Csibi crede că trăim într-o lume în care frica a câștigat mult teren în fața curiozității, iar oamenii sunt din ce în ce mai deconectați unii de alții. Avem impresia că trebuie să ne descurcăm pe cont propriu în orice situație. Or, omul modern a urcat pe scara evoluției tocmai pentru că a ales să lucreze în grupuri, să facă parte din comunități.

În lumea asta nouă, pe care căutăm să o descifrăm mai bine prin acest demers editorial, se pune tot mai mult accent pe succesul prin forțe proprii. Și mai este ceva care a contribuit la deconectarea dintre noi, crede Magor, faptul că ne înconjurăm doar de oameni care par să aibă credințe și valori asemănătoare cu ale noastre.

„În acest fel refuzăm acele dialoguri care ne expun la alte perspective decât ale noastre, iar asta ne reduce atât flexibilitatea, cât și capacitatea noastră de a învăța. Și, odată ce ne-am ales tabăra, ne este foarte greu sau chiar imposibil să ne mișcăm, iar asta ne limitează puternic în conviețuire, în înțelegere și în colaborare”, spune Magor.

Magor Csibi activează de 6 ani în calitate de consultant în cultură organizațională și leadership, după o carieră universitară, politică, antreprenorială și în ONG. Vorbim cu el în cele ce urmează despre reziliență, despre provocări ale vremurilor actuale și despre apărarea democrației.

 

Un pic despre tine, înainte de toate

Sunt un om curios care a fost dus mânat de curiozitate, de frică, de nevoi neconștientizate, de nevoia de validare și de multe astfel de elemente în diverse arii de activitate, în forma unor cariere diferite. Am trecut prin diverse experiențe începând cu o carieră universitară, politică, antreprenorială, de ONG sau de consultanță și am lucrat în mai multe țări, cea mai îndepărtată fiind Coreea.

Am făcut extrem de multe alegeri nepotrivite pentru mine, iar acestea au venit dintr-o profundă deconectare față de mine și din lipsa mea de a fi conștient de nevoile mele profunde, dincolo de cele superficiale, care deseori tind să ne domine.

Aceste alergeri m-au format și m-au dus într-un punct în care nemulțumirea mea față de alegerile mele s-a manifestat atât de puternic, încât a trebuit să mă opresc și să regândesc felul în care îmi trăiam viața.

Astăzi, activez de peste 6 ani în consultanță, mă pasionează să descopăr cât de mult îmi place să interacționez cu oamenii și să mă bucur de faptul că, prin perspectiva lor, reușesc să învăț lucruri noi despre mine.

 

Cum ai descrie vremurile pe care le trăim acum

Am o interpretare profund personală. Din experiența proprie înțeleg cât de greu este să interpretăm corect realitatea în care trăim și intențiile celor din jur dacă noi, la rândul nostru, nu suntem în contact cu sentimentele și nevoile noastre. Cred că lăsăm frica să pătrundă prea adânc în viețile noastre, fără să verificăm de cele mai multe ori dacă frica și anxietatea noastră chiar se bazează pe ceva.

Când lumea pare prea complexă, iar noi nu reușim să înțelegem nici complexitatea acesteia, nici cum ne afectează această complexitate pe noi, tindem să încercăm să simplificăm. Asta se întâmplă pentru că incertitudinea ne transmite nesiguranță, iar nesiguranța alimentează sentimentul de vulnerabilitate și chiar de frică.

Cred că trăim într-o lume în care frica este infinit mai prezentă față de curiozitate. Când suntem curioși, schimbările ne stimulează și ne pun în mișcare. Când ne este frică, schimbarea ne amenință, ne paralizează, ori ne generează acțiuni defensive.

Nu complexitatea ne amenință, ci faptul că alegem să trăim în capul nostru, dominați de fricile noastre, cu un creier care prin evoluție tinde să ne genereze scenarii negative. Și devenim din ce în ce mai pesimiști într-o lume care ne dă oferă mai multe posibilități decât a avut vreodată specia noastră în scurta ei existență.

 

Cele mai mari provocări ale societății moderne

Lipsa noastră de conexiune și credința că suntem singuri în lume.

Credem că trebuie să ne descurcăm pe cont propriu și nu este așa. Omul a câștigat cursa evoluției, tocmai pentru că știa să comunice și să lucreze în grup. Atu-ul speciei noastre este că reușește să definească problemele cu care ne confruntăm nu la nivel de individ, ci de grup. În felul acesta presiunea asupra individului scade și gradul de conexiune crește. Iar asta generează eficiență în toate aspectele vieții.

Am devenit deconectați pentru că s-a pus prea mult accent pe individ și pe succesul prin forțe proprii și pentru că alegem zilnic să stăm lângă oameni, reali au virtuali, care au credințe și valori asemănătoare cu ale noastre, cel puțin la nivel declarativ, superficial. În acest fel refuzăm acele dialoguri care ne expun la alte perspective decât ale noastre, iar asta ne reduce atât flexibilitatea, cât și capacitatea noastră de a învăța. Și, odată ce ne-am ales tabăra, ne este foarte greu sau chiar imposibil să ne mișcăm, iar asta ne limitează puternic în conviețuire, în înțelegere și în colaborare.

Nu cred că lumea a devenit un loc cu mai multe pericole, ci cred mai degrabă că noi devenim din ce în ce mai limitați în adaptarea noastră.

 

Ce contează în vremuri incerte

Să căutăm modalități de a ne obișnui cu incertitudinea, în loc să generăm o falsă certitudine prin simplificare. Avem o capacitate fascinantă de autoreglare dacă simțim că nu suntem singuri, dacă reușim să facem parte sau chiar să aparținem la un grup. Incertitudinea poate fi redusă cu multe conversații deschise, cu sens, despre percepțiile noastre asupra lumii. Astfel de conversații ne învață că lumea mereu a avut perspective diverse din care noi putem învăța. Vom putea învăța că diversitatea de păreri nu reprezintă o sursă de amenințare, dacă vine în pereche cu empatia. Așa învățăm că dialogul dintre noi, chiar dacă nu reduce complexitatea vieții, ne ajută să înțelegem și să acceptăm cât de diverse pot fi perspectivele noastre în toate aspectele și etapele vieții.

 

De ajutor în verificarea informațiilor, în adaptare la nou și în terenul pe care îl câștigă extremismul

Ascultarea și abilitatea de a pune întrebări deschise. Sigur, schimbările sunt rapide în jurul nostru, însă asta nu poate să fie folosită ca o scuză pentru noi ca să justificăm disponibilitatea noastră de a-i asculta pe alții. Cred că multe dintre clivajele importante existente în societate există pentru că atunci când nu știm ceva despre pozițiile celor din jurul nostru, în loc să întrebăm, umplem golurile cu imaginația noastră, fie singuri, fie cu ajutorul unor informații servite de diverși algoritmi pe telefoanele noastre.

Întrebările nu sunt utile doar ca să aflăm lucruri, ci și să ajungem la acel punct până la care omul ce pare neclintit și sigur în fața noastră rămâne fără răspunsuri, fără argumente. Când încercăm să convingem, primim rezistență. Când punem înrebări, hrănim curiozitatea și generăm dubiu - dubiu de care majoritatea din noi chiar are nevoie.

 

Cum facem să ne alegem corect sursele de informare

Nu știu.

Nu sunt convins că eu mă descurc să-mi aleg oamenii care îmi dau informații și nu îmi hrănesc convingerile deja existente. Noi tindem să supravalidăm oamenii care gândesc ca noi și să invalidăm informații valabile doar pentru că ele vin de la oameni pe care nu îi simpatizăm. Singurul mod de a rămâne echilibrați este să avem oameni diverși în jurul nostru. Să lucrăm cu noi în a accepta perspective care nu coincid cu ale noastre. Cu cât avem mai multe întrebări, cu atât avem șansa să ne apropiem de echilibru. Iar asta nu înseamnă neapărat confort.

 

Fascinația oamenilor pentru personajele extremiste. De unde vine?

Ei pictează lumea complexă în culori simple. Iar cu cât suntem mai speriați, cu atât suntem mai ușor fascinați de astfel de abordări. Problemele noastre nu sunt simple, iar soluțiile sunt și mai complexe. Atunci când frica ne paralizează, nu mai credem că putem controla situația, așa că simțim ca avem nevoie de un salvator care să simplifice viața în locul nostru. Liderii înțelepți înțeleg că suprasimplificarea nu rezolvă complexitatea și evită promisiunile mesianice, ceea ce face ca, în general, liderii mesianici fie să fie incompetenți și inconștienți, fie să urmeze agende bine definite.

 

Apărarea democrației

Democrația poate fi apărată doar prin întărirea înțelegerii și comunicării printre oameni. Dacă nu înțelegem ce generează frica paralizantă pentru foarte mulți oameni, ne concentrăm pe simptom, adică pe frică, nu pe sursa acestuia. În felul asta problemele doar se acutizează.

E nevoie probabil de mai multă asumare a rolului nostru de cetățeni, mai ales din partea bulei care se laudă că este deșteaptă și educată. Atâta vreme cât în viața noastră de zi cu zi ducem politica struțului, ca la alegeri să devenim moraliști, problemele noastre nu se vor simplifica. Trebuie să ducem focusul de pe noi, pe comonitatea în care trăim, pentru că în mare parte și de asta depinde calitatea vieții noastre.

 

Tendința tot mai accentuată către conflicte și „tabere de luptă”

Criza este mereu relativă. Nouă aparent ne place drama și astfel folosim cuvinte bombastice și când nu este cazul. Acum, milioane de oameni, de avataruri și de identități online se luptă pentru a obține cele 15 minute de faimă și atenție prevestită de Warhol, iar asta face ca exagerările să facă parte nu doar din arsenalul presei, ci și din comunicarea noastră zilnică. Cu cât nivelul nostru de toleranță față de acest tip de comunicare crește, cu atât tindem să exagerăm mai mult. Poate ar merita să mai și respirăm din când în când și reducem înverșunarea asta și autogenerată câteodată.

 

Dezvoltarea gândirii critice

Trebuie doar să ne alimentăm curiozitatea. Să căutăm adevărul nostru, nu dreptatea noastră. Ca să putem gândi critic, este nevoie de o perspectivă mai lărgită. Iar asta se obține prin experimentarea și cunoașterea acestor perspective. Prin citit, prin cât mai multe dialoguri, prin expunerea noastră la informații cu care nu suntem obișnuiți ne dezvoltăm gândirea critică. Ideea nu este să fim mereu critici, ci să fim mai puțini siguri pe noi, încât să fim mereu deschiși să ne schimbăm perspectiva. Asta poate reduce atât defensa noastră, cât și a interlocutorilor noștri.

 

Detaliile care fac diferența, ca să rămâi într-o zonă în care vezi manipularea, propaganda, minciuna

Aș putea să spun aici muuulte lucruri aspiraționale, însă trebuie să mă uit și la realitatea din jur. Eu aș fi foarte mulțumit cu un candidat decent, care se pricepe la ceva, care a făcut ceva în viața lui bine, un om care are mai multe întrebări decât răspunsuri și care nu vrea cu orice preț să fie președinte. Adică mi-ar plăcea să văd un om normal, simplu, dar unul care are valorile bine definite și care a avut o viață integră. Când citesc ce am scris mi se pare că am standarde joase, însă când mă uit la liderii politici actuali, deodată standardele mele par utopice.

 

Cum îți cultivi reziliența

Câteodată mai pornesc știrile sau televiziunea, când vreau să-mi aduc aminte că viața mea este bună și că am multe motive de recunoștință. Lăsând gluma la o parte, cred că reziliența nu prin situații grele se antrenează, ci prin recunoștință. Iar asta pare o resursă foarte limitată în societatea noastră.

 

Ce te ține, dacă te ține ceva, într-o zonă în care există și optimism

Clienții mei și oamenii din jurul meu. Oameni care în fiecare zi se trezesc să construiască, să facă lucruri faine. Care n-au timp să se uite la haos, pentru că sunt prea ocupați să genereze ordine în realitățile lor mici. Și lumea asta e mult mai mare decât tindem să credem câteodată. Încă lipsesc conexiunile dintre oameni, dar cred că vor veni și acestea.

 

Cum crezi că va depăși România impasul în care se află. De unde ar putea veni salvarea?

Cred că deseori trebuie să experimentăm momente grele ca să le putem aprecia pe cele bune pe care le avem. Cu cât așteptăm mai mult salvatorul, cu atât suntem mai puțin prezenți în viețile noastre. Iar ca să ne putem bucura de viață, primul pas e să recunoaștem că e a noastră.

 

Kit-uri de supraviețuire - cărți, podcasturi, surse de informare

A bit of optimism cu Simon Sinek, Mind Architect cu Paul Olteanu, Decoder cu Andreea Rosca și Adrian Stanciu sau Hubermans Lab.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Dosare editoriale

Companii

Branduri

Subiecte

Sectiune

Dictionar



Branded


Related