Când apare un personaj nou în peisajul politic autohton, jurnalista Oana Dimofte se uită la trecutul lui, la lucrurile cu care s-a ocupat până să se erijeze în rolul de salvator al României. Îl ascultă, urmărește coerența ideilor exprimate, observă cât este de transparent cu propria persoană. Este o rutină de bază ca să se asigure că își formează o opinie corectă asupra unui viitor candidat politic.
În cei mai bine de 20 de ani de când este jurnalistă, a întâlnit tot felul de personaje sau situații, așa a învățat să se uite atent la sursele de informare, la fapte și la ce este în spatele aparențelor. În plus, știe că, după orice știre, urmează întotdeauna un follow-up, în bine sau în rău, și pe acela îl așteaptă.
Despre lumea de acum, Oana zice că inteligența artificială este ceva la care ne putem uita ca la un diferențiator față de alte perioade, în care umanitatea a mai trecut prin schimbări, crize, războaie și pandemii.
"Lumea e așa cum o știm: politicienii mediocri nu vor să fie deranjați din mediocritate, dictatorii vor și mai multă putere, oligarhi vor și mai mulți bani, oamenii de clasă medie se străduiesc să trăiască decent, oamenii din polurile sărăciei se chinuie să trăiască pur și simplu", spune Oana.
Oana Dimofte mai spune în cele ce urmează că momentul în care este acum România este rezultatul ultimilor 35 de ani, cu tot ce am făcut sau nu bine ca societate.
Ce ne spui nou despre tine, în deschidere
Despre mine n-am mari noutăți, îmi văd de familia mea și de platforma Educație Privată. A fost un an ca oricare altul, cu bune și cu rele. Nici măcar partea de adrenalină generată de alegeri nu pot să spun că i-a dat exagerat de multă intensitate, pentru că jur că nu-mi pot aminti care a fost cel mai recent an fără adrenalină politică sau socială.
O privire peste vremurile pe care le trăim
Sunt vremuri așa cum au fost toate perioadele din istoria omenirii: fiecare dintre ele unică atunci când o privești din interior, majoritatea cu puține lucruri cu adevărat speciale, dacă le privești la scara mare a istoriei. AI este, într-adevăr, marele diferențiator de acum, cred că va produce și lucruri bune în știință, cred că va determina și convulsii în societate, chiar și în politică. Cam toate creațiile majore ale omenirii au făcut asta: au avut și efecte bune, au cauzat și necazuri, în funcție de discernământul și intențiile celor care le-au folosit.
În rest, lumea e așa cum o știm: politicienii mediocri nu vor să fie deranjați din mediocritate, dictatorii vor și mai multă putere, oligarhi vor și mai mulți bani, oamenii de clasă medie se străduiesc să trăiască decent, oamenii din polurile sărăciei se chinuie să trăiască pur și simplu.
Cele mai mari provocări cu care se confruntă lumea noastră acum
Momentul de acum este rezultatul a tot ce am făcut bine sau prost în ultimii 35 de ani. Dacă vorbim despre alegerile prezidențiale, concluzia este că noi, ca societate, am făcut foarte multe lucruri prost: nu am dorit sau nu am știut să ne luptăm cu nostalgia față de comunism și față de dictatură, nu le-am explicat copiilor suficient de bine de ce democrația este imperfectă, dar este cel mai valoros sistem, nu am reușit să percepem la dimensiunea reală și să avem empatie față de tragedii uriașe precum sunt războaiele, chiar dacă li se întâmplă altora. Toate astea ne-au adus aici și pe noi, dar nu numai pe noi, pentru că putem observa aceleași eșecuri și în alte societăți, cel mai relevant exemplu din momentul ăsta fiind Germania, unde extrema dreaptă are șanse mari de a câștiga alegerile.
Ce putem face cu momentul ăsta e să renunțăm la orgoliul stupid de a pretinde că am făcut toate lucrurile bine, să înțelegem unde am greșit și să ne străduim să nu mai greșim așa.
Ce ne ajută să navigăm prezentul
Nu cred că sunt eu persoana potrivită pentru a face recomandări despre managementul de emoții și de sentimente. Trăiesc de peste 30 de ani conectată la știri, probabil că am dezvoltat un pic de imunitate la adrenalină și am învățat că orice știre are un follow-up, în bine sau în rău, și că e bine să aștept acel follow-up. Probabil așa am ajuns să stau conectată 30 de ani la știri :)
Abilități și aptitudini de ajutor în adaptarea la schimbările rapide, lupta cu extremismul și informațiile false
Cea mai importantă cred că este abilitatea de a renunța la orgoliul care ne împinge să credem că un lucru găsit pe internet (text, imagine, video) este adevărat doar pentru că susține o idee în care noi credem. Abia după ce facem asta putem vorbi despre instrumente de fact-checking. Cred că oamenii pică adeseori în capcana fake news pentru că sunt fericiți să citească ceva ce le convine și n-au nici cea mai mică dorință de a pune la îndoială o astfel de confirmare. E continuarea poveștii vechi cu „am citit în ziar/am văzut la televizor, deci e adevărat”.
Dacă reușim să facem pasul ăsta emoțional, avem cu adevărat o șansă de a dezvolta discernământ în relația cu internetul.
La ne uităm când ne alegem sursele de informare, formatorii de opinie
Nu există o sursă de informare despre care să putem spune că avem garanția că ne va oferi adevărul absolut. În primul rând, trebuie să facem distincția între fapte și opinii, adică interpretarea faptelor. Să aflăm dacă un fapt e real, adică dacă un lucru chiar s-a întâmplat, e relativ simplu. Dacă apare fluxul de știri al marilor organizații de presă (BBC, Associated Press, CNN, Reuters, AFP), atunci putem conta pe ideea că acel lucru chiar s-a întâmplat. Dacă îl găsim doar pe site-uri obscure, atunci ar fi bine să nu pariem pe ideea că e un fapt real.
Când vorbim despre opinii, atunci cu atât mai eronat e să ne bazăm pe o singură sursă. E bine și e sănătos să căutăm opinii cât mai diverse despre aceeași realitate și, în final, să ne-o formăm pe a noastră. Sigur, ideal ar fi ca acele opinii diverse să vină de la oameni calificați să le emită. Pentru că e plin internetul de șarlatani care știu să vorbească atât de frumos încât conving lumea că apa nu e H2O.
De unde vine fascinația românilor pentru personajele extremiste
Nu sunt psiholog, dar am văzut că mulți psihologi calificați spun că fascinația vine din fondul emoțional al acelor oameni. Care e plin de eșecuri, de traume și de resentimente. Pe acest fond emoțional, au venit aceste personaje, care apasă exact butoanele corecte pentru a-i face pe acei oameni să se simtă valoroși, inițiați și puternici. Tind să fiu de acord cu asta.
Apărarea democrației
Nu știu cum să apărăm democrația împreună. Dar cred că fiecare dintre noi o poate apăra la el acasă, în familie, în cercul de cunoștințe. Fiecare dintre noi poate să îi demaște pe șarlatani și poate face efortul de a argumenta evidența: că în democrație și în orientarea către lumea occidentală, România trăiește cea mai bună perioadă a ei. Chiar dacă la toți ne e greu într-un fel sau altul și puțini dintre noi apreciază clasa politică mainstream.
Învrăjbirea dintre noi și tendința de a alege „tabere de luptă”
Confruntările sociale fac parte din mecanismul de construcție a unei democrații, așa că ne echipăm cu argumente. Să nu uităm de ce șirurile de bănci din Parlamentul Marii Britanii sunt plasate la o distanță de exact 13 picioare (3,96m) între putere și opoziție: este exact distanța necesară ca parlamentarii de acum câteva secole să nu se poată atinge cu săbiile.
Doar dictaturile sunt lipsite de conflicte sociale aparente. Este mult mai sănătos să ne asumăm că o societate se construiește și prin confruntări de idei și să învățăm să le gestionăm pașnic.
Cum ne formăm/dezvoltăm gândirea critică
Cred că exact cum spuneam mai devreme: renunțând la orgoliu. E un câștig uriaș să descoperi că ceva ce credeai real era, de fapt, greșit. E un progres mare pentru tine, ca ființă rațională, să obții o informație corectă, chiar dacă îți contrazice credințele de până atunci. Ne dezvoltăm gândirea critică doar dacă înțelegem că e un avantaj uriaș să facem asta, mai ales în momentele în care aparent nu ne convine.
Întrebările de bază pe care ți le pui pentru a-ți forma o opinie corectă despre o situație sau persoană
Aici joc pe un teren care mă avantajează, pentru că sunt 20 și ceva de ani de când am început să întâlnesc cam toate personajele politice relevante în România. Când apare un new entry, să zicem domnul Georgescu, mă uit la background, adică la lucrurile cu care s-a ocupat până atunci, la coerența ideilor și la transparența în legătură cu propria persoană.
Cum îți cultivi reziliența
Dacă vorbim despre reziliența la sughițurile democrației, așa cum s-a tot întâmplat în 2017 încoace, o cultiv știind că pot să mă înșel punctual legat de o anumită situație, dar că nu mă înșel când cred că democrația și drumul pro-occidental sunt cele mai valoroase lucruri pe care le avem în societate. Nu mi se pare greu efortul de a contribui prin tot ce pot ca să le păstrăm, pentru că alternativa ar fi o catastrofă.
Ce te ține, dacă te ține ceva, într-o zonă în care există și optimism
Eu chiar nu sunt un om optimist, așa că am nevoie de „infuzii” de optimism de la cei apropiați, cei în care am real încredere. Evident, lista începe cu soțul și copilul meu, care sunt la fel de doritori de dezbateri ca mine, ceea ce, în mod evident, ajută.
Cum va depăși România impasul în care se află. De unde ar putea veni salvarea?
Salvarea României va veni din două părți: din atașamentul unei părți din societate față de valori și din pragmatismul altei părți din societate, care știe că singura șansă de a prospera este drumul european și democratic.
Kit de supraviețuire - cărți, podcasturi, surse de informare
Nu citesc neapărat cărți vesele, așa că aici nu am recomandare. Ascult în fiecare zi Morning Glory cu Exarhu, evident seara, că dimineața poate toată lumea. Și ascult podcasturile „Să fie lumina”, realizat de doi jurnaliști senzaționali, Ovidiu Vanghele și Vlad Stoicescu, dar și „Vorbitorincii” lui Cătălin Striblea și Radu Paraschivescu, pentru uriașul bun-simț și umorul de calitate.