[Rewind & Play] Ana Bianca Popescu: Fiecare an vine cu bagajul și surprizele lui. Sa-l lasam sa fie si vedem atunci ce facem. Sper sa fie pace și liniste, ințelegere si toleranta intre oameni

A avut un an plin de proiecte si zile provocatoare, carora le-a facut fata cu vitamine si determinare. Daca viata ei din 2024 ar fi ecranizata, filmul s-ar numi „Eu si scena” pentru ca in zona aceasta a pendulat actrita Ana Bianca Popescu in ultimele 12 luni. Seara inainte de somn si dimineata la cafea si-a trait momentele de reflectie, a pus lucrurile in balanta, a vazut unde este si incotro trebuie sa se indrepte mai departe. A fost un an luminos pentru ea.

"Mie imi e frica de intuneric, asa ca aleg mereu lumina. Sunt norocoasa, n-am avut momente de intuneric. Sau daca au fost, probabil a fost un scurtcircuit :), am adus lumina repede inapoi. Suna putin metaforic, dar ce vreau sa spun e ca incerc sa fiu optimista! Asta e castigul", spune Ana Bianca.

Despre teatru, vacante si un an plin de proiecte povesteste in continuare actrita Ana Bianca Popescu, pe care puteti sa va faceti un cadou in 2025 sa o vedeti in „Anna Karenina” de la Teatrul Mic.

Un tilul de film pentru anul 2024

Nu vreau sa sune pompos, dar asa la prima mana “Eu si scena”, pentru ca in aceasta zona am pendulat anul acesta, teatru si casa, familie! Iar filmul ar fi despre teatru si iubire, sau iubirea pentru teatru, sau iubirea pentru tot! A fost un an minunat, plin. O sa-mi fie dor de el si sper sa nu-mi lipseasca, adica sper sa vina alti ani si mai provocatori! Eu mi l-am dorit asa, asa l-am structurat, gandit si am incercat sa-l implinesc!

Ganduri si intentii cu care ai intrat in 2024

Cu aceleasi din fiecare an, sa fiu sanatoasa, sa pot sa joc, sa-i am pe ai mei alaturi si sa fiu inconjurata de oameni misto alaturi de care sa invat si sa cresc!

O privire de ansamblu peste an

Daca faci ce iti place nimic nu e greu. Da, poate sa devina obositor, stresant, mai ales cand ești perfectionist si nu vrei sa treaca nimic asa oricum, dar greu nu! Echilibrul il gasesc acasa, seara inainte sa dorm, sau dimineata la cafea inainte sa plec spre teatru. Atunci e timpul meu de reflecție, pun in balanta lucrurile, vad ce mai am de facut, pe unde sunt, cum ma simt, apoi trag o concluzie si pornesc mai departe! Mie imi e frica de intuneric, asa ca aleg mereu lumina. Sunt norocoasa, n-am avut momente de intuneric. Sau daca au fost, probabil a fost un scurtcircuit :), am adus lumina repede inapoi. Suna puțin metaforic, dar ce vreau sa spun e ca incerc sa fiu optimista! Asta e castigul!

Credit foto: Andrei Gindac

Proiecte marcante

„Anna Karenina”. Si ce m-a ajutat a fost rabdarea, pe care in mod normal nu prea o am. Daca se poate ca totul sa se intample in secunda doi ar fi perfect. Am invatat sa ma adaptez la un alt stil de joc, la un alt concept regizoral. Si mi-am reamintit cat de frumos este sa te lasi cu incredere intr-o propunere si in oamenii din jur!

Cea mai mare reusita

Faptul ca am reusit sa-mi duc toate proiectele la bun sfarsit si faptul ca imi place mult ce a iesit. Sunt spectacole pe care le joc cu toata inima. Si nu doar pe cele de anul asta. Pe majoritatea! La scurt timp după ce a ieșit premiera cu „Anna Karenina”, am primit o alta propunere de proiect care trebuia sa iasă in nici mai mult, nici mai puțin de doua săptămâni.

O provocare imensă, n-am mai făcut asta niciodată, dar placându-mi provocările și având încredere totală in Theodor-Cristian Popescu (pentru ca de la el a venit propunerea), am mai avut o avanpremieră, „Viața buna”, care se joaca la Teatrelli. Pentru mine e o mare reușită pentru ca am acoperit un text pretențios, filozofic, o întoarcere către sine, am reușit sa ne asumăm niște tipologii complexe și diferite de personaje, toate acestea într‐un timp foarte scurt, dar alături o distribuție absolut încântătoare.

Credit foto: Vlad Braga

Vacantele

Sunt indragostita de Italia! De vreo 2, 3 ani, vacantele si minivacantele aici mi le-am facut. Roma, Napoli, Amalfi, Florenta, Palermo, etc. Ador sa calatoresc! Si rămân înmărmurită cand vad bogatia acestei tari, toata frumusetea, istoria, arta, energia, oamenii de acolo! Si am vazut cam 15% din Italia, de abia astept restul. Si sa nu uit, mancarea… este singurul loc unde nu ma intereseaza cat mananc si cat dulce mananc. Merit macar o data pe an, mai ales daca sunt in Italia! Anul asta am fost pe coasta Amalfi, si am mers pe urmele lui Andrew Scott si Jude Law. Ambii au facut roluri memorabile in “Ripley”(Andrew Scott), respectiv “Talentatul domn Ripley”(Jude Law). Sunt topita, fana, admiratoarea lor si nu puteam sa nu fiu si eu acolo unde au fost ei ;)

Cea mai fericita perioada

Uite chiar acum in timp ce raspund la intrebarile tale incepe cea mai frumoasa perioada. Azi am ultimul spectacol din acest an, un an plin, asa cum spuneam, pentru care sunt extrem de recunoscatoare. Urmeaza sa ma relaxez, sa-mi incarc bateriile pentru ce va fi sa vina. Vin sarbatorile si ma bucur ca pot sa-mi ofer un cadou, odihna si liniste langa ai mei!

Credit foto: Vlad Braga

Noi obiceiuri si rutine

Incerc sa am grija de corpul meu, mai mult decat de obicei. Nu reușesc pe cat de mult mi-as dori. Sunt atenta la ce mananc, iar pentru ca nu am timp sa merg la sala, incerc sa compensez cu mersul pe jos. Si cel mai important, incerc sa-mi fac curatenie in ganduri si alegeri.

Zilele provocatoare

Am avut zile pline si grele doar din prisma faptului ca trebuia sa-mi distribui atent si inteligent energia. Le fac fata cu vitamine si determinare!

Cartea despre care s-a vorbit cel mai mult in jurul tau

Elena Ferrante apare in discutiile noastre frecvent. O autoare care descrie foarte bine tipologiile feminine. Tetralogia napoletana va fi oricând un subiect aprins de discuție. O alta carte despre care am auzit și care m-a fascinat este „Ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat” de Alina Nelega, o poveste de iubire intre doua femei în perioada comunistă, relația acestora fiind urmărită pe o perioada de mai bine de 10 ani. Și o carte la care eu revin și pe care o recomand, mi-a fost piatra de temelie când am lucrat la „Maria de Buenos Aires”, este „Dragostea în vremea holerei” de Gabriel Garcia Marquez, despre o iubire care a dăinuit o viața.

Cele mai importante lectii ale lui 2024

Nu sunt doar din 2024, sunt din totdeauna și sunt crezul meu legat de mine și de profesie. Și anume disciplina, respectul fata de munca mea, respectul fata de oameni, căutarea continua, curiozitatea, dorința de a ma autodepăși in orice moment, prin orice rol sau proiect, recunoștință, curaj și iubire.

Ce te tine aproape de optimism

Eu! Nu renunț la speranța! Nu renunț la încrederea in oameni, in lume in viața!

Credit foto: Sabina Costinel

Temeri si sperante pentru 2025

Fiecare an vine cu bagajul și surprizele lui. Sa-l lasam sa fie si vedem atunci ce facem. Sper sa fie pace și liniste, ințelegere si toleranta intre oameni. Doar așa cred ca putem supraviețui unei eventuale cumpene.

Esti omul rezoluțiilor la final de an?

La fiecare sfârșit de an îmi fac lista cu lucrurile pe care mi le doresc de la noul an, profesionale in cea mai mare parte :). N-o sa le dezvălui aici pentru ca sunt superstițioasă. Dar cel mai important îmi doresc sănătate, putere sa pot sa fac tot ce-mi propun, liniște și iubire!