[Rewind & Play] Bianca Purcărea: Cred că înțelegem cu toții puțin mai bine cât de diferiți suntem și cât de diverse ne sunt filtrele prin care trecem lumea înconjurătoare

Bianca Purcărea a avut un an bun, un an în care a crescut personal și profesional, a călătorit, a trăit experiențe și a câștigat experiență, a iubit și a vorbit la radio și nu numai. Anul 2024 a început pentru ea și cu un job nou la radio, co-prezentator al matinalului Pro FM. A interpretat-o pe Fiona, în musicalul Shrek, a călătorit în Bali și a fost dezamăgită, a explorat noi direcții creative în social media.

De anul acesta, a început să bea mai multă apă și încearcă să facă mișcare în fiecare zi, să nu mai cânte neîncălzită și să consume mai multe proteine. Despre lumea, așa cum este ea acum, zice că, după ce și-a făcut multe scenarii și a discutat cu apropiați, a decis că este pregătită de orice schimbare majoră. Pshic, cel puțin.

"Am speranța ca lumea noastră va continuă să meargă pașnic și sănătos spre mai bine și că schimbările ce vor veni, căci sigur vor veni, vor fi unele de pe urma cărora să beneficiem cu toții și să creștem împreună, chiar dacă în ritmuri sau direcții diferite. Suntem liberi s-o facem", spune Bianca.

Cu Bianca Purcărea, muzician și influencer, vorbim în continuare despre reușitele, călătoriile și lecțiile lui 2024.

O privire peste 2024. Și un titlu de film, dacă ar fi fost film

Ahh, a fost, probabil, cel mai bun al pe care l-am avut până acum, simt ca am setat niste standarde înalte pentru anii ce vin. S-a incheiat și pentru mine, ca pentru atâția alții, cu destul de multă anxietate și cu temeri noi, pe care nu le-am mai trăit până acum și de care doar auzisem, dar cred ca e o trezire la realitate în care trebuie să fim mai prezenți în propriile vieți și în care trebuie să ne activăm, să ne informăm și să fim pregătiți și pentru alte scenarii decât cele pe care ni le facem singuri. Dacă ar fi un film, 2024 al meu ar fi “La răscruce de vânturi”, cu schimbări minunate pe plan personal, dar într-un climat din ce în ce mai straniu.

Derulare înapoi. Început de an

Am început cu un job nou, la radio, și cu poftă de muncă și de testat noi teritorii și asta s-a desfășurat. Am lucrat la un musical nou, am explorat multe direcții noi creative în social media, am învățat să articulez mai bine ce îmi doresc și să aplic și, foarte important, am învățat să spun și “nu”.

Greul și urâtul. Binele și frumosul

Cred ca sufăr și eu de acel sindrom, nu i-aș spune Stockholm, dar asemănător, în care uit ce a fost greu când se încheie o experiență. N-a fost nimic greu, n-a fost urat, a fost cu lecții și cu reușite și mai mici, și mai mari, de care m-am bucurat la maximum. Echilibrul e mereu acasă, în sânul familiei. Îl găsesc și singura, când mă gândesc la lucrurile pe care mi le-am dorit la un moment dat și pe care acum le am sau la lucrurile pe care încă mi le doresc, dar pentru care am resurse să muncesc. Am câștigat experiențe și experiență multă în 2024, am călătorit și am cântat mult, am vorbit la fel de mult (la radio și nu numai :)) și am iubit cu aceeași intensitate ca până acum, dar parcă și mai conștient. Cred ca am crescut :)

Proiecte importante

Am interpretat-o pe Fiona, în musicalul Shrek, la Sala Palatului și la Opera Națională.

Cea mai mare reușită

Am învățat să fiu consecventă si disciplinată și am mai făcut un pas în a învăța să îmi cultiv răbdarea. E mare lucru!

Călătorii

Ahh! Am ajuns pentru prima oară în Asia, am vizitat Singapore și Bali și am descoperit ca sunt mare fana, contrar propriilor mele așteptări, a turismului urban. Prefer orașele mari, dezvoltate, cu tehnologie și aglomerație, satelor și zonelor rurale, fie ele pitoresti, cu plaje sălbatice, stânci, priveliști minunate șamd. Deci da, mi-a plăcut mult mai mult Singapore decât Bali.

Cât despre ce am câștigat în această vacanță, în afară de un insight pe care îl primisem puțin din social media, am aflat ca ne fură ușor “peisajul” online și ne creăm așteptări care sunt bazate pe experiențele altora care nu își exprimă întotdeauna părerea în mod onest. Altfel spus, m-am dus încrezătoare la pomul lăudat și am fost ușor dezamăgită.

Trendurile care te-au enervat cel mai mult

Nu mă supăra trendurile, au și ele rolul lor. Nici nu le urmez, nici nu mă încurcă. Am cedat și eu câtorva și nu-mi pare rau, fiindcă mi se pare că am făcut parte, parcă, dintr-o comunitate.

Obiceiuri și rutine noi

Nu cred ca e ceva nou, ci doar am încercat să cimentez obiceiuri care parcă nu se prindeau de mine în trecut. Dar anul ăsta am început să beau apă! Multă! Beau un pahar de apă cu o linguriță de semințe de chia dimineața, încerc să consum proteine, să fac mișcare în fiecare zi, să nu mai cânt vreodată neîncălzită :) și să îmi acord timp pentru odihnă și pentru gânduri, pentru mine și ce nevoi am, punând restul pe hold pentru un ceas.

Cea mai grea zi

Cea mai grea zi a fost premiera musicalului Shrek. A venit după multe, multe zile de muncă intensă, pe un fond de oboseală și de emoții, dar și după doar câteva ore de somn. M-am adunat din dragoste pentru ceea ce fac și visez dintotdeauna să fac, dar și din responsabilitate pentru armata de oameni care erau în aceeași situație, obosiți, dar dornici de un spectacol reușit, în care să facem mulți mulți oameni fericiți. Și am făcut-o! A fost un succes!

Cea mai fericită perioadă

Tot anul, cred ca depinde de perspectiva. Fiecare perioadă a anului a adus ceva frumos. Primăvara a fost odihnitoare și relaxantă, apoi începutul verii a fost cu multă muncă și spectacole bune, vara a fost plină de proiecte și călătorii, toamna m-am odihnit și reconcentrat pe munca, iar iarna a venit cu proiecte frumoase, globuri, colinde și… planuri noi pentru primăvara.

Cea mai frumoasă știre care a ajuns la tine

Cea mai recentă veste bună care mi-a făcut ziua mai luminoasă a fost inaugurarea Catedralei Notre Dame restaurată. Nu o vizitasem și abia aștept s-o fac.

Cartea despre care s-a vorbit cel mai mult în jurul tău

S-a vorbit mult despre Nexus, noua carte a lui Noah Yuval Harrari, despre rețelele informaționale de-a lungul omenirii. E pe lista mea de lectură în vacanța de iarnă. Mi se pare tare important să știm cum ne parvin informațiile și cum să le filtrăm corect.

Lumea noastră acum

Am trecut, la începutul lunii decembrie, o stare de anxietate puternică, poate și pentru ca vedeam, in paralel cu buletinele de știri, serialul Povestea Slujitoarei, cu o lume distopică, dar parcă deloc imposibilă. Mi-am făcut scenarii, am povestit și discutat cu cei apropiați despre cum va arată lumea noastră în curând și, deși nu-mi doresc schimbări majore, cred ca sunt pregătită de orice. Psihic, cel puțin, căci sunt o fire care se adaptează ușor și pentru că nu sunt singură, am pe cine să mă bizuiesc și am oameni pentru care să îmi găsesc și eu mereu motivație și resurse să merg mai departe. Cat despre schimbări… cred ca înțelegem cu toții puțin mai bine cat de diferiți suntem și cat de diverse ne sunt filtrele prin care trecem lumea înconjurătoare.

Ce te ține într-o zonă în care există și optimism

Mă ține tinerețea :) gândul ca sunt tânără și ca am multe de trăit, de făcut, de testat, de învățat. Ma tin lecțiile de istorie pe care le-am iubit în anii de școală, unde am descoperit ca oamenii au trecut prin atât de multe schimbări, în societăți în care părea ca viitorul nici nu exista, și ca au continuat sa trăiască și au îmbătrânit și apoi ne au povestit nouă, care avem datoria sa învățăm câte ceva din destinele lor.

Cea mai importantă lecție a lui 2024

Lecția mea e ca pot mai mult decât cred ca pot. Și ca, dacă nu pot, e ok sa cer ajutorul, pentru ca îl voi primi. Se aplică și personal, și profesional.

Temeri și speranțe pentru 2025

Refuz să încep anul ce vine cu gândul la temeri, fie și preventiv. Am speranța ca lumea noastră va continuă să meargă pașnic și sănătos spre mai bine și că schimbările ce vor veni, căci sigur vor veni, vor fi unele de pe urma cărora să beneficiem cu toții și să creștem împreună, chiar dacă în ritmuri sau direcții diferite. Suntem liberi s-o facem.

Rezoluții?

Nicio rezoluție! 

Ba da, una: să se vadă în 2025 roadele muncii din 2024 și să continui să fac ceea ce îmi place. Și sa ajung la New York. Și încă un musical. Și un film, poate. Sau un serial. Bine, mai vreau și un tur în Provence. Dar nu, nicio rezoluție! Să fim sănătoși și să trăim în pace, că le facem pe toate, pe rând, cu bine.