[Rewind & Play] Melania Medeleanu: Cat timp inca mai putem face lucruri care au sens si au impact, imi pastrez optimismul

Un an anxios, al paradoxurilor. "Anul nou care n-a fost", l-ar descrie Melania Medeleanu. Un an in care, totusi, Asociatia Zi de Bine a crescut si a ajutat comunitati intregi, in care incantarile au venit de la oamenii din jur, de la cei care, in momentele de criza, isi demonstreaza spiritul civic si isi fac auzita vocea. 

"As spune ca sunt doua lectii pe care le iau cu mine in 2024: prima se refera la ritmul vietii. Ma simt ca o masina de curse care, dupa ce a dat tot pe pista, a intrat in service, cu reparatii capitale. Prea concentrata pe finish, a luat in plin toate gropile. Asta nu e victorie. Cel putin nu cea pe care mi-o doresc pentru cata viata mi-a mai ramas", spune Melania.

Despre incantari si bucurii, frustrari si enervari, proiectele importante din 2024, invataturi si descoperiri, cum a fost 2024 cu totul, personal si profesional, povesteste Melania Medeleanu in randurile urmatoare:

Ce titlu de film ai da acestui an

“Anul nou care n-a fost”. Un an cu atat de multe incercari si un final deocamdata incert  - profesional, social.

Cum a fost 2024 pentru tine

Incantarile vin din plan profesional – de la oamenii cu care am lucrat in acest an prin cursurile de dictie si de public speaking – pe unii dintre ei am avut ocazia sa-i revad, sa-i vad crescand si asta imi aduce o satisfactie uriasa.

Apoi m-am bucurat cu fiecare reusita a Asociatiei Zi de BINE – am inaugurat anul acesta al 8-lea parc Plantati in amintire, dedicat memoriei oamenilor dragi pe care i-am pierdut, am deschis, la Spitalul de Psihiatrie Voila primul centru de recuperare dedicat minorilor dependent de droguri iar la Centrul Comunitar Zi de BINE, comunitatea bunicilor a ajuns la aproape 100 de varstnici care se aduna, 4 zile pe saptamana, danseaza, invata limba engleza, au seri de poezie si crosetat, pe scurt, se simt mai putin singuri.

Ce a fost greu, ce a fost urat. Ce te-a enervat

A fost un an al paradoxurilor. Pe cat de reusit a fost din punct de vedere profesional, pe atat de provocator in plan personal. Cu un  diagnostic de cancer in familie, care ne-a tinut luni de zile cu sufletul la gura, cu glontul care mi-a trecut si mie pe la ureche pe nepusa masa, taman cand credeam ca lucrurile incep sa se linisteasca. Inchei anul cu fizio si kineto, cu nesomn si oboseala cronica.

Un an al carui final, in plan social, ne-a luat pe multi prin surprindere si ne-a facut din nou sa iesim in strada. Am mai fost si-am mai strigat impotriva coruptiei, impotriva unor legi nedrepte dar nu credeam ca se vor intoarce vremurile in care sa strigam ca sa aparam insasi democratia si dreptul de a spune cu voce tare ce credem. Un an anxios.

Proiecte importante 

Mi-e greu sa aleg dar probabil cel mai important anul acesta a fost felul in care am pus pe agenda publica discutia despre consumul de droguri in randul minorilor. E un subiect despre care s-a vorbit prea mult in soapta. Problema exista, e grava, drogurile se gasesc la colt de strada, sunt ieftine iar adolescentii sunt la varsta tentatiilor. Desi varsta de consum a scazut semnificativ, modalitati de sprijin, in afara de interventia medicamentoasa nu erau. Asa ca am deschis, in luna februarie, primul centru de recuperare a minorilor cu adictii din Romania, in care copiii au parte nu doar de tratament farmacologic ci si de terapii specifice, care sa le dea instrumentele necesare pentru a spune  cu adevarat NU drogurilor.

Cu ajutorul partenerilor nostri strategici, E.on. UniCredit Bank, Leroy Merlin si Lidl Romania am facut inca un pas: programul de preventive  KIT (keep in touch) dedicat adolescentilor din 6 licee bucurestene. E clar ca mersul prin scoli cu politisti si fosti consumatori de droguri nu functioneaza. Ba chiar  unora li se pare cool sa vada ca un consumator scapa cu viata si mai are si o poveste de spus. Preventia inseamna de fapt imputernicire. Sa-i ajuti pe copii sa inteleaga care sunt lucrurile care le fac bine, la care sunt priceputi, care sa-i valideze, sa-si gaseasca cercul potrivit. Pentru ca daca esti bine cu tine, tentatia drogurilor scade.

Ce te-a ajutat cel mai mult sa iti pastrezi concentrarea & motivatia

Ce ma motiveaza pe mine este sa inteleg necesitatea sau urgenta unui proiect.

Nu e nevoie de prea mult spirit de observatia ca sa intelegi riscul in care se afla varstnicii. Adesea singuri, fara motivatia de a iesi din casa, cu resurse putine si cu starea de sanatate din ce in ce mai subreda, se simt inutile, sunt abandonati in uitare si se sting sub ochii nostri. E esential sa aiba din nou senzatia ca apartin unui grup, sa interactioneze, sa continue sa invete. E motivul pentru care am inceput, cu doi ani in urma, la Centru Comunitar Zi de BINE, proiectul NEpierdute, in care ne-am propus sa nu le lasam sa se piarda pe bunicile noastre. Au fost doar 12 doamne la inceput, care se intalneau si crosetau si stateau la povesti.

Am incercat sa crestem comunitatea dar s-a dovedit  foarte greu: cine sunteti voi sa ne bateti la usa si sa ne dati ceva, care mai e si gratis? Ce vreti de la noi? Asa ca ne-am oprit din aceasta strategie. Ce am facut in schimb a fost sa marim numarul atelierelor pe care le oferim: seri de poezie, colinde zilele astea, cursuri de limba engleza, kineto terapie, excursii si tabere. Si usor usor, fiecare doamna a mai adus o prietena, o vecina, o cunostinta si am ajuns la mai bine de 100 de doamne pentru care viata e putin mai frumoasa. Ies din casa, fac miscare, se simt bine impreuna. 

Si astfel de rezultate ne motiveaza pe noi toate, colegele de la Zi de BINE, sa mergem mai departe, in ciuda provocarilor, care nu sunt deloc putine.

La ce ai renunta din 2024

La felul in care-i numar zilele pana la final imi spun uneori ca as renunta la el cu totul. Dar cand ma intorc la firul ierbii si-mi dau seama cate vieti am atins prin proiectele de la Zi de Bine imi dau seama ca e de pastrat, cu tot  pretul platit. Centrul CREAATIV,  dedicat minorilor dependenti de droguri a ajutat pana acum aproape 100 de copii sa vada luminita unui tunel al carui capat, in absenta ei, inseamna sfarsitul vietii.

In plus, as pierde si cel mai frumos an din viata fiului meu, in care replici neasteptate mi-au fost semnal de trezire. Cum ar fi seara in care am intrat pe usa casei, m-a vazut iar cateva minute mai tarziu, surprins, mi-a spus: Mama, am crezut ca ai plecat.  - Cum asa, abia am venit, i-am raspuns.  - Nu, am crezut ca ai deschis deja calculatorul….

Si stiu azi ca 2024 trebuie sa fi fost un an care mi-a aratat cum NU trebuie facute lucrurile. Si chiar daca nu cred in echilibrul viata personala/ viata profesionala, mi-e tot mai clar ca dezechilibrul dintre ele afecteaza grav sanatatea. Atat a ta cat si pe a celor dragi tie. Si e important macar sa te intrebi care e punctul in care e prea mult si trebuie sa incetinesti ritmul ?

Alegeri, crize politice si economice, schimbari sociale. Cum vezi tu lumea din jur? 

Mai polarizata ca oricand. Cu din ce in ce mai multa emotie si din ce in ce mai putina ratiune.  Felul in care tot mai multi oameni isi permit sa vorbeasca unii cu altii in social media se transpune tot mai mult  in realitate, ceea ce poate fi riscant. Nu mai avem rabdare si o replica, care altadata ar fi fost cel mult luata in ras, poate aprinde acum fitilul.  E multa anxietata sociala, care s-a construit in toti anii astia in care am fost mintiti, amagiti, in care increderea ne-a fost tradata. Si, imi pare tare rau sa spun asta, e rezultatul esecului educatiei de toate felurile: educatie formala, educatie civica.

As investi masiv in sprijinirea educatiei. Nu stiu cat se mai poate face pentru adultii de azi dar pentru cei ce vin din urma mai e o sansa. Sa-i tinem cat ma imult in scoala si sa adaptam metodele de predare la anii pe care-i traim. Analfabetismul functional si absenta gandirii critice ne costa enorm. Tik tok e de fapt tic-tac…

Ce te tine optimista

Faptul ca in continuare, in momente de criza, exista spirit civic. Oameni inteligenti, pe care ii admir si de la care am de invatat, care ar putea sa stea linistiti acasa, isi fac auzita vocea. Faptul ca in fiecare sambata, inca vin voluntari sa faca lectii cu copiii la Centrul Comunitar Zi de BINE. Cat timp inca mai putem face lucruri care au sens si au impact, imi pastrez optimismul. Marturisesc insa ca nu-mi amintesc ca rezerva mea sa fi fost vreodata atat de goala.

Lectiile lui 2024

As spune ca sunt doua lectii pe care le iau cu mine in 2024: prima se refera la ritmul vietii. Ma simt ca o masina de curse care, dupa ce a dat tot pe pista, a intrat in service, cu reparatii capitale. Prea concentrata pe finish, a luat in plin toate gropile. Asta nu e victorie. Cel putin nu cea pe care mi-o doresc pentru cata viata mi-a mai ramas.

A doua lectie cred ca e valabila pentru mai multa lume. Anul asta ne-a invrajbit mai mult ca oricand si pentru ca rareori am gasit ragaz si disponibilitate de a ne pune in papucii celuilalt. De a asculta inainte de a da replica. Felul in care comunicam conteaza. Cuvinte pot insemna vindecare dar pot insemna gaz pe foc.

As introduce in toate companiile cursuri de comunicare asertiva iar in scoli, ore de dezbateri – sa incercam, macar din cand in cand sa intelegem perspectiva celuilalt, sa comunicam coerent si, mai ales, cu respect.