[Rewind & Play] Adriana Stoian: Încerc să înțeleg cum și spre ce ne îndreptăm și să fac bine ceea ce ține de mine. Să rămân pe partea bună și morală a poveștii din care suntem parte cu toții

Spune despre ea că n-a fost niciodată tocilară, dar și-a păstrat entuziasmul învățării și nu se oprește din procesul de a învăța lucruri noi nici când trece printr-un an solicitant. Așa cum a fost 2024. Jurnalista Adriana Stoian a învățat lucruri noi anul acesta, printre care și faptul că sportul practicat constant este mai mult despre minte decât despre corp.

La capitolul reușite trece o nouă acreditare profesională, neplanificată la început de an. La capitolul lecții cu care pleacă din 2024 consemnează importanța coerenței dintre vorbe și fapte, ce poate controla – propriile gânduri, vorbe, acțiuni –, faptul că un poate salva pe nimeni de sine însuși. 

"Unul din cele mai importante sfaturi pe care le-am primit a fost să fiu mereu egală cu mine însămi. În ultima vreme, din ce în ce mai des, mi se pare că e ceea ce contează: să acționez în acord cu principiile mele, pe care nu le negociez, și să-mi dau șanse să cresc. Îmi dă satisfacția lucrului bun și folositor", spune Adriana.

Despre vacanța din Grecia, singura din 2024, de ce nu o interesează trendurile și care-i sunt speranțele pentru 2025, vorbim cu Adriana Stoian în continuare.

Un titlu pentru anul 2024

A fost unul din cei mai solicitanți ani de până acum, dar nu mai greu ca cei din pandemie, de exemplu :) Încă aștept să vină un an mai ușor, poate iese în 2025. Dar a venit și cu reușite, atât pentru familia mea, cât și pentru mine. Așa încât n-o să mă plâng de el, fiindcă n-a luat nimic, doar a adus, deși cu multă muncă și efort. „Viața, așa cum e ea” ar fi probabil un titlu care i s-ar potrivi, pentru că a fost exact ca postările de Instagram, care-și propun să-ți arate adevărul din spatele postărilor gândite, lucrate și editate.

Cum ai început anul ăsta

Începutul de an m-a găsit recuperându-mă după o viroză tare urâtă, deci nu-mi amintesc să-mi fi pus mari rezoluții :) acum, pe final pot să spun că am terminat chiar mai bine decât îmi propusesem, căci multe idei mi-au venit pe parcursul anului, nu în ianuarie. Una grozavă mi-a venit chiar în mijlocul verii și încă mai lucrez la ea. Întreabă-mă anul viitor pe vremea asta cum mi-a ieșit :)

Ce a fost greu și urât. Ce a fost bun și frumos

Parcă fiecare zi a fost grea, așa îmi pare acum. N-a fost urât, n-aș vrea să supăr Universul. A fost bun și frumos că toți ai mei sunt sănătoși, că ne-am bucurat de vacanțe împreună, de mese tihnite, de examene luate și trecut în etape noi, cu toate speranțele, dar și ajustările necesare. Că am copii mari și mă acomodez cu rolul ăsta, în care, pe rând, trebuie să-i las să se desprindă, iar ăsta e un exercițiu zilnic. Echilibrul mi-l găsesc în mine, de obicei, cel mai repede. Am vorbit mult cu mine anul ăsta, mi-am impus disciplina sportului și cred sincer că asta m-a ajutat în zilele pe care le simțeam grele. Am învățat la 46 de ani că sportul practicat regulat e despre minte mai mult decât e despre corp. Și mi-a făcut bine.

Proiecte importante

Cea mai importantă realizare cred că a fost că am învățat lucruri noi anul acesta. N-am fost niciodată o tocilară, dar am fost mereu un entuziast al învățării. Și cred cu tărie că e un proces pe care n-ar trebui să-l oprim niciodată, indiferent ce vârstă avem. Ce m-a ajutat cel mai mult: disciplina. Sunt un adept al vorbelor lui Denzel Washington: „Without commitment you'll never start, but without consistency you'll never finish”.

Cea mai mare reușită

Mi-am luat o nouă acreditare profesională. Ceva care nu făcea parte din rezoluțiile din ianuarie :) Dar mă bucur tare că am făcut-o și sunt mulțumită de mine.

Cea mai frumoasă vacanță

Am avut o singură vacanță anul ăsta, nici măcar un city-break în plus nu mi-a ieșit :) A fost Grecia, ca în fiecare vară și mi-a plăcut la fel de mult. Nici nu știu ce ar putea să nu-ți placă acolo. În plus, oriunde e mare, mie mi-e bine. Nu-mi trebuie nici hotel luxos, nici piscină sau all-inclusive. Bucuria mesei la tavernă, preferabil una mai ascunsă, din cele cunoscute doar de localnici, măslinii pe marginea drumului, soare și cartea citită sub umbrelă... pentru mine e suficient.

Obiceiuri bune noi

Sportul practicat de 4-5 ori pe săptămână. M-am trezit deodată că merg de plăcere la sală, nu pentru că trebuie, iar asta indiferent de zi. Și că încerc să-mi acomodez programul în funcție de ora de antrenament și nu invers. Iar asta a fost ceva complet nou pentru mine. Cu siguranță îl păstrez!

Cea mai grea zi din an

N-am avut o zi atât de grea anul acesta încât s-o țin minte, slavă Cerului!

Cea mai fericită perioadă

Vara. Vara e întotdeauna fericită, dar anul acesta a fost și mai specială, pentru că al doilea copil al meu a terminat liceul și a intrat la facultate.

Cea mai frumoasă știre care a ajuns la tine

Nu am o singură știre frumoasă de anul ăsta, ba, chiar din contră, parcă au fost mai multe din celelalte. Dar țin cu mine discuțiile pe care le-am avut cu toți copiii și adolecenții cu care am vorbit în cadrul emisiunii și în afara ei. Mă încarcă cu energie și bucurie fiecare reușită de-a lor și pasiunea pe care o pun în ce fac. Sper doar că noi, adulții, să nu-i ”stricăm” mai departe și să nu-și piardă entuziasmul mai târziu.

Cartea despre care s-a vorbit cel mai mult în jurul tău

Imposibil să-mi aduc aminte, în jurul meu se vorbește mereu despre cărți, prin prisma meseriei. Mă văd cu o mulțime de oameni din domeniul educației și adesea ajungem la cărți. Dar, dacă tot suntem pe final de an, e o carte pe care aș recomanda-o celor mai tineri, interesați de ce s-a întâmplat în decembrie 1989: ”Sfârșitul șoaptelor” se numește, scrisă de Ruta Sepetys. Cartea spune povestea lui Cristian Florescu, un adolescent de 17 ani, care visează să fie scriitor, dar este șantajat și racolat de Securitate. Și are de făcut alegerea îngrozitoare, așa cum au avut-o mulți:  să-i trădeze pe cei jur sau să se folosească de noul lui statut pentru a încerca să submineze sistemul din interior. Dacă manualul de istorie nu ajută prea mult în explicarea grozăviilor comunismului, cartea asta ar putea fi o alternativă, mai ales pentru adolescenți.

Trendurile care te-au enervat

Trendurile sunt o treabă care nu mă interesează și nici afectează, în consecință nici nu le prea urmăresc. Indiferent de domeniu. Și nu am nici peer pressure, mă feresc de uniformizare pe cât pot. Poate să fie și o oarecare lejeritate care vine cu vârsta, dar sunt confortabilă cu mine și nu țin să mă încadrez în vreun tipar sau să urmez linii trasate deja.

Lumea noastră acum 

Cred că se schimbă cu totul lumea in jurul nostru. E o dinamică nouă peste tot, diferită de cea cu care eram obișnuiți. Începând cu situația extraordinară pe care am trăit-o, cu anularea alegerilor prezidențiale de către CCR, instabilitatea din zona noastră, vezi Georgia, războiul din Ucraina care încă nu s-a oprit, schimbarea de mandat la Casa Albă, dar mai ales faptul că nu se zărește niciun lider autentic la orizontul Europei, toate par a fi motive de neliniște. Nu-mi dau seama cum va arăta paradigma peste 1 an, dar mi-e clar că lucrurile se așază puțin altfel decât până acum. Și e dramatic pentru noi că nu avem niciun om care să pară că-și asumă responsabilitatea conducerii țării, așa cum ar trebui.

Ce te ține într-o zonă în care există și optimismul

N-am o rețetă care să se aplice fiecărei zile. Și am, firește, momente în care nu sunt deloc optimistă. Dacă ne uităm ce se întâmplă în lume, cum ziceam, totul se schimbă. Încerc să înțeleg cum și spre ce ne îndreptăm și să fac bine ceea ce ține de mine. Să rămân pe partea bună și morală a poveștii din care suntem parte cu toții.

Cele mai importante lecții ale lui 2024

Că poți controla doar ce gândești, ce spui și ce faci. Că ce spui trebuie să se vadă în ce faci. Că nu poți salva pe nimeni de el însuși. Și că nu poți controla nimic din ce e exterior. Prin urmare, nu-ți revine această responsabilitate.

Temeri și speranțe pentru 2025

Mă feresc să-mi alimentez temerile. Speranța este, dacă ne uităm la planul politic și la cel social, ar fi să înțelegem că e un punct de cotitură pentru noi și să începem să luăm lucrurile în serios. Să ne întoarcem la educație și să lăsăm deoparte superficialitatea, cu care ne-am obișnuit până acum. E unul din motivele pentru care am ajuns în acest punct.

Rezoluții și dorințe pentru anul care vine

Nu-mi mai fac rezoluții :) Cum spuneam și mai sus, nu e musai să ai cele mai bune idei exact în decembrie. Îmi doresc să fiu sănătoasă cu toți ai mei și-mi propun să investesc în autodezvoltare. Fie că e vorba de bani, fie de timp sau efort. La final, unul din cele mai importante sfaturi pe care le-am primit a fost să fiu mereu egală cu mine însămi. În ultima vreme, din ce în ce mai des, mi se pare că e ceea ce contează: să acționez în acord cu principiile mele, pe care nu le negociez, și să-mi dau șanse să cresc. Îmi dă satisfacția lucrului bun și folositor.