[Rewind & Play] Sandra Ecobescu: Cred că ne îndreptăm către o lume cu puțini cititori, cu mulți consumatori de imagini, de mesaje vizuale

Pentru Sandra Ecobescu, anul acesta fost unul cu multă muncă, proiecte personale și proiecte ale Fundației Calea Victoriei. A fost constant și cu o provocare ce tot apare de o vreme în viața ei – restabilirea și păstrarea echilibrului. Și-a găsit liniștea și calmul în cele două vacanțe, prima în Nepal, a doua la Lisabona, dar sunt vremuri în care totul este fragil, și în interiorul, și în exteriorul nostru, iar atenția ne este împărțită în zeci de direcții.

"Cred că esențial este să ne adaptăm noi la schimbări, decât să încercăm să înțelegem tot ce se petrece în lume, păstrând mereu un ochi atent la ceea ce înseamnă democrație și cum poate fiecare dintre noi să participe", spune Sandra.

Soluțiile nu vin din oboseală și lupte interioare, ideile bune își fac loc ușor atâta vreme cât disperarea și lipsa de speranță nu au teren mental pe care să crească. Este una dintre lecțiile pe care le-a învățat anul aceasta Sandra Ecobescu.

Un titlu de film pentru 2024

Dacă ar fi să îi dau un titlu de film acestui an, mai personal, ar fi ÎN CĂUTAREA ECHILIBRULUI, asta e provocarea mea la care lucrez cel mai mult de ceva vreme.

Filmul ar fi despre cum am pus accent mai mult decât în anii precedenți, pe ceea ce am eu nevoie, pe păstrarea energiei mele, pe atenția mai mare la cum îmi petrec timpul, unde îmi investesc energia, cu ce oameni îmi petrec mai multă vreme.

A fost un an foarte intens, cum au fost și anii precedenți, însă am avut mai mult spor, am reușit să începem proiecte noi, să primim mai mulți lectori noi în echipă, mai mulți cursanți.

Gânduri și intenții cu care ai pășit în acest an

Intențiile mele pentru 2024 au fost tocmai ce am scris mai sus, să am mai multă grijă de mine, să mă focusez mai mult pe lucrurile care îmi fac bine și care mă reprezintă cu adevărat, să am mai multă liniște, echilibru și bucurie în tot ceea ce fac.

După o perioadă de doi ani foarte dificili, în care mi-am pierdut ambii părinți, (la vârste avansate, dar chiar și așa, au fost momente foarte dureroase), mi-am dorit să mă întorc mai mult spre mine, spre familia mea, cu gândul spre viitor.

Ce a fost greu. Ce ai câștigat

Nu vreau să mă gândesc la ce a fost urât, a fost greu pentru că oricum este dificil să îți păstrezi mereu optimismul, inspirația, energia bună, convingerea că tot ce faci are sens și îi ajută pe cei din jur, să îți motivezi echipa indiferent de momentele prin care trece o instituție, să accepți greșelile sau lipsa de implicare a celor cu care lucrezi, în anumite momente.

Dar și aici este o lecție de învățat, ceilalți au povestea lor, prioritățile lor, defectele lor, nu pot fi mereu pe aceeași lungime de undă cu mine - liderul, nu pot înțelege tot ce se petrece în jur sau cât de valoroase sunt unele lucruri pentru care ne agităm zilnic.

Cred că am câștigat anul acesta ceva înțelepciune, cred că mă enervez mult mai greu, mai puțin, cred că am mai multă liniște interioară și speranță că totul va fi bine, atât în plan profesional cât și în plan personal. Simt că am mai multă putere interioară, mai multă așezare și claritate în ceea ce fac, spun și gândesc.

Proiecte marcante

Am început anul 2024 cu ediția a X-a a Concertului Extraordinar de Anul Nou de la Opera Națională București, în compania unor muzicieni excepționali, pianistul Horia Mihail, soprana Mădălina Barbu, baritonul Adrian Mărcan și fantasticul dirijor Tiberiu Soare, adică cu mare bucurie și entuziasm, în fața a cca 900 de persoane.

Îmi place tare mult să încep așa fiecare an, cu muzică clasică, alături de prieteni melomani, împreună cu publicul extraordinar care ne susține și cu multe planuri frumoase de viitor.

M-am bucurat mult că am continuat seria de conferințe, de mare succes, cu doamna academician Georgeta Filitti din palate și clădiri de patrimoniu. Am deschis în 2024 ușile unor clădiri fabuloase, pentru a fi explorate prin conferințe și tururi, precum Palatul Cercului Militar Național, Palatul CEC, Palatul Camerei de Comerț și Industrie, Athenee Palace Intercontinental, Casa Assan și Hanul Manuc.

Am început să lucrăm la a treia carte a fundației, care cuprinde transcrierea și adaptarea conferințelor lui Tiberiu Soare, care au avut loc în 2022-2023, savuroasă carte de eseuri interdisciplinare, despre muzică, personalități și arte, pe care o vom publica în 2025.

Cel mai mult m-a ajutat soțul meu, care a fost mereu alături de mine, prietenii și mai ales faptul că am început să meditez mai organizat, aproape în fiecare zi, lucru care îmi aduce calm, claritate și multe răspunsuri la întrebări, confuzie sau neliniști.

Cea mai mare reușită

Cea mai mare reușită pentru mine este consecvența și capacitatea de a păstra aproape de mine, de echipa fundației, oameni extraordinari, pe care îi admir și la care țin foarte mult, precum doamna G. Filitti, Cristian Diaconescu, Ștefan Colceriu, Augustin Ioan, Andreea Ionescu, Monica Neațu, Mario Barangea, Dumitru Borțun, Antoaneta Olteanu, Ștefan Vianu, Cristian Vechiu, Cosmin Ungureanu, Arina Gheorghiță, și mulți alții. Echipa mea de profesori-supereroi care aduc atâta înțelepciune, erudiție și frumusețe în această lume.

Acest lucru a fost și este posibil, în mare parte, și datorită tenacității și dedicării extraordinare a colegei mele, Mădălina Rădoi, îngerul meu păzitor, cum îmi place să îi spun.

Cele mai frumoase vacanțe

Am avut două vacanțe, prima în martie, în Nepal, a doua vara, în Lisabona.

În Nepal am găsit liniștea și calmul, care au durat până la finalul verii, când am început să mă resimt, de oboseală. Acolo am stat două săptămâni, la o mănăstire budistă, am cutreierat locuri sacre pentru budiști și hinduși, împreună cu Andreea Ionescu, și călugări budiști care ne-au oferit învățături foarte valoroase și profunde.

În Lisabona am descoperit un oraș pe care demult voiam să îl vizitez, cu oameni relaxați, arhitectură fascinantă, muzee minunate și atmosferă marcată de nostalgia vechilor colonii.

Trendurile care te-au enervat cel mai mult

Cred că cel mai enervant lucru este cum ne acaparează social media și ne micșorează răbdarea, ne scade capacitatea de a citi cu aceeași așezare ca acum câțiva ani o carte bună, acest miraj (foarte obositor și zăpăcitor pentru ochi și minte) al Facebook-ului, Instagramului care ne dă impresia că găsim acolo totul etc.

Prea mult zgomot, prea multe informații, prea multe lucruri inutile care vin spre noi, fără să le putem controla.

Cum spunea dl. Vintilă Mihăilescu, antropolog, probabil că ne îndreptăm, cu pași rapizi spre o societate a vizualului, unde scrisul și cititul nu mai sunt valorizate, ci mai degraba mesajele se transmit prin imagine, prin desen, fotografie, video.

Așa cum pe vremuri, la noi, oamenii aflau poveștile religioase sau istorice în mesajele de pe frescele interioare sau exterioare ale mănăstirilor, pentru că majoritatea nu știau să citească. Cred că într-acolo ne îndreptăm, către o lume cu puțini cititori, cu mulți consumatori de imagini, de mesaje vizuale.

Noi obiceiuri personale

Cum spuneam, în urma călătoriei din Nepal am început să meditez un pic mai serios cu rezultate mult mai bune ca în trecut, am început să fiu mai ordonată și poate mai atentă la ceea ce fac cu timpul meu.

Cea mai grea zi

Nu știu, cred că momentul în care m-am temut că am putea avea un președinte extremist, atunci mi s-a strâns inima, pentru că îmi iubesc foarte mult țara.

Cea mai fericită perioadă

Au fost multe zile frumoase, nu aș putea să spun, îmi vine acum în minte mica mea grădină cu trandafiri și tot felul de flori primăvara, vara și toamna, toate culorile frumoase ale copacilor și ale plantelor, fluturii albi sau colorați, albinele, liniștea de acasă, seara când revin de la fundație, sau în weekend. La fundație sunt atât de multe momente frumoase, care mă bucură, încât e greu să aleg.

Cea mai frumoasă știre

Că s-au anulat alegerile, turul unu, am simțit că există dreptate. M-am rugat la Dumnezeu să facă, prin oameni, cum este mai bine pentru țară.

Cartea despre care s-a vorbit cel mai mai mult în jurul tău

Fiind în contact permanent cu editurile este greu să aleg o carte despre care s-a vorbit mai mult, dar pot să spun că pe mine m-au ajutat mult cărțile scrise de Yongey Mingyur Rinpoche, un celebru călugăr budist, Bucuria de a trăi și Îndrăgostit de lume. Aceste cărți mi-au clarificat multe concepte din filosofia budistă, din care cred că avem multe de învățat și noi, creștinii.

Cum vezi lumea acum

Lumea este într-o continuă schimbare, este greu de urmărit sau de înțeles ce se petrece, pe mine mă ajută mult că am în jurul meu oameni mult mai inteligenți decât mine, cum este doamna G. Filitti, sau Cristian Diaconescu, Dumitru Borțun, de la care învăț multe despre istorie, relații internaționale sau politica internă.

Cred că esențial este să ne adaptăm noi la schimbări, decât să încercăm să înțelegem tot ce se petrece în lume, păstrând mereu un ochi atent la ceea ce înseamnă democrație și cum poate fiecare dintre noi să participe. Eu, alături de echipa de la Fundația Calea Victoriei, cred că ne aducem aportul prin educație și cultură, care sunt esențiale în orice societate sănătoasă, care vrea să evolueze.

Ancore pentru păstrarea optimismului

Credința, bucuria de a face ceea ce îmi place, familia și mai ales șansa de a fi înconjurată de oameni atât de înzestrați, inspirați, pasionați de ceea ce fac, cu care lucrez zi de zi și cu care construiesc proiecte, evenimente, planific și realizez lucruri cu sens.

Lecțiile lui 2024

Lecția esențială este că atâta vreme cât sunt calmă, am credință, am claritate în gândire, pot găsi soluții. Că lipsa speranței, disperarea este o capcană, o păcăleală amară. Dacă sunt disperată, obosită, fără idei, atunci trebuie să fac o pauză, trebuie să mă detașez, pentru că ulterior, a doua zi vor veni și soluțiile.

Temeri și speranțe pentru 2025

Nu vreau să mă gândesc la temeri, speranțele mele se îndreaptă spre a fi pace în Europa, îmi doresc să se încheie acest absurd război dintre vecini, dintre doi frați, unul mai mare și unul mai mic. Aș vrea ca situația politică din țara noastră, în urma ultimelor agitații și nemulțumiri legitime ale oamenilor, să aducă schimbări în bine și la nivelul oamenilor care sunt cei mai afectați de crizele economice, cei cu veniturile mici.

Planuri și dorințe pentru anull viitor

Planul meu este să continui și să fiu mai perseverentă în a-mi face timp să mă reculeg, să mă rog, să meditez, pentru că doar așa reușesc să trec mai ușor peste orice fel de provocare, acasă sau la muncă, doar așa îmi amintesc că am susținere, am resurse, am puterea de a schimba lucrurile în bine, mereu există soluții, speranță, acolo unde sunt credință și calm, echilibru.

Și îmi doresc să călătoresc mai mult, alături de soțul meu minunat, Alexandru.