[Cu arta in strada] Dima Kashtalyan: Sunt profund interesat de viitor. Îmi fac griji că vechile sisteme de interacțiune dintre țări și oameni au devenit învechite și stagnante

Dima Kashtalyan trăiește în mai multe țări, dar momentan este stabilit în Polonia, unde încearcă să-și lase amprenta în cel mai relevant mod cu putință, pe tărâm grafic. Printre proiectele importante se numără o colaborare cu brandul de haine Cropp, pentru o colecție de haine exportată în 20 de țări sau selectarea de către British Royal Watercolor Society pentru expoziția lor anuală de lucrări pe hârtie. Anul acesta, Dima a participat la Artown Festival, alături de peste 50 de artiști din 10 țări, pentru a celebra arta urbană alături de comunitate. În cadrul festivalului, a creat un mural de 25 de metri înălțime, numit Step Towards a Dream.

"Inițial, ceea ce m-a atras spre street art a fost ideea intruziunii neautorizate în spațiile publice. Am simțit-o ca un act de libertate și rebeliune împotriva monotoniei – o modalitate de a mă exprima și de a atrage atenția", povesteste Dima.

Dima este un artist responsabil și e atent la mesajele pe care le lasă în urma sa, fie că acestea reprezintă teme ecologice, politice sau personale. Arta, pentru el, este o extensie a personalității lui. Crede că AI-ul va cerne ca o sită industriile creative, și vor rămâne în picioare doar artiștii relevanți, fără a risca dispariția totală. Vede revoluțiile tehnice cu încredere, mai degrabă, decât cu frica zilei de mâine.

Momente care ți-au influențat parcursul

Primul moment definitoriu în călătoria mea creativă a fost când am devenit interesat de graffiti. A fost punctul de plecare al drumului meu artistic. Înainte de asta, nu eram deosebit de interesat de creativitate, artă sau desen.

Următoarea etapă importantă a fost conștientizarea că este posibil să câștigi bani prin artă. În acel moment, am început să lucrez ca designer grafic, continuând să creez graffiti. De-a lungul timpului, graffiti-ul a evoluat în ilustrație, pentru că îmi plăcea să desenez personaje mai mult decât litere.

Un alt punct de cotitură a fost descoperirea diversității artei: pictură clasică, grafică și nu doar artă stradală. În acea perioadă, am călătorit mult, am vizitat muzee, am citit cărți și am explorat moștenirea artistică a lumii.

Următoarea etapă semnificativă a fost crearea primei mele lucrări grafice la scară largă. În timpul acestui proces, mi-am dat seama cât de mult îmi plăcea să transmit forma obiectelor folosind puncte și linii fine pentru a crea texturi care par să vibreze. Această lucrare a fost inspirată de o expoziție a artistului grafic belarus Valery Slauk și de o expoziție de artă stradală care prezintă lucrări ale artistului francez contemporan Nicholas Barron. Aceste evenimente m-au motivat să încep să-mi modelez propriul stil.

De-a lungul timpului, am înțeles importanța concentrării pe o singură direcție pentru a dezvolta un stil și o tehnică recunoscute. Înainte de asta, am experimentat diverse metode, inclusiv ilustrații vectoriale, pictură clasică și non-clasică și grafică. Treptat, am ales un drum coeziv, creând lucrări în alb-negru, apoi încercând pânze colorate și chiar graffiti în acest stil.

Una dintre cele mai importante realizări a fost înțelegerea faptului că nu sunt limitat la o singură țară. Trăiesc pe o planetă mare și pot colabora cu artiști, instituții și proiecte din întreaga lume. Acest fapt a marcat începutul călătoriei mele ca artist internațional.

Imigrația și mișcările ulterioare între țări m-au influențat foarte mult, întărindu-mi mai degrabă legătura cu lumea globală decât cu un grup cultural specific. La un moment dat, arta mea a devenit o sursă stabilă de venit, permițându-mi să mă concentrez în întregime pe munca mea de creație.

Dima Kashtalyan la Artwon Festival. Ploiești, 2024

Cum a început relația cu arta

După cum am menționat mai devreme, introducerea mea în artă a început cu graffiti-ul clasic. Înainte de asta, nu am avut șansa de a interacționa cu capodopere ale artei mondiale sau ale culturii vizuale, să vizitez muzee sau să văd arhitectura capitalelor. De aceea, prima mea experiență cu arta, dacă pot să o numesc așa, a fost prin subcultură - hip-hop, graffiti, skateboarding și breakdance. Aici a început călătoria mea creativă.

Destul de repede, mi-am dat seama că graffiti-ul era  prea limitativ pentru mine. Chiar și când am creat graffiti, am încercat întotdeauna să depășesc limitele acestuia: adăugând personaje, inventând narațiuni, creând fundaluri și experimentând forme complexe. Treptat, acest lucru a evoluat în ilustrație. Mi-am pierdut interesul pur și simplu să-mi scriu numele pe pereți. Am vrut să am un dialog cu publicul, împărtășindu-mi gândurile și emoțiile prin imaginile mele.

Reflectând la modul în care s-a dezvoltat relația mea cu arta, aș spune că la început, creativitatea mea a fost o pasiune pur adolescentină - ceva strălucitor, neconvențional și o modalitate de a mă exprima, de a ieși din cenușiul banal al vieții și din normele conservatoare ale familiei. A fost o modalitate de a încerca ceva extraordinar și de a-mi afirma prezența. De-a lungul timpului, această pasiune a devenit ceva mai semnificativ.

La un moment dat, mi-am dat seama că este ceva ce iubesc cu adevărat, vreau să dezvolt, să împărtășesc cu ceilalți și să mă exprim pe deplin în acest domeniu. Am devenit un adevărat profesionist în meseria mea, în primul rând datorită modului meu de gândire și abordare a procesului creativ.

Chiar și după ce am parcurs un drum lung, încă reflectez la ceea ce creez, cum arată, încotro mă îndrept și cât de semnificativ este. Înțeleg că voi continua să evoluez și să mă transform, atât ca persoană, cât și ca artist.

Începutul în arta stradală 

Înainte de a descoperi arta stradală, eram pasionat de graffiti. În copilăria mea, nu aveam internet, așa că am aflat mai întâi despre graffiti din reviste internaționale pe care colegul meu de clasă le-a adus dintr-una dintre călătoriile ei. Eu și prietenii mei urmărim desenele pe care le-am văzut în acele reviste. Ulterior, am început să reproducem primele piese de graffiti pe care le-am găsit pe pereții din orașul nostru. De-a lungul timpului, am început să ne creăm propriile lucrări.

Multă vreme, nu am fost familiarizat cu conceptul de picturi murale sau artă stradală. Și chiar și atunci când l-am întâlnit pentru prima dată, mi-a luat ceva timp să realizez că vreau să fac parte din această mișcare. Am continuat să creez personaje de graffiti pe pereți, în timp ce îmi dezvoltam simultan arta de studio.

La un moment dat, am decis să încerc să creez o pictură murală mare în stilul meu, înrădăcinată în graffiti. Am fost foarte multumit de rezultat si am decis sa continui in aceasta directie.

Inițial, ceea ce m-a atras spre street art a fost ideea intruziunii neautorizate în spațiile publice. M-am simțit ca un act de libertate și rebeliune împotriva monotoniei – o modalitate de a mă exprima și de a atrage atenția. După cum am menționat mai devreme, copilăria mea a fost destul de plictisitoare și lipsită de culori vibrante și inspiratoare.

Acum, ceea ce mă fascinează cel mai mult la arta stradală, în special picturile murale, este oportunitatea de a intra în legătură cu oamenii prin munca mea în spațiile publice. Nu știu niciodată cine o va vedea sau ce vor gândi oamenii, dar sunt sigur că mulți o vor observa și poate că i-ar putea influența într-un fel.

Mai mult, încă găsesc crearea de picturi murale interesantă, deoarece îmi oferă șansa de a mă simți din nou ca un adolescent - liber, deschis către lume și sincer.

Dima Kashtalyan, Date After a Long Separation, Brisbane, Australia

Cum te-ai defini acum ca artist 

Aceasta este o întrebare destul de complexă și poate că este mai bine să întreb publicul meu și pe cei care îmi apreciază munca. În ceea ce mă privește, mă văd ca un artist internațional multidisciplinar. Îmi place să cred că arta mea nu se limitează la o anumită direcție sau stil - este o continuare armonioasă a ceea ce sunt eu ca persoană.

Desigur, munca mea poate fi clasificată și plasată în anumite categorii, dar nu îmi place să fac asta. Vă sugerez să îmi puneți această întrebare din nou peste 40-50 de ani, când voi putea să mă uit înapoi la călătoria mea creativă și să o analizez mai amănunțit.

Deocamdată, aș spune că amprenta mea artistică este o reflectare autentică și armonioasă a mea. Mă străduiesc să lucrez pe mine, să rămân flexibil și să evoluez în timp, reflectând constant la ceea ce creez. Acest lucru permite artei mele să rămână dinamică și vibrantă, mai degrabă decât să devină statică și rigidă.

Cred că, odată ce această amprentă devine fixă ​​și neschimbătoare, este un semn că călătoria creativă și-a pierdut scopul, transformându-se într-o repetiție fără sfârșit și fără sens.

Sursa: Dima Kashtalyan

Tehnici și materiale cu care ai experimentat recent

Recent, am încercat pictura în ulei. Mi-a plăcut foarte mult experiența și aștept cu nerăbdare să lucrez pe acest mediu mai mult în viitor.

În plus, anul acesta am explorat pentru prima dată tehnica linogravurii și am creat mai multe imprimeuri. În timpul acestui proces, am folosit în mod deliberat instrumente care m-au împiedicat să ating nivelul meu obișnuit de detaliu prin lucrul cu puncte. Am făcut asta în mod intenționat pentru a vedea cum vor arăta poveștile și personajele mele într-o tehnică puțin diferită.

De asemenea, am continuat să experimentez combinând pictura acrilică cu lucrul cu puncte fine în cerneală. Această fuziune a stilului meu grafic și elementelor de pictură creează ceva proaspăt și unic.

Recent, am practicat activ ilustrația digitală în tehnica mea tradițională. Anterior, fluxul meu de lucru era mai complex: cream o parte semnificativă a muncii ca grafică foarte detaliată, la scară largă pe hârtie și apoi o finalizam pe computer, ceea ce dura mult.

Acum, am început să creez ilustrații în întregime în format digital, păstrându-mi în același timp stilul și tehnica. Această abordare mi-a permis să găsesc un echilibru mai bun între timpul petrecut și nivelul de detaliu necesar pentru astfel de lucrări.

Temele care te preocupă 

Aș spune că două subiecte principale mă preocupă. Prima este personală: cine sunt, încotro mă îndrept, unde vreau să trăiesc și ce vreau să fac. Multe dintre aceste întrebări sunt strâns legate de a doua temă: viața mea în contextul lumii și al schimbărilor ei.

Sunt profund interesat de viitor. Îmi fac griji că vechile sisteme de interacțiune dintre țări și oameni au devenit învechite și stagnante. De multă vreme, am simțit că suntem într-o fază de tranziție către o nouă eră cu noi moduri de a trăi și de a interacționa. Această schimbare va aduce tulburări și schimbări semnificative, afectând toată lumea într-o oarecare măsură.

De asemenea, am observat cât de repede se schimbă lumea. Adesea, fie nu reușim să ținem pasul cu aceste schimbări, fie le rezistam, agățându-ne de fragmente din trecut. Dar impulsul acestor transformări este de neoprit. Mă bucur că se întâmplă pentru că conduc evoluția. În loc să rezistăm, ar trebui să studiem aceste procese, să participăm la ele, să rămânem flexibili și să ne adaptăm. În același timp, nu trebuie să respingem experiențele noastre trecute, deoarece acestea dețin lecții și resurse valoroase pentru viitor.

De asemenea, sunt fascinat de noile tehnologii și de modul în care acestea au remodelat deja lumea și profesia mea. Sunt curios cum vor continua să influențeze viitorul muncii mele, iar acest lucru mă entuziasmează mai degrabă decât să mă sperie.

În plus, sunt profund îngrijorat de problemele de mediu, schimbările climatice și încălzirea globală. Va putea omenirea să facă față acestor provocări? Cât de curând își vor da seama oamenii, la scară globală, de nevoia de a se uni și de a lua acțiuni colective? De asemenea, mă întreb dacă este posibil să construim o lume bazată pe cooperare și creație, mai degrabă decât pe distrugerea și oprimarea altora.

Dima Kashtalyan, Era of Great Geographical Discoveries

Proiecte importante

Cele mai importante proiecte recente pe care le-aș evidenția sunt două expoziții personale: una în Taiwan și alta în Polonia. În plus, a fost foarte important pentru mine să particip la cel mai mare festival de artă din Asia, Art Taipei – un pas mare pentru mine. Anul acesta, am avut ocazia să lucrez cu un important brand de îmbrăcăminte CROPP și să îmi creez propria colecție de vară atât pentru bărbați, cât și pentru femei, care a fost vândută în 20 de țări din Europa. Aceasta a fost o experiență interesantă de lucru cu echipa de creație din spatele unui brand mare.

Tot în acest an, am avut norocul să creez cea mai mare piesă a mea de studio - o lucrare grafică foarte detaliată pe pânze care măsoară doi pe șapte metri și jumătate. Acest triptic a fost pentru un colecționar privat. Este extrem de valoros și important pentru mine ca pasionații de artă și colecționarii să mă comisioneze cu proiecte atât de mari, care necesită multă muncă și sunt foarte costisitoare.

Anul acesta, am lucrat și la o ilustrație pentru revista Technology Review. Semnificația acestei lucrări constă în faptul că articolul se concentrează pe protejarea drepturilor de autor ale artiștilor de inteligența artificială. Este vorba despre cercetători care studiază această problemă și dezvoltă programe care permit artiștilor ca mine să fie mai bine protejați.

În plus, am avut norocul să fiu selectat de British Royal Watercolor Society pentru expoziția lor anuală de lucrări pe hârtie. Piesa mea a fost expusă într-o mare galerie din Londra. Anul acesta, am avut și câteva colaborări creative interesante cu persoane private și muzicieni pe care îi respect profund. O experiență interesantă a fost crearea unei serii de lucrări originale special pentru un nou restaurant cu fructe de mare. Aceasta a fost o oportunitate unică de a proiecta lucrări în jurul unei teme specifice pentru un anumit interior.

De asemenea, merită menționată participarea mea la festivalul Artown. Acest lucru este foarte semnificativ pentru mine, deoarece îmi place să creez lucrări multidisciplinare și, în același timp, îmi place să vizitez România și să petrec timp acolo.

Provocările artei stradale

În calitate de participant cu experiență în arta stradală și cu graffiti, inclusiv proiecte legale, picturi murale comerciale și muralism, simt că am o bună înțelegere a acestei industrii. Pot să-l evaluez și ca privitor, observând ce se întâmplă din exterior. După părerea mea, una dintre principalele probleme în arta stradală este dominația neprofesioniștilor, atât în ​​rândul organizatorilor, cât și în rândul artiștilor.

Acest dezechilibru se datorează în mare măsură faptului că mulți organizatori nu au experiență sau înțelegere a artei stradale. Mulți dintre ei nu au un simț al contextului și nu se gândesc la modul în care o piesă se va potrivi în mediul urban. Drept urmare, atât organizatorii, cât și artiștii se concentrează adesea pe propriile obiective fără să se gândească la ce este important pentru public și la modul în care opera de artă interacționează cu împrejurimile.

Acest lucru face, de asemenea, mai dificilă crearea de picturi murale publice relevante și armonioase și, din păcate, multe dintre lucrările care apar pe zidurile orașului nu îndeplinesc întotdeauna standarde înalte. Este important ca organizatorii să depună eforturi pentru calitate, mai degrabă decât să folosească proiectele ca o modalitate de auto-promovare sau de profit. Acest lucru duce adesea la situații în care artiștii sunt invitați să lucreze pentru o plată minimă sau chiar gratuit, ceea ce scade calitatea generală a picturilor murale. În cele din urmă, acest lucru are ca rezultat lucrări care nu sunt întotdeauna potrivite sau plăcute din punct de vedere estetic.

O altă problemă cheie este longevitatea și calitatea pregătirii murale. Arta stradală a devenit mai puțin durabilă și multe proiecte nu iau în considerare modul de conservare a lucrărilor pentru o lungă perioadă de timp. Este esențial să acordați atenție pregătirii pereților, selecției materialelor și creării de lucrări care vor continua să mulțumească privitorii mulți ani. În caz contrar, riscăm să producem artă care își pierde rapid din relevanță și atractivitate.

Din păcate, în acest moment, nu există un sistem clar de criterii care să ajute la evaluarea profesionalismului, stilului, calității și oportunității lucrărilor. În acest sens, arta stradală ca industrie încă își găsește drumul și este important ca principiile să fie dezvoltate pentru a promova arta cu adevărat de înaltă calitate și semnificativă în spațiile publice.

Ce nu știu oamenii (sau nu înțeleg greșit) despre această formă de artă

În medie, în special în rândul persoanelor care nu sunt profund implicate în fenomen, există adesea o mică distincție între graffiti sau picturi murale legale și ilegale. Majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de specificul din spatele organizării și creării acestor proiecte. Ei nu știu că astfel de proiecte implică nu numai artiștii, ci și organizatorii, autoritățile locale și diverse instituții. În spatele fiecărei opere de artă dintr-un spațiu public, există o poveste unică, inclusiv călătoria artistului, locația și oamenii implicați în organizație.

Mulți oameni, în opinia mea, nu realizează că artiștii care creează aceste lucrări merită același respect ca profesioniștii din orice alt domeniu, iar munca lor ar trebui compensată în mod corespunzător. Există o concepție greșită conform căreia artiștii sunt pur și simplu oameni cărora le place să-și facă desenele, fără să se gândească că au familii de întreținut, facturi de plătit și un viitor de planificat.

În plus, oamenii adesea nu se gândesc la latura financiară a proiectelor urbane la scară largă. Crearea picturilor murale pe zidurile orașului necesită bugete semnificative. Din păcate, arta nu se încadrează întotdeauna în domeniile esențiale, cum ar fi alimentația, asistența medicală sau infrastructura. Din acest motiv, este adesea dificil să convingi investitorii sau autoritățile orașului de importanța unor astfel de proiecte.

Atitudinea oamenilor față de arta murală 

În ultimii ani, tot mai mulți oameni au devenit conștienți de acest fenomen și îl întâlnesc în viața de zi cu zi. Mi se pare că oamenii au devenit mai toleranți și mai interesați de astfel de evenimente. În trecut, oamenii erau mai precauți și adesea nu înțelegeau de ce erau pictate anumite imagini sau care era scopul lor. A existat multă ignoranță în ceea ce privește artiștii înșiși. Prin urmare, cred că, în ceea ce privește atitudinea publicului, picturile murale trăiesc în prezent cea mai bună perioadă din ultima vreme. Singura excepție pe care aș face-o sunt perioadele în care picturile murale erau fresce în temple, reședințe regale și alte locuri publice. Mi se pare că în acele vremuri, valoarea, calitatea și statutul picturilor murale erau incomparabile cu ceea ce avem astăzi.

Cum se schimbă și evoluează arta stradală în țara ta

Îmi este greu să răspund la această întrebare, întrucât expresia „în țara ta” este oarecum abstractă pentru mine. În ultimii trei ani, am locuit în a patra țară a mea. În prezent, locuiesc în Varșovia, Polonia. Iată ce am observat: în ultimii ani, noi picturi murale de autor sau proiecte murale nu au apărut în oraș. Văd cum picturile murale vechi, create de artiști de renume mondial ca parte a proiectelor murale, se estompează și dispar treptat de pe pereți. Pe de altă parte, văd că un număr mare de fațade de clădiri sunt folosite pentru picturile murale publicitare, care sunt înlocuite în fiecare lună cu altele noi. Aceasta este o tendință foarte populară în Varșovia, legată de arta murală. De asemenea, observ o mulțime de tag-uri graffiti în oraș. Numărul de tag-uri pare să fie în creștere în zonele centrale ale orașului. Personal, mi se pare un pic copleșitor. Chiar și cu toată experiența mea în graffiti și înțelegerea culturii, nu mă pot decide să mă bucur sau să apreciez cantitatea copleșitoare de etichete de graffiti de pe străzi. Ele creează mult zgomot vizual. Orașul, cu picturile sale murale, își trăiește propria viață, iar eu doar observ, curios să văd ce se va întâmpla în continuare.

În ce loc ai vrea să-ți lași amprenta cu un mural 

Nu pot identifica anumite ziduri sau locuri din oraș în care aș vrea să-mi las amprenta. Cu toate acestea, pot spune că mi-ar plăcea să lucrez la picturi murale cu adevărat monumentale - acelea care vor dura zeci de ani sau poate chiar mai mult. Ar fi interesant să colaborăm pe spații publice precum teatre, muzee sau sălile clădirilor publice mari, deoarece aceste spații vor trăi mult mai mult timp. Mi-aș dori să am ocazia, atât din punct de vedere tehnic, cât și din punct de vedere al timpului, de a prezenta tot ceea ce pot în astfel de proiecte. În plus, mi-ar plăcea să explorez lucrul cu tehnici de mozaic pe pereți, ceea ce ar fi o nouă provocare interesantă pentru mine.

Cum este să fii artist contemporan în 2024

A fi artist contemporan în 2024 este atât incitant, cât și provocator din cauza concurenței și a devalorizării artei și a prețurilor acesteia. În cazul meu, sunt foarte interesat să urmez această cale și sunt recunoscător pentru oportunitățile pe care le oferă internetul, cum ar fi comunicarea, mișcarea, experimentarea și capacitatea de a combina diverse tehnici. Colaborarea, crearea de ilustrații digitale și lucrul la picturi murale, printre altele, îmi fac viața creativă diversă, flexibilă și incredibil de captivantă. În același timp, îmi permite să câștig bani din arta mea.

Experiența și abilitățile în diferite direcții artistice mă fac mai stabil financiar. Pe baza propriei experiențe, pot spune că este posibil să trăiesc din artă în 2024, inclusiv prin proiecte personale care reflectă pasiunile artistului. Cu toate acestea, aș dori să subliniez că aceasta este o călătorie provocatoare. Înainte de a începe, aș sfătui oamenii să se gândească cu atenție dacă sunt gata să riște să investească mult timp și efort, știind că succesul nu este niciodată garantat. Arta contemporană este un domeniu extrem de incert.

Temerile unui creator în această perioadă

Una dintre principalele temeri aș spune că este dezvoltarea rapidă a tehnologiei, accelerarea timpului și schimbărilor care au loc în jurul nostru. Mulți artiști sunt intimidați de creșterea activă a inteligenței artificiale și de posibilitatea ca aceasta să poată lua munca creatorilor umani. Cu toate acestea, din perspectiva mea, nu mi-e frică de asta. Cred că inteligența artificială va lua locuri de muncă doar anumitor oameni și cred că îi va împinge pe creatori să evolueze și să producă lucrări mai bune, de calitate superioară sau, după cum se spune, „fie se îmbunătățesc, fie se estompează”. Cred că aceasta va fi o provocare benefică și competitivă care îi ajută pe artiștii cu adevărat puternici și originali să crească. Cererea de artă handmade, inclusiv de artă muzicală, nu va dispărea prea curând, în opinia mea.

Ilustrație pentru revista MIT Technology Review, iulie 2024. 

O altă teamă pentru mulți artiști, inclusiv pentru mine, este incertitudinea creată de potențialele crize financiare sau conflictele geopolitice care se profilează. În vremuri ca acestea, interesul pentru artă și dorința de a investi în ea scad adesea semnificativ, așa cum arată istoria. De exemplu, pandemia de COVID și restricțiile asociate au avut un impact profund asupra proceselor creative, proiectelor și finanțelor din lumea artei.

Există și temeri clasice: a fi înțeles greșit, a nu avea suficient succes, a nu-ți găsi calea, a nu te regăsi pe sine și așa mai departe.

În ceea ce privește responsabilitățile unui artist, mi se pare o întrebare foarte relevantă. De obicei, cuvântul „artist” este asociat cu libertatea și autoexprimarea. Dar pentru mine, a fi artist înseamnă și să-ți asumi responsabilitatea pentru ceea ce creezi și arăți lumii. Imaginile vizuale, lucrările muzicale, videoclipurile și alte manifestări creative au un impact asupra lumii din jurul nostru și asupra altor oameni. De aceea, ca artist, urmez principiul de a mă gândi la ceea ce fac, cum o fac, ce vor vedea spectatorii și ce gânduri va evoca munca mea. Atâta timp cât sunt sincer cu mine și cu ceilalți în arta mea, o consider o extensie armonioasă a personalității mele, a principiilor mele și a emoțiilor mele.

Cred că un artist, ca orice altă persoană din orice altă profesie, trebuie să crească, să se străduiască să fie un adult responsabil, care își asumă responsabilitatea pentru sine, mediul și activitățile lor, mai ales când acele activități îi afectează pe alții.