Dimitri’s Bats e o formație relativ tânără pe piața locală, cu un nume ce-și trage explicația dintr-o legendă cu străbunicul lui Radu Osaciuc, liderul și vocea trupei. Vitorul lor single se numește Gold și urmează să plece spre noi curând, inclusiv la concertele anunțate în decembrie în Iași, București și Galați.
Radu spune că nu mai poți fi în ziua azi artist, fără să fii și creator de conținut. Orice faci ar trebui să aibă și o latură de social media. Casa de discuri care să li se potrivească la noi încă nu a apărut, dar ar fi bine să semneze cu una internațională care să știe rețeta. Unul din momentele cringe de la concerte - O doamnă care le-a spus că e ilegal să cânte în engleză. Dă un play la un Spotify cu muzica lor și parcurge discuția cu Radu, în cele de mai jos.
Începuturile tale ca muzician
Prima mea experiență a fost cu bunicul meu, din partea mamei, care cânta la fluier, vioară, frunză și alte instrumente. Mergeam cu el la cârciumă când eram copil și îl vedeam cum „jam”-uia cu prietenii lui în jurul unui pahar. În plus, am avut aproape toată copilăria o chitară veche cu o singură coardă în cameră, care fusese a mamei. Pe la 13-14 ani, am reușit să strâng banii de mâncare pe care mi-i dădeau părinții pentru școală și mi-am cumpărat prima mea chitară, care venea și cu un DVD cu lecții.
Prima melodie pe care am învățat-o la chitară a fost clasicul Wonderwall.
Cum te menții în formă creativă maximă
Încerc constant să ies din zona mea de confort creativă, să îmi impun noi provocări și consum foarte multă artă și orice mă inspiră - de la un random episod Sopranos la o plimbare cu Pluto (cățelul meu).
De ce cânți în engleză?
Probabil că aproape toată muzica cu care am crescut este în engleză, iar prima mea piesă compusă a fost tot în engleză – a venit mai natural. Nu zic că nu o să compun și în română, chiar am experimentat, dar toate la timpul lor; când se va simți cum trebuie.
Povestea Dimitri’s Bats
Totul a început în mintea mea ca un proiect solo; aveam foarte multe idei muzicale și nu știam ce să fac cu ele. După un timp, m-am întâlnit cu Marius (Bop) și i-am arătat cam ce aș vrea să fac ca solo gig. Mi-a spus că îi place și că am putea să facem un proiect cu mai mulți oameni, nu doar solo. Așa l-am cooptat și pe Andrei Drăgușanu, care era deja coleg cu mine în fosta trupă, Sophisticated Lemons, și am început să lucrăm împreună.
Ah, iar Dimitri vine dintr-o legendă din familia mea – un străbunic care a plecat să prindă niște lilieci din moară și nu s-a mai întors. De aici, Dimitri’s Bats.
Experiența concertelor din afara țării
Nu aș spune că e foarte diferit – iar noi, ce facem aici facem și la concertele din alte țări. Cred că un avantaj pentru noi este că, fiind în engleză, muzica noastră nu întâmpină neapărat o barieră lingvistică; le este mai ușor să se conecteze și să înțeleagă mesajul. Totuși, concertele în alte țări sunt mult mai costisitoare decât cele din România, iar, pe scurt, pentru a intra într-un circuit internațional, ai nevoie și de resurse financiare - dacă ar fi după noi, am concerta non-stop.
O chestie faină pe care aș putea să o menționez aici a fost primirea de care am avut parte la concertul din deschiderea unei artiste cunoscute din Polonia, Daria Zawiałow, concert sold-out la o sală de 2000 locuri. Sala era plină încă de la început, iar noi eram pentru prima oară în fața acelui public, care, din momentul în care am pășit pe scenă deja aplauda și striga, deși nu știa la ce să aștepte. Au fost foarte prezenți și engaged cu noi tot concertul și după asta (autografe, fotografii cu noi; ulterior, mult impact și pe conturile de social media) și asta m-a făcut cumva să mă gândesc că uneori, la noi, publicul e mai reticent la a descoperi artiști noi, motiv pentru care ajunge la concerte direct la main act.
Noul single, concerte și planurile de album
Merge foarte bine; încercăm să ne concentrăm pe a lansa cât mai multă muzică, nu suntem extrem de focusați pe un singur single. Îl scoatem în lume, îl promovăm cum știm noi mai bine și apoi trecem la următorul. De fapt, chiar acum lucrăm deja la finalizarea următorului single, care se va numi Gold, și abia așteptăm să-l lansăm; se va auzi cu siguranță live la următoarele noastre concerte *mic moment publicitar cough cough*:
- 11 decembrie - Quantic Club, București
- 14 decembrie - Daily Pub, Galați
Muzica și social media
În aproape orice domeniu, astăzi, există o legătură foarte strânsă între social media și produsul tău. Nu prea ai cum să te descurci fără social media – e aproape imposibil. Aș prefera să îmi petrec toată ziua făcând muzică sau alte lucruri creative la care lucrez, dar trebuie să creezi și content. Asta e situația; nu mă plâng, dar acum, ca muzician, trebuie să fii și creator de conținut.
În ceea ce privește AI-ul, cât timp îl folosești ca pe un instrument și nu la modul în care să preia creativitatea ta, este okay.
Publicul
Publicul nostru a întinerit oleacă în ultima perioadă, ceea ce e super fain, că tinerii ascultă ce facem noi. Suntem foarte recunoscători. Îi menținem implicați arătându-le ce se întâmplă în culise, fiind deschiși, făcându-i să simtă că they can sit with us și că pot face absolut orice își doresc și pot fi cine vor, atât timp cât sunt consecvenți.
Strategia voastră de lansare
Cred că focusul nostru principal acum este pe lansarea de single-uri, iar când se adună destule, le aranjăm într-un EP sau, poate, într-un album. Cred că un album trebuie tratat ca un proiect principal, să aibă o viziune de la cap la coadă.
Casele de discuri
Faza cu casele de discuri este că îți oferă acces la o platformă și resurse care sunt mai greu de obținut pe căi independente. Nu suntem anti case de discuri, credem însă că majoritatea celor locale nu au o infrastructură construită pe ceea ce facem noi. Sure, ne-ar plăcea să lucrăm cu o casă de discuri de prin afară care să aibă alți artiști din zona noastră semnați și care să știe “rețeta” potrivită pentru noi.
Un moment cringe de prin turnee
Pfff – ah, da, am cântat la un moment dat la un eveniment organizat de Cărturești, unde mai mulți scriitori de proză scurtă își citeau creațiile, iar eu cântam între ei 1-2 piese. Faza e că, la final, când a venit momentul cu întrebările pentru artiști, eu nu primeam întrebări, pentru că eram mai degrabă „entertainment”, dar după ce au fost întrebați scriitorii ce și cum, o doamnă zice: „Am și eu o întrebare pentru muzicant.” Eram foarte curios ce ar fi vrut să întrebe doamna respectivă și zice: „De ce cântați în limba engleză? În Constituția României zice că limba oficială este limba ROMÂNĂ și este ILEGAL să cântați în alte limbi!” Eu am rămas mască, dar au început alți oameni să intre într-un debate despre libertatea de exprimare și că nu există o asemenea lege. Din câte am înțeles, a fost filmat tot evenimentul, mi-ar face mare plăcere să revăd toată întâmplarea.
Piese pe repeat în momentul ăsta
Ca muzică, momentan am ascultat destul de mult albumul lui Tyler, The Creator – CHROMAKOPIA. Ca filme/seriale, mă uit la From (sunt hooked) și Silo, iar la cărți citesc The Creative Act: A Way of Being de Rick Rubin.
