Hai să vorbim despre frumos. Da, pare o propunere șocantă în aceste zile, în care politica și haosul ne-au acaparat atenția și resursele de luciditate. Dar e nevoie de o astfel de pauză. Și dacă nu vreți să vorbiți despre nimic, dați o tură pe la Graphic Days, zilele acestea, festivalul vă așteaptă până pe 15 decembrie.
Ciprian Isac, fondatorul evenimentului, este Graphic designer și co-fondator al Atelierului de Grafică. Acum zece ani a pornit un proiect de cercetare a graficii românești din perioada comunistă, numit ironic “Grafică fără computer”, concretizat prin 4 cărți. Cu ocazia acestei cercetări, Ciprian a lansat platforma GraphicFront.ro. În 2022, a fondat Asociația Graphic Front, în cadrul căreia a organizat festivalul anual Bucharest Graphic Days. Aflat la a 3-a ediție, Graphic Days este structurat pe trei categorii de conținut, expoziții, workshop-uri și dezbateri și se desfășoară până pe 15 decembrie.
"Fibra creativă autentică a fost și va rămâne funcțională în orice dinamică socială sau tehnologică. Se vor schimba structura echipelor de lucru, costurile lucrărilor, timpul de execuție, modul de exploatare și evident natura produsului finit", spune Ciprian Isac.
Povestim cu Ciprian Isac în continuare despre design, supraviețuire, comunitatea creativă din România și culisele Graphic Days.
Viața de creator în 2024 în România. Ghid de supraviețuire & motivare
Oh, ce abrupt începem și cât de mult ar fi de răspuns la aceste trei întrebări. Spațiul românesc are, desigur, particularitățile lui dar viața de creator are, culmea, în imensa ei diversitate, cam același pattern. Teoretic vorbind, orice existență e creativă, viața însăși e creație, nu există om care să nu fie creativ. Diferă însă dimensiunile creativității, de-asta se vorbește mai mult despre Picasso și mai puțin de Stan Ioan Pătraș din Săpânța. Din păcate, aceste standarde de creativitate intră în viața noastră anapoda, nu în ordinea în care trebuie. O sedimentare corectă presupune un proces rațional ulterior.
În fine, creator în România 2024 poate însemna să fii într-o vâltoare multinațională, abia să atingi din când în când creativitatea dar totuși lucrurile să meargă. Cu sau fără tine. Nimic nu poate fi oprit, nici producția, nici vânzarea, nici respirația, nici numărul de pași. Poți semna în echipă o lucrare slabă care însă poate să rupă la vânzări. Sau, în extrema cealaltă, poți semna doar tu într-un colț a lucrării, asta după ce te-ai luptat singur cu idei, cu uleiuri de in, cu pânze, cu verniuri, cu emulsii, cu aqua forte, neștiind dacă vei vinde vreodată acea lucrare. Rețeta e cam aceeași la multe profesii, evident cu o varietate mare de griuri cuprinse între extreme.
Graphic Days 2024
În ce mă privește, sunt destul de bine așezat în neașezarea mea. În sensul că fac multe lucruri dar cumva toate sunt sobordonate unui singur skill, desenez. Cu litere, imagini, materiale, spații, cu ideile mele, ideile altora, cu multe forme de conținut, pun cap la cap lucruri, le dau o formă, le expun sau le dau drumul în lume. Nu cred că pot spune în acest moment ce mă motivează să fiu așa. Sunt construit în acest fel, nu cred că am avut opțiuni.
Mi-ar plăcea să pot susține că supraviețuirea artistului ar trebui să fie una profund spirituală, însă nu pot. 80% din economia unei lucrări înseamnă găsirea resurselor, optimizarea materialelor, implementarea, promovarea etc. Sigur, asta înseamnă de fapt design-ul: să pui toate acestea împreună și să ajungi la un rezultat bun. Frustrarea vine însă din faptul că graphic design-ului i se alocă rareori timpul cuvenit. De multe ori e tratat ca un job auxiliar, de care te poți lipsi. Fenomenul e însă explicabil, grafica, precum multe alte forme de artă, coboară sau urcă în lista priorităților, în funcție de nivelul de trai la care te raportezi. Ți-e bine, cumperi tablou pe perete, ți-e mai rău, cumperi doar mâncare. Sau băutură.
Graphic Days 2024
Ce te enervează în industria creativă
Nu mă enervează atât de mult industria creativă în sine (care s-a reașezat într-o albie a ei), cât vehicularea exagerată a acestui termen, folosirea lui acolo unde nu este cazul sau omiterea tocmai a acelui sector care înseamnă cu adevărat industrie creativă. Ați auzit în ultimii ani vorbindu-se de producția de gresie porțelanată din Cluj sau de cea de cahle și teracotă de prin Mediaș? Industrie înseamnă serializare, volum, produs de masă. În ce se măsoară industria creativă? În număr de copii produse/ vândute, în metri pătrați? Ce dă măsura fenomenului? Fresca face parte din industria asta? Sau mozaicul? Vorbești despre industrie creativă în funcție de dimensiunile ei estetice sau în funcție de numărul de consumatori? Mult de vorbit și aici.
Graphic Days 2024
Bucharest Graphic Days
Încă o lucrare. Gândită înainte de pandemie, pornită după.
O combinație de entuziasm adolescentin cu maturitate la cuptor.
Un eveniment pornit din nimic, bazat doar pe relațiile mele mici de graphic designer.
O intreprindere bazată pe “resursele din noi” – tâmpenie pe care o bănuiam dar acum mi s-a confirmat.
O idee care a prins admirabil la unii oameni, la unele instituții (parcă o așteptau) dar care nu i-a clintit deloc pe alții.
Graphic Days 2024
O vrere mare de a intra în rândul oamenilor (Torino Graphic Days, Berlin Graphic Days).
Un instinct de a da, la rândul meu, altora, multele lucruri pe care le-am primit.
O mare contradicție, până la urmă – e nevoie de asta, nu e nevoie, mai pot, mai vreau?!
Anyway, am pornit tanc, nu m-am uitat la pierderi, am văzut doar câștiguri, am mers înainte. Am făcut și evaluări excelente și unele lamentabile. Am identificat nevoia acestui eveniment, am știut că întotdeauna voi avea conținut foarte bun, am știut că voi putea consolida niște relații cu unele instituții, în special cu unele institute culturale, am știut că o ascensiune e posibilă în minim trei ani. M-am bazat pe puterea mea de convingere, pe faptul că pot finaliza multe lucruri pornite de la la zero, pe faptul că pot scrie bine un mail, că pot enunța bine o cerință și evident pe experiența și cultura mea vizuală. Suficient cât să încep.
Graphic Days 2024
Ce n-am știut, și mi-am luat-o rău de tot, a fost că absolut totul ține de tenacitate, perseverență, presiune permanentă. Am descins într-un spațiu oarecum nou, de pe o poziție nouă, cu nenumărate profile umane, diverse, dificile, adorabile, infernale, ciufute, disfuncționale, agreabile, deschise, blocate complet. Mult mai multe decât întâlnisem eu în viața mea de grafic designer. Scurtez: evenimentul a însemnat pentru mine un RMN în anumite țesuturi (individuale și instituționale) unde nu ajungi altminteri. E și frumos și cumplit deopotrivă, precum orice anatomie este. Poate suficient încât să renunț? Nu știu.
Graphic Days 2024
Cum a crescut evenimentul
Unele creșteri sunt vizibile, unele sunt în background. Țin de spațiile în care am avut evenimente, de oamenii cu care am lucrat, de relațiile profesionale pe care le-am consolidat, de conținutul în creștere. Am reușit o finanțare, prin urmare am reușit să agreg o echipă, am delegat mai mult, am făcut achiziții. Am mers din bine în mai bine. Probabil cel mai important lucru este că am intrat cumva în viața unor oameni. De trei ani sunt cu noi, lucrează, învață, expun, sunt lectori la workshop-uri, speak-eri la talk-uri, vizitatori. E un produs care își face ușor loc în viețile lor, în CV-urile lor, în portofoliile lor. Cred că ce scriu aici poate fi citit și în cheia unui bilanț. Știu că oamenii preferă cifrele, în zilele noastre. Le folosesc și eu când trebuie, le-aș evita acum, contează mai puțin.
Graphic Days 2024
Provocările din 2024
Aceleași provocări, precum în anii trecuți. Eforturile sunt de același tip, trebuie să găsești un conținut bun, să-l distilezi/ strecori prin mai multe site, să-l torni în niște recipiente frumoase, funcționabile (refolosibile, dacă se poate) iar apoi să-l pui în niște vitrine, pe niște postamente, pe niște simeze. Cu vad, dacă se poate. Valabil și pentru oameni și pentru lucrări de artă. Mâna poate deveni sigură dacă ai noroc de oameni pasionați și de finanțare. Altfel dai pe lângă, te arzi, atât la epidermă cât și la cap. De-asta mai rămân o perioadă la poziția de stre-curator. Sunt atâtea probleme pe care trebuie să le rezolvi și atâtea jaloane printre care trebuie să te strecori, încât greșești oricum te-ai numi.
Cel mai important lucru la care te gândesti înainte să începi o noua ediție
Cel mai important, obsedant chiar, lucru la care mă gândesc la inceput de ediție și din păcate și mult după aceea, e dacă vreau să fac asta cu adevărat. Nu e ca și cum nu mi-am mai pus întrebarea asta de-a lungul vieții. Nu. Pur și simplu mă gândesc că eu chiar am o meserie bună, la căldură, cu faimă, cu bani care nu se termină niciodată, pe care mi-ar plăcea s-o mai păstrez o vreme. La ce mi-ar mai trebui una nouă… Am o panoplie plină de eșecuri, mai atârn unul? Mă gândesc cu groază că, făcând foarte multe lucruri, cineva mă va numi într-o bună zi “artist vizual”, lucru pe care l-aș suporta cu greu. Eu sunt un graphic designer care mai face (bine) și alte lucruri. Atât.
Ce aduce frumos și surprinzător Graphic Days anul acesta
Cred că unul dintre cele mai spectaculoase lucruri în acest an e expunerea centrală. N-am văzut sala Rotonda de la Teatrul Național București niciodată așa, arată foarte bine, materialele sunt bune, frumoase și consistente deopotrivă, sunt o încântare. Iar faptul că sunt mai multe expoziții în același spațiu oferă o navigare aparte, comparativă. Altfel mi-e greu să spun ce a fost în plus sau surprinzător, am avut 9 expoziții, 4 workshop-uri, 3 talk-uri.
Aș putea pomeni însă proiectele care încă mai pot fi văzute la Teatrul Național până pe 15 decembrie
• 100 Beste Plakate – 100 cele mai bune afișe din Germania, Austria, Elveția
• Orosz István din Ungaria cu o expoziție de afiș absolut spectaculoasă.
• Agata Kulcszyc și pe Marcin Markowski din Polonia, cu expoziția lor Hocus-Pocus
• Doriana Mărășoiu și Ilona Polanski (Cehia) – expoziție de ilustrație
Și desigur Roar Power Poster – 118 afișe selectate din peste 470 din toată lumea, în urma unui call internațional care se întâmplă de patru ani.
Comunitatea Graphic Days
Comunitatea pe care am format-o cu acest festival e una puternică, numeroasă, interesată, curioasă, disponibilă. Festivalul i-a pus pe oameni împreună, s-a creat un networking puternic…
Oare? Nu chiar. Aș spune chiar că, dacă există o comunitate, nu am format-o doar noi, și nu doar cu acest festival. Cred că nici măcar o cârciumă X nu-și poate aroga un consumator al ei. Se bea peste tot, alcoolul nu are o reședință fixă. Comunitatea asta de artiști, creatori sau consumatori de grafică se tot formează de vreo două zeci de ani, se tot frământă și se tot coace. Focul e mic, lemnele ude. Eu o tot împung cu scobitoarea de ani buni, ba e gelatinoasă pe alocuri, ba e tare și înțepenită, ba e pufoasă, prietenoasă, cu o crustă plăcută. Ba e frumos mirositoare, ba în descompunere. Unii oameni se apropie, alții niciodată. Să fim serioși, grafica nu e printre liantele semnificative ale zilelor noastre.
Cred că nici nu ne putem aștepta la altceva, am avut câteva zeci de ani de paralizie, bulversare, derivă. N-am știut nici să lucrăm foarte bine, nici să bem. Evident nici nu ne-a ajutat nimeni, am și fost defavorizați, bolnavi când am fost mici etc…
Ce găsesc cu adevărat relevant este că suntem pe o traectorie, evoluăm, dezvoltăm gusturi, instrumente, discernământ. Că unii ne simțim mai bine în niște contexte și unii în altele, mi se pare absolut firesc. Ne leagă prietenii, apartenențe, interese, orgolii. Mixurile de ulei cu apă sunt rare. Așa a fost întotdeauna peste tot, așa e și în breasla asta.
Cum se schimbă rolul creatorilor
Acum, iar e de stabilit din capul locului despre ce tip de creator vorbim. Zugravii de subțire, (câți or mai fi, eu știu câțiva foarte buni), de pildă, nu resimt atât de mult schimbările. Lumea pentru ei nu e atât de dinamică. Ei operează cu aceeași imagistică, cu aceleași câteva tehnici, ulei, tempera, frescă, al secco, mozaic. Cred că singurul update în tehnica lor a fost acrylicul, neîmbrățișat foarte mult de cei mai profesioniști.
Cred că fibra creativă autentică a fost și va rămâne funcțională în orice dinamică socială sau tehnologică. Se vor schimba structura echipelor de lucru, costurile lucrărilor, timpul de execuție, modul de exploatare și evident natura produsului finit. Ai fi tentat să crezi că diferența o va face creativul care e și tehnic la zi sau tehnicul cu o brumă de creativitate. Nu. Vor exista întotdeauna trepte diferite de specializare, de expertiză, se va lucra în echipă. Sunt mulți factori care contribuie la o reușită. Telefonul din buzunar nu te face mai bun comunicator, fotograf, navigator. Nici măcar faptul că te-ai născut direct în digital nu e o garanție pentru nimic. Trăim fascinanta lume a paradoxurilor, poți câștiga câteva premii Grammy pentru un album tras în dormitor. Sau poți face foamea cu ultimul tip de IPhone în buzunar. Se poate trăi în foarte multe feluri.
Cum mă adaptez eu la schimbări? Nici nu știu dacă eu mă adaptez sau dacă ele mă transformă pe mine. În general caut soluții, rezolv probleme la rând, îndrăznesc să cer chiar dacă violentez. S-a instalat acest nou firesc: fiecare achiziție nouă o trage după sine pe cea veche, nu mai poți fără update-uri, dacă vrei să fii viu dai click.
În rest întotdeauna voi desena. Cu ce aleg eu să desenez și cu ce-mi iese în cale.
