Arta stradală presupune o expunere vulnerabilă, fără filtre, crede Vlad Pașca, designer și artist vizual. Născut în 1987, în Baia Mare, și format în Cluj-Napoca, Vlad și-a continuat educația artistică în București, unde și-a găsit și maturitatea creativă. Absolvent al Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca, secția Design, și al unui masterat la Universitatea Națională de Arte din București, secția Design Ambiental, el combină pregătirea academică cu o viziune artistică puternică și sensibilă.
Cu o prezență activă în expoziții colective și un portofoliu în continuă creștere, Vlad își descrie procesul creativ drept o călătorie prin emoții, conștiință și transformare.
"Arta stradală este în același timp mai liberă ca expresie artistică, dar și dependentă, interconectată și condiționată direct de mediul în care trăiește", spune Vlad.
În cadrul Artown Festival, Vlad Pașca a participat cu intervenții inovatoare, motiv pentru care am și vorbit despre experiența avută la festival, rolul intervențiilor stradale, dar și teme, locuri sau comunități cu care ar dori să interacționeze în mod special.
Experiența la Artown Festival
Auzisem de Artown Festival de pe internet încă de la prima ediție. A doua ediție mi-a stârnit curiozitatea, dar și interesul de a participa ca artist. Și iată că, la a treia ediție, s-a întâmplat. Pentru mine, totul a funcționat super smooth. De la comunicarea și colaborarea cu organizatorii în perioada de open call până la follow-up-ul postfest, totul a construit o experiență frumoasă și memorabilă.
Am avut întreaga echipă a festivalului alături din primele momente în care am ajuns în Ploiești. Organizatorii, voluntarii și partenerii ne-au asigurat condiții de lucru și interacțiune ireproșabile. Când toți ceilalți se ocupă de restul lucrurilor, e ușor și plăcut să te poți concentra doar pe a fi artist. M-am bucurat să fac parte dintr-un astfel de colectiv, cu atât mai mult cu cât am putut interacționa cu artiști din alte culturi și medii de exprimare.
Arta stradală
Pot să spun că spațiul public a fost o arie de interes pentru mine încă de la începutul carierei mele. Am câțiva arhitecți în familie care, inevitabil, au avut influență în formarea mea. Am terminat Facultatea de Design în Cluj, iar apoi masteratul în București. Ambele disertații au avut ca subiect de studiu spațiul public: design de mobilier urban și reamenajarea unei piețe publice pietonale cu funcțiuni complexe, respectiv o lucrare de tip destination land art.
Aici cred că s-a produs switch-ul de la abordările cu valențe funcționale ale designului în spațiul public, spre o zonă mai conceptuală, artistică, exprimată tot în spațiul public. În anii ce au urmat, m-am orientat către zona comercială a designului, întorcându-mă în 2021 spre spațiul public cu o instalație site-specific sezonieră, pe plaja Cochilia din Tuzla. În tot acest timp pictam și cumva, ca o extensie naturală, a apărut și prima lucrare murală pe care am realizat-o. Profit de ocazia asta să o prezint în premieră online.
Procesul tău de creație
Cred că fiecare context este și trebuie să fie tratat diferit și are o dinamică aparte. Arta stradală este, din punctul meu de vedere, în același timp mai liberă ca expresie artistică, dar și dependentă, interconectată și condiționată direct de mediul în care trăiește. Spre deosebire de lucrările de artă expuse într-un mediu tradițional, de tip white cube, arta stradală se raportează mereu la spațiul specific în care există. Conceptul, mesajul, tehnicile folosite, dar și spațiul ales sunt prezente la baza lucrărilor.
De multe ori, pornesc de la o temă mai mare, cum a fost și în cazul participării la Artown Festival: aniversarea unui secol de suprarealism, pe care fiecare artist a fost invitat să o interpreteze în scenografia Ploieștiului, un oraș industrial, sub întrebarea What if?
Cum e să creezi artă în spații publice, comparativ cu locuri tradiționale
Cele două medii se completează sau ar trebui să se completeze foarte bine. Dialogul care se naște între arta prezentă în spațiile publice și privitori are o specificitate aparte față de cel generat în mediile tradiționale. Una dintre diferențele majore cred că este reprezentată de modul crud, involuntar, de interacțiune cu arta din spațiul public, comparativ cu intenția clară, controlată, pe care o avem atunci când ne deplasăm pentru a interacționa cu arta în muzee, galerii și alte medii de expunere tradiționale.
Pe stradă, însă, arta apare firesc, ca un element urban. Te lovește și te provoacă. Atunci când am ocazia să creez o lucrare în spațiul public, mă gândesc la depășirea acestor bariere dintre privitor și artă. La acest aspect al maselor expuse involuntar la arta mea, în același timp în care eu îmi expun lucrarea vulnerabilă, fără filtru, în fața lor. Mă gândesc la reacțiile pe care le poate genera, la libertatea de exprimare dată de anonimatul aparent sub care expun acea lucrare și la ocazia de a le oferi oamenilor o sursă de intrigă, de curiozitate și introspecție.
Cum influențează arta stradală spațiul public
Arta în spațiul public are și rolul de a te distrage de la rutina zilnică, să te facă să-ți deschizi receptorii, să-ți amplifici simțurile și să absorbi informație nouă dincolo de aspectele funcționale ale urbanismului sau de toată poluarea vizuală pe care o primim din media stradală. Te provoacă să te „împiedici” într-un mod plăcut de tine însuți, să reflectezi pentru o secundă la „aici și acum”.
Tema pe care o explorez în diverse medii în această etapă a evoluției mele artistice este dialogul. De multe ori, este un dialog extrem de introvertit și intim, între interior și exterior, între sentimente individuale și colective. De aici, mesajele devin extrem de diverse, fragmentate și, uneori, adaptate spontan.
Conexiunea cu publicul
Așa cum spuneam anterior, invariabil se creează un dialog între lucrare și public. Uneori mai devreme, alteori mai târziu. În cazul muralelor, a căror realizare durează mai mult, ai ocazia să interacționezi cu publicul chiar în momentele de creație, fiind de multe ori expus 100%. Am avut doar reacții pozitive până acum, chiar și de la un public mai în vârstă, pe care obișnuim să-l considerăm, de obicei, mai conservator. Trecătorii s-au bucurat că dispar pereții degradați sau vandalizați și că vor avea în loc o lucrare de artă, o pată de culoare, ceva creat special pentru acel spațiu și, cel mai important, pentru ei, cei care trec zilnic pe lângă acel perete.
Mă bucură mult când o lucrare, după ceva timp de la momentul realizării, chiar ani, revine în discuții conexe între oameni pe care nu i-am mai întâlnit până atunci. Când lumea își aduce aminte că a văzut arta mea, când apar întrebări și răspunsuri contradictorii, după o perioadă de sedimentare și asimilare a lucrării. Îmi place să cred că există un moment în care se întregește o conexiune, mai mult sau mai puțin conștientă, între public, lucrare, artist și contextul creării. Atunci mi se pare că scopul este îndeplinit.
Provocări
Cred că am avut norocul să beneficiez de experiențe plăcute până acum în ceea ce privește crearea de artă în spațiul public. Nu am foarte multe intervenții de acest fel, iar faptul că au fost concepute în cadrul unor proiecte bine organizate a făcut ca restricțiile și dificultățile să fie aproape inexistente pentru mine. Mă refer aici la realitatea conform căreia planul de pe hârtie nu coincide întotdeauna cu cel din teren. Uneori, vremea nu permite implementarea unui proiect, alteori descoperi că spațiul este mai greu accesibil. Totuși, prin colaborare, orice provocare poate fi rezolvată. Până acum, nu am întâmpinat nimic suficient de semnificativ încât să mă deturneze de la procesul de creație.
Rolul artei stradale
Arta, în general, joacă mai multe roluri importante în societate. Indiferent de scop, ea ar trebui să fie integrată astfel încât să fie conectată și relevantă, prin mesajul transmis, la timpul în care există și la publicul căruia i se adresează. Arta stradală are, prin natura sa, un impact social inevitabil. Peisajele urbane, în special cele autohtone, au mare nevoie de artă contemporană (de calitate). Sper ca viitorul să fie tot mai bogat în artă stradală, în cel mai bun sens posibil. Cred că prin colaborarea dintre comunități, artiști, autorități și mediul privat, putem ajunge acolo.
Pornind de la aniversarea centenară a suprarealismului, festivalul a lansat întrebarea What if? — tema generală și provocarea pentru artiști. Prin lucrarea mea, Future Pixels / Missing Pixels, am invitat publicul să pătrundă într-o dimensiune suprarealistă a urbanului. Am folosit colțurile clădirilor, pe care le percep ca repere omniprezente în experiența de deplasare prin oraș. Uneori, ele pot fi deranjant de prezente — puncte de cotitură care necesită decizii, unde de multe ori informațiile lipsesc, fiind obstrucționate atât fizic, cât și metaforic, de aceste muchii.
Prin aplicarea oglinzilor pe colțurile clădirilor, perturb realitatea, creând iluzia unor pixeli lipsă în peisajul urban. În această explorare a orașului, cu accent pe dialogul dintre antropic și natural, plin și gol, urban și industrial, am ales locațiile "perfecte" pentru fiecare instalație. Am dorit ca oglinzile să reflecte o continuare a mediului natural, anulând rigiditatea construcțiilor prin mișcarea cerului sau vegetației în acel pixel lipsă plin de viață. Alteori, am ales să reflect altă clădire, creând o dinamică vizuală care contrastează cu rigiditatea originală. Intervenția mea îndeamnă publicul la o călătorie interioară, explorând imagini vii distorsionate, similare viselor cu ochii deschiși. Existăm în prezent și ne mișcăm spre viitor, în timp ce oglinda reflectă trecutul. Aceste instalații funcționează simultan ca punți între cele trei dimensiuni, reflectând nu doar ambientul, ci și emoțiile și stările noastre trecătoare. Ele încețoșează granițele temporale, invitându-ne să reflectăm asupra realității și a locului nostru în ea.
Sfaturi pentru artiștii la început
Mai degrabă decât un sfat, aș vrea să le transmit un mesaj: fiți curioși, explorați străzile, orașele, comunitățile. Încercați să înțelegeți dimensiunile spațiale și temporale prin propriile filtre, conectați-vă și experimentați cu mediile de exprimare. Autenticitatea și impactul demersului artistic se nasc din această explorare liberă și constructivă.
Ce urmează
Consider seria Missing Pixels / Future Pixels un episod pilot reușit. Îmi doresc să extind acest proiect și în alte orașe, folosindu-l ca pe o încurajare și o promisiune personală. De asemenea, vreau să dezvolt zona de pictură murală și instalație, iar experiența de la Artown Festival este ceva ce aș dori să repet și să explorez mai profund. Sunt interesat să interacționez cu noi teme, locații și comunități, creând conexiuni care să amplifice dialogul dintre artă și societate.
