La începutul toamnei a fost prezentată la Institutul Goethe din București instalația artistică participativă și comunitară, parte din proiectul TRANZIȚIE: Călătoria Eroului. Un proiect inițiat de artista Alina Tofan, care a inclus povești din comunitate legate de bullying dar și obiecte semnificative pentru poveștile personale despre copilărie și adolescență. Artistele vizuale Larisa Tofan și Marieke Leene (Olanda), care au participat la acest proiect, spun că au pornit de la experiențele lor personale în procesul creativ.
"Nu cred că bullying-ul este specific unei singure generații. Fiecare generație își aduce propriul bagaj de traume și presiuni sociale, care contribuie la forme diferite de bullying", spun Larisa & Marieke.
Povestim cu Larisa Tofan și Marieke Leene despre cum s-a transformat bullying-ul de-a lungul generațiilor, care sunt principalii factori ce determină aceste comportamente toxice sau relația adulților cu acest fenomen traumatizant și nu în ultimul rând despre propriile experiențe de bullying.
Context artistic și profesional
Larisa Tofan: De-a lungul timpului, am colaborat cu artiști internaționali în proiecte interdisciplinare, explorând teme de sustenabilitate și combinând sculptura, performance-ul, scenografia, arta video și dansul. De asemenea, am avut ocazia să particip la numeroase expoziții de grup, atât în România, cât și în străinătate, unde am fost invitată să expun în contexte academice și profesionale diverse, inclusiv în cadrul unui schimb Erasmus. În prezent, îmi extind practica artistică prin scenografie, pictură, fotografie și integrez dansul contemporan în viața de zi cu zi.
Marieke Leene: Mereu am fost interesată să creez spații care se simt pline de fericire și în același timp sunt neconfortabile. Activitatea mea adesea explorează temele disconfortului și contradicțiilor. Munca ascunde o sumedenie de straturi, care pot fi descoperite încet-încet.
Pentru video-ul pe care l-am creat, nu am vrut să iau bullying-ul prea literal. În schimb, am dorit să creez spații goale, liminale - locuri interstițiale. Aceste spații sunt create din produse și din jucării, dar se simt moarte. Odată ce sunetul este atașat, intenționez să evoc un sentiment de disconfort. Munca la acest proiect m-a dus cu mintea înapoi la copilăria mea din anii ‘90 și am fost nevoită să retrăiesc unele din acele amintiri ca să pot crea asta.
Transformarea traumei în artă
Larisa Tofan: Relația mea cu bullying-ul este una veche, care a atins punctul maxim în anii de școală generală. Am realizat, pe parcursul acestui proiect, că mulți dintre cei care ne-au trimis scrisori despre experiențe similare au menționat bullying-ul venit din partea profesorilor. Acest fenomen s-a extins, bineînțeles, și la colegi, cunoștințe, sau persoane aflate într-o poziție de superioritate față de mine.
Până la acest proiect, am evitat să aduc acest subiect în prim-planul lucrărilor mele, deși a fost mereu prezent, atât în conștiința mea, cât și într-o formă subtilă, dincolo de obiectul artistic în sine. Cred, de asemenea, că toate experiențele negative, inclusiv bullying-ul, se interiorizează profund și se reflectă inevitabil în procesul creativ.
Marieke Leene: M-am implicat în acest proiect prin intermediul Alinei, care mi-a povestit despre tema sa. M-am simțit foarte interesată, fiindcă nu cunosc prea mult despre bullying, chiar dacă am trecut prin asta când eram copil, dar nu prea înțeleg de ce s-a întâmplat. Mi se părea că de câte ori câștigai oarecare popularitate sau îi deveneai simpatic unui grup mai mare, începea bullying-ul, aproape ca un mod de-a fi tras în jos. Totuși, în experiența mea nu era atât de legat de posesiuni personale, ci era mai ales despre statut social și popularitate.
Nuanțele bullying-ului
Larisa Tofan: Bullying-ul are cauze diverse și complexe, de la lipsa de empatie și dorința de putere, până la traume personale sau presiunea grupului de apartenență. Din experiența mea, bullying-ul din partea profesorilor a fost adesea rezultatul diferențelor generaționale, care au fost amplificate de fostul regim politic. Deși rămâne un subiect controversat, cred că moștenirea comunistă a influențat mentalitatea eronată în care profesorul avea o putere absolută, iar elevul trebuia să fie obedient, fără drept de opinie.
În plus, bullying-ul este adesea învățat și poate deveni un mecanism de apărare. Fenomenul este, în esență, legat în mod circular – de traumele generațiilor anterioare, de statutul social și economic, și de relațiile sociale. Toți acești factori contribuie la perpetuarea unui lanț de abuzuri care își găsesc expresia în bullying.
Marieke Leene: Capitalismul cred că joacă un rol enorm în promovarea acestui tip de comportament. Imboldul constant înspre „succes” și această idee conform căreia cultura Occidentală este vârful progresului, împreună creează un mediu toxic în care oamenii simt nevoia de a-și dovedi valoarea, adeseori în detrimentul altora. Și pe deasupra mai e ideea că deținând lucrurile potrivite, valorezi tu însuți ceva. Totul se învârte în jurul puterii și statutului, indiferent că vorbim de copilărie sau de viața adultă.
Toate-s vechi și nouă toate…
Marieke Leene: Fiecare generație face bullying. Mereu a fost despre dinamici de putere și despre dorința de a face parte din grupuri. Oamenii se calcă reciproc în picioare pentru a se simți incluși sau pentru a căpăta statutul „cool”. E o realitate tristă, dar totodată este ceva adânc înrădăcinat în nevoia noastră de acceptare socială. Muncind la acest proiect, m-am simțit transportată înapoi în anii ‘90 și mi-am dat seama că deși metodele de bullying s-au mai schimbat, odată cu apariția social media și a noilor tehnologii, motivele din spatele fenomenului sunt aceleași. E tot despre putere și despre statut.
Larisa Tofan: Cred că bullying-ul a existat dintotdeauna și, din păcate, va continua să existe, deși în forme mai subtile. Odată cu creșterea gradului de conștientizare, au început să fie luate măsuri pentru a preveni și combate astfel de comportamente, iar oamenii încep să înțeleagă că nu trebuie să le normalizeze.
Nu cred că bullying-ul este specific unei singure generații. Fiecare generație își aduce propriul bagaj de traume și presiuni sociale, care contribuie la forme diferite de bullying. În trecut, poate că abuzurile erau mai evidente sau acceptate ca parte din disciplină, în timp ce azi vedem forme mai subtile, dar la fel de dăunătoare, în special în mediul online.
… dar arta creează spații empatice și context pentru schimbare pozitivă
Marieke Leene: Arta poate ajuta la conștientizare, poate da o voce persoanelor care trec prin asta și îi poate ajuta pe oameni să-și proceseze experiențele. De asemenea, poate oferi o cale prin care oamenii să relaționeze cu problema, chiar dacă nu au suferit niciodată acest fenomen. Uneori simpla recunoaștere a acestor sentimente și a le vedea reprezentate artistic este suficient pentru a face bine.
Larisa Tofan: Arta deschide un spațiu de dialog și empatie în care toți se pot simți în siguranță și înțeleși, un cadru esențial pentru procesarea emoțiilor. Prin intermediul artei, realizăm că nu suntem singuri în experiențele noastre și ajută la reducerea distanței dintre oameni. Acesta a fost, de altfel, principalul nostru scop în realizarea acestui proiect.
A fost o experiență profundă și unică, greu de descris în cuvinte, să conștientizăm că împărtășim aceleași sentimente și experiențe. Arta ne-a permis să ne conectăm la un nivel mai profund și să ne împărtășim poveștile.
În contactul cu publicul apar revelațiile
Larisa Tofan: Am avut revelația că normalizarea bullying-ului este un mecanism de apărare și de acceptare din partea victimelor. Acestea tind să pună accentul pe greșelile și justificările lor, ceea ce poate fi adesea o consecință a gaslighting-ului din partea agresorului. Consider că, indiferent de severitatea bullying-ului, acesta nu ar trebui să fie normalizat. Acceptarea trebuie să provină din conștientizare, nu din minimalizare.
În prezent, cred că fenomenul bullying-ului nu mai este la fel de agresiv ca în trecut, iar violența fizică, în special în școli, este semnificativ mai redusă comparativ cu anii '90. Totuși, bullying-ul în mediul online a atins cote alarmante, iar rasismul, homofobia și diferențele economice continuă să fie principalele cauze ale acestui fenomen.
Am fost încântată să observ că proiectul a reușit să creeze un mediu în care participanții s-au simțit în siguranță și au dorit să se implice activ. Atmosfera a fost cu adevărat extraordinară, iar mulți dintre ei au exprimat bucuria de a realiza că nu sunt singuri în fața acestor provocări. Deși fenomenul bullying-ului nu a fost adesea discutat deschis, prezența și participarea lor au subliniat că acesta există și că este important să creăm un mediu mai empatic și mai inclusiv.
Între consumerism și comparație
Larisa Tofan: Standardele nerealiste de frumusețe promovate de societatea contemporană contribuie la crearea unei culturi a comparației. Acestea ne sugerează că trebuie să ne schimbăm aspectul pentru a ne încadra în idealurile care, de altfel, sunt într-o continuă schimbare. Aceasta duce la o nemulțumire perpetuă față de propria imagine, afectând profund stima de sine și diminuându-ne personalitatea și unicitatea.
Bullying-ul apare adesea atunci când un coleg nu se aliniază acestor standarde. Cei care nu își permit financiar produsele cosmetice sau articolele de modă esențiale devin ținte ușoare, iar situația devine și mai complicată dacă familia nu le permite să participe la activitățile sociale asociate cu aceste tendințe.
În plus, consumerismul ne face să nu fim niciodată mulțumiți cu ceea ce avem, întrucât mereu va apărea un nou produs sau o nouă tendință care ne va face să ne simțim insuficienți. Această mentalitate nu doar că perpetuează mecanismele toxice ale bullying-ului, dar afectează și relațiile interumane, creând un mediu în care empatia și acceptarea sunt tot mai rare.
Bullying-ul este prezent și în rândul adulților, însă este mult mai puțin discutat, în mare parte din cauza fricii, a rușinii și a normalizării acestuia. Adulții tind să interiorizeze aceste experiențe, fără a le putea discuta deschis. Se manifestă frecvent sub forma hărțuirii la locul de muncă, excluderii sociale, manipulării emoționale sau abuzului de putere.
Cu toate acestea, bullying-ul există, iar la evenimentul nostru am fost încântată să văd participanți care, pentru prima dată, au avut curajul să denunțe astfel de comportamente din viața lor de zi cu zi, știind că se află într-un mediu sigur, fără consecințe. Cred cu tărie că trebuie să punem capăt normalizării bullying-ului, deoarece, indiferent de forma pe care o ia, acesta este toxic și are efecte profunde asupra sănătății noastre mentale.
Marieke Leene: Adulții se angajează în acest comportament din aceleași motive ca și copiii: lipsa de siguranță de sine, luptele pentru putere și dorința de a se simți mai bine cu ei înșiși. Este într-adevăr trist și jalnic. Este păcat că unele persoane simt că se pot ridica pe sine doar atunci când dau de pământ cu altele și n-ar trebui să se întâmple, dar din nefericire așa stau lucrurile.
Consumerismul joacă fără îndoială un rol enorm în perpetuarea acestor mecanisme toxice. Ne îndoapă cu această idee că fericirea și acceptarea decurg din posesiuni materiale, sau din conformarea la anumite standarde de frumusețe. E ca și cum am fi cu toții dependenți de această idee a ceea ce ar trebui să ne facă fericiți, dar nu face decât să creeze tot mai multă presiune și anxietate, în special între copii și adolescenți.
De unde vine schimbarea
Larisa Tofan: Deși este o frază des auzită și poate chiar clişeică, ideea că schimbarea vine din interior este încă puțin înțeleasă. Părinții ar trebui să le explice copiilor că unicitatea și autenticitatea sunt singurele trenduri care nu se vor demoda niciodată. Este esențial ca aceștia să fie încurajați să se accepte așa cum sunt și să se iubească indiferent dacă se conformează sau nu standardelor de frumusețe. După cum spune una din zicalele mele preferate: „Nu putem controla direcția vântului, dar putem ajusta pânzele”.
Marieke Leene: Cel mai important lucru este ca oamenii să se simtă acceptați fără a avea nevoie să-i rănească pe alții pentru a obține acest sentiment. A vorbi despre asta deschis și sprijinul reciproc sunt cruciale. Umorul ajută și el - nu pentru a scădea seriozitatea problemei, ci pentru a ne ajuta reciproc să ne simțim bine și să creăm un mediu mai pozitiv.
