Tristețea învăluie până și bancurile cu Bulă în această perioadă, în care alegerile gri ne apasă inima. Dar, pentru că suntem adulți responsabili, dăm la o parte aleanul și ne facem datoria. Vorbim despre politică, analizăm situația, încercăm să ne limpezim mintea și votăm în următoarele trei weekenduri. Dana Pascu, Independent Strategy Consultant, nu vede niciun diferențiator în această campanie, la nivel de comunicare.
"Dacă în loc de candidați erau niște șampoane cu beneficii funcționale cât de cât credibile, tind să cred că măcar unii ar fi primit servicii de promovare high-quality, dar în situația actuală, iată că nu a reușit nimeni să comunice ce nu deține (o personalitate, o viziune, un plan ok), nici măcar cu ajutorul celor în care au aruncat cu mulți bani", spune Dana.
Vorbim în continuare cu Dana Pascu despre șampoane și politicieni, arhetipurile folosite în strategia de comunicare, glume de pe Reddit și ce contează, până la urmă, când îți dai votul.
Ce te enerveaza cel mai tare la campania de până acum
Senzația că alegerile trec și problemele rămân să și le rezolve cetățenii singuri, ca de obicei.
E greu să aleg un singur motiv de enervare, dar probabil mă supără cel mai mult lipsa de soluții concrete la nevoile oamenilor și că problemele sistemice (la care toată clasa politică actuală a avut volanul în ultimii 25 de ani) sunt pur și simplu ignorate de cele mai multe partide și candidați, mai ales de cei care aspiră la funcția de președinte. De fiecare dată când trec pe lângă un panou cu fețele lor de plastic sau când mă întrerupe un banner electoral, îmi amintesc că acele materiale sunt plătite din bani publici ca să se joace niște perfizi de-a democrația.
Credit foto: Dana Pascu
Ce îți place
Că alegerile chiar trec și n-o să mai auzim de unii dintre candidați măcar o vreme.
Ce ți-a atras atenția, la nivel de mesaje & imagine politică
Mi-a atras atenția faptul că nicio agenție de publicitate serioasă și niciun profesionist recunoscut din domeniul comunicării nu pare să fi fost implicat cu adevărat în campania prezidențială, cel puțin nu într-un mod asumat public. Din modul mai degrabă nereușit în care arată materialele de comunicare deduc că s-a lucrat atât cât s-a putut cu ideile proprii ale candidaților și cu rigiditatea lor, cu resursele interne de specialiști în comunicare politică din partide (care nu au avut de la cine să învețe această profesie dincolo de teorie) sau cu consultanți externi care poate că și-au vândut timpul, dar nu și-au dat interesul și nici măsura maximă a talentelor lor pentru niciun candidat și niciun partid fiindcă n-au crezut niciun moment în produs.
Dacă în loc de candidați erau niște șampoane cu beneficii funcționale cât de cât credibile, tind să cred că măcar unii ar fi primit servicii de promovare high-quality (poate chiar și probono), dar în situația actuală, iată că nu a reușit nimeni să comunice ce nu deține (o personalitate, o viziune și/sau un plan ok), nici măcar cu ajutorul celor în care au aruncat cu mulți bani.
Credit foto: Dana Pascu
Campania din 2024 față de cele din alți ani
Multă lume crede că pentru o campanie electorală de succes nu-ți trebuie decât o poză ok, un slogan isteț și milioane de euro. În România lui 2024 acest lucru nu a fost chiar așa de departe de adevăr. Atâta timp cât s-a cumpărat spațiu media de toți banii (mai ales în pre-campanie), mesajul și mutra au devenit mai puțin importante. Greutatea/cantitatea expunerii în mass-media comparativ cu oricare altă componentă a comunicării mi s-a părut principala diferență.
Misiunile de observare a alegerilor din România de către OSCE au cercetat și menționat în rapoartele lor (2020, 2024) modul în care influența puternică a partidelor politice distorsionează peisajul media, încurajează autocenzura și erodează jurnalismul independent. Citez cu aproximație dintr-un astfel de raport: “Legea Audiovizualului nu include prevederi pentru abordarea conflictelor de interese între proprietarii mass-media și partidele politice, deși s-a recomandat în repetate rânduri clarificarea acestui subiect. Partidele politice mari cheltuie milioane de euro (primite de la bugetul de stat) pe publicitate politică, în timp ce conținutul sponsorizat nu este întotdeauna marcat ca atare, ceea ce face imposibil ca alegătorii să diferențieze între conținutul jurnalistic autentic și materialele plătite de partide. Deși cheltuielile cu publicitatea politică par a fi crescut constant, transparența și monitorizarea cheltuirii banilor publici rămân o problemă. Nu există mecanisme de transparență, iar atâta timp cât contractele semnate de partidele politice cu instituțiile media rămân secrete, se facilitează consolidarea clientelismului între partidele politice și mass-media. În mass-media din țară/regionale situația este probabil și mai îngrijorătoare.”
Așadar, dacă iau în calcul calitatea foarte slabă a mesajelor electorale comunicate extrem de agresiv, expunerea în media obținută prin mijloace obscure, dar mai ales dacă mă uit și la procentele celor care nu au câștigat, dar au insistat, tot ce am văzut în 2024 drept “mare campanie electorală” a fost de fapt mai degrabă o irosire a banului public, a donațiilor, a voluntariatului, a atenției și a energiei oamenilor obișnuiți, prin urmare și un sabotaj asupra democrației.
Arhetipuri
Revenind la poze și la mesaje, observ că avem propuneri de conducători care dau bine în poze și alții care arată foarte rău oricâte fotografii sau retușuri li s-ar face. Pe unii poate că i-au păzit colegii binevoitori de mirajul excesului de post-procesare a imaginii, dar n-aș spune că vreuna dintre construcții e cu adevărat bună. Dacă vă refereați la imagine de brand, nu doar la impresia vizuală, nu am văzut la nimeni un concept coerent sau materiale care să aibă vreo noimă împreună.
Nu știu ce arhetip ar fi acesta al incoerenței sau incompetenței, dar dacă tot se folosește de atâta vreme o convenție a arhetipurilor lui Jung în publicitate, vă ofer mai jos și o variantă post-jungiană feat. Reddit (adică o glumă, deci vă rog să nu o considerați mai mult de atât) cu câteva arhetipuri “din umbră” sau posibile indicii despre ce anume poate ascunde în spate oricare dintre idealizările de suprafață ale diverselor personaje.
Din punctul meu de vedere, cel puțin un candidat cred că și-a dorit să ne vândă pachetul “Criminal” în pungă de „Outlaw”, altul oferta “Lover” cu opțiunea „Seducer” gratuit, altul abonamentul “Follower” cu etichetă „Everyman”, dar mai bine învârtim fiecare roata pentru sine, cine știe, poate chiar ajută la alegerea mai rapidă “a răului cel mai mic”.
Diferențe
Nu cred că va reține nimeni ceva diferențiator din campaniile acestui an și poate e mai bine așa.
Dacă ar fi propus cineva o lege ca toate reclamele politice să arate exact la fel, n-ar fi aprobat-o nimeni, dar uite că ignoranța le-a făcut cadou un efect similar.
Influența occidentală
Nu cred că s-a adaptat nimic, dar am văzut toți cum au fost copiate direct bucăți de discursuri sau de campanie fără vreo logică și cum n-au ajutat decât la umplerea spațiului media.
Credit foto: Dana Pascu
Relația dintre imagine, realitate, doctrină politică
Imaginea pare cumpărată, falsificată sau creată contextual-accidental, un simptom al lipsei de contact cu realitatea și al faptului că doctrina politică nu contează decât ca “sperietoare”.
Dacă această campanie ar avea un titlu de carte
Cele mai triste 100 de bancuri cu Bulă.
De ce ții tu cont când votezi
Îmi doresc să votez într-o zi cu un candidat care să se ghideze după valori cât mai apropiate de ale mele și care să propună soluții pe care mi le doresc și eu, fără red flags.
Până atunci am acceptat ideea că voi vota cu cine pare a avea cel mai redus potențial de dezastru, ca să nu risc să nu existe o data viitoare.
