Regizoarea Isabela Tent a întâlnit-o pe Alice în primul an de facultate, când trebuia să facă un film de tip portret pentru examenul de regie. A atras-o fata de 16 ani, timidă, însă cu o mare dorință de a-și găsi locul ei în lume și s-a hotărât să-i documenteze parcursul. Inițial a fost un scurtmetraj pentru școală, dar azi „Alice On & Off” este un documentar care a câștigat deja mai multe premii la TIFF și Astra Film Festival.
Lungmetrajul spune povestea unei fete lipsită de iubire în copilăria sa, care se căsătorește la 16 ani cu Dorian, în vârstă de 50. Traumele transgeneraționale își pun amprenta pe viața lor de familie, iar Alice se luptă cu adicția în timp ce este nevoită să recurgă la viceochat pentru a asigura traiul familiei.
"Am descoperit că există din ce în ce mai mulți oameni deschiși să poarte dialog pe tema traumelor transgeneraționale și mare ne-a fost bucuria când parte din persoanele care l-au vizionat ne-au scris că povestea lui Alice a rămas cu ei multe zile după proiecție".
„Alice On & Off” rămâne cu tine zile în șir după vizionare. Regizoarea îl începe cu o întrebare – „ Când vii dintr-un trecut întunecat, ai vreo șansă să ieși la lumină?”, la care a încercat să afle un răspuns pe parcursul celor 10 ani în care i-a filmat pe Alice, Dorian și pe fiul lor Aristo. Filmul intră în cinematografe pe 22 noiembrie și este debutul regizoral al Isabelei Tent.
Momente marcante din formarea ta
Prima întâlnire cu filmul am avut-o în clasa a 11-a când am participat la workshop-ul de film pentru adolescenți de la TIFF, Let s go digital despre care auzisem de la un profesor. Înainte să particip la acel atelier planurile mele de viitor erau la polul opus, și anume că îmi doream să devin medic neurochirurg. Energia ferstivalului și lucrurile pe care le-am experimentat pe parcursul atelierului mi s-au părut fascinante însă nu suficient de convingătoare în a-mi schimba decizia. Gândul schimbării a apărut când, la finalul atelierului, Sorin Botoșeneanu, trainer al atelierului mi-a adresat intrebarea:- Nu vrei să dai și la regie de film?. Nu am răspuns pe moment dar in toamna anului respectiv plecam singură pentru prima data spre București să ma interesez despre cursurile de pregatire pentru UNATC. N-am intrat din prima la facultate, n-aveam pregătirea suficientă. Am urmat cursurile facultății de jurnalism pentru un an iar anul următor am dat din nou admiterea la UNATC și am fost admisă.
Primul moment marcant din viața profesională a fost întâlnirea cu Sorin Botoșeneanu (pe atunci, profesor de fotografie și decanul Facultății de Film in cadrul UNATC), din cadrul atelierului menționat mai sus. Dialogurile și sfaturile oferite pe parcursul facultații (și nu numai), vor rămâne cu mine multă vreme de acum încolo. Un alt capitol important este cel când am reușit, după patru încercări să obținem finanțare de la CNC pentru Alice On&Off. Atunci am înțeles că lucrurile se întâmplă nu când vrei tu, ci când e necesar să se întâmple. Pe lângă acestea lucrul ca regizor secund pentru diverse producții naționale și intenaționale mi-a dat șansa să am dialog cu regizori și producători care mi-au schimbat optica asupra multor puncte de vedere.
Cum ți-a venit ideea să documentezi viața lui Alice
Pe Alice am cunoscut-o când în anul întâi de facultate, pentru examenul de regie, trebuia să facem un exercițiu vizual, un “filmuleț” de tip portret. Moda era să faci un film despre o personalitate. Eu nu cunoșteam mai pe nimeni în Bucuresti, așa că mi-am întrebat colegii. Unul din aceștia (care a și rămas în echipă până la finalul proiectului) mi-la prezentat pe Dorian. Pe Alice am cunoscut-o când am ajuns prima dată acasă la Dorian. Timidă dar cu o dorință acerbă în ochi de a reuși să își găsească locul în lume, m-a făcut să o abordez și pe ea.
Totul a pornit dintr-o atracție a mea față de destinul ei, pe care nu am reușit să o decodific decât după mulți ani mai târziu. Ideea de a documenta parcursul ei s-a născut în timpul procesului de observație când mi-am dat seama că sunt multe lucruri pe care le avem în comun. Copilăria dificilă, bagajul emoțional pe care l-am primit de la părinții și bunicii nostrii și modul în care acestea s-au rasfrânt asupra deciziilor noastre, au fost lucrurile care au stat la baza dorinței mele de a o însoți pe Alice atâta timp. Relația noastră s-a dezvoltat organic și a fost bazată pe încredere reciprocă. Nu a existat o muncă de convingere pentru anumite momente, totul a venit dintr-o organicitate și un respect reciproc asupra lucrurilor pe care le traversam împreună.
Echipa cu care ai lucrat
Echipa de cadru a fost formată din doi oameni: eu împreună cu colegul și prietenul din facultate, Petre Osman, care a fost sunetistul proiectului. Nu era loc și nici necesar de o echipa mai mare la filmare. Alături o am pe Irina Malcea cea fără de care multe lucruri nu s-ar fi întamplat, și fără de care nu aș fi avut parte de întâlnirea fabuloasă cu Letiția Stefănescu, editorul filmului.
Etapele de creație
Am lucrat 10 ani, cu perioade de, asa cum zice și titlul on&off. Ideea unui film s-a născut în 2014 atunci când am cunoscut-o pe Alice și familia sa. O formă mai concretă a căpatăt atunci când scurtmetrajul pe care l-am făcut pentru facultate a început să fie văzut de oameni și a ajuns și în fața producătotoarei Irina Malcea, cea care îmi este sprijin de nădejde din 2017 încoace.
A existat o formă de scenariu însă e complicat să îl respecți în totalitate. Nu am avut o retetă clară pe care am urmat-o. Multă vreme am adunat material. Perioada de montaj și ultima parte de filmări au corespuns și cu perioada în care pe plan personal am început să deslușesc anumite lucruri. Așa am reușit să aducem în prim plan tema traumei transgeneraționale.
Perspectiva pe care ai vrut să o arăți publicului
La început instinctul a fost cel care m-a împins să continui să cercetez. Eram prea fragedă ca să desluseșc faptul că ce mă ține aproape e conștientizarea traumelor transgeneraționale cu care mă confruntam. Am avut nevoie de mulți ani ca să îmi găsesc curajul să încep să caut în mine și să realizez cât de multe asemenări am cu Alice. Ce mi-am dorit să rezulte din acest documentar este că în spatele unui astfel de om, care ar merita judecat în prima instanță, șad durererea, incertitudina și neputința mai multor generații, lucruri cumplit de greu de gestionat pentru un om ce are totuși dorința de a face mai bine pentru urmașul său.
Cum ai avut grijă de Alice pe parcursul filmărilor
Consider că dacă spectatorul își dă voie să vadă dincolo de aparențe poate observa respectul și blândețea care mi-au fost pietre de căpătâi in relația mea atât cu Alice cât și cu a celorlalți protagoniști pe tot parcursul celor 10 ani.
Lumea lui Alice, așa cum ai văzut-o tu în procesul de creație
Tot procesul ei de descoperire a fost unul revelator pentru lucrul cu mine însămi. Observându-i curajul de a face descoperi dureroase, m-a împins si pe mine să mă uit în sinea mea și să încep să îmi pun întrebări incomode.
Momentele care te-au emoționat cel mai tare
Cel mai emoționant moment este secvența în care Aristo, fiul lui Alice, în timpul unui scandal între părinții săi, îmi explică cum înțelege el lucrurile. Din perspectiva adultului care și-a mușamalizat traumele copilariei încercam să îî explic că e in regulă și că nu se întâmplă nimic, reacția pe care a avut-o mi-a adus aminte de mine copil, de mine cea pe care o îngropasem în viața de adult, din pricina tiparelor, fricii, neputinței.
Cum a fost primit filmul în România
Deși am pornit cu temeri legate de primirea poveștii de către spectatori, surpriza a fost una extrem de plăcută. Am descoperit că există din ce în ce mai mulți oameni deschiși să poarte un dialog pe tema traumelor transgeneraționale și mare ne-a fost bucuria când parte din persoanele care l-au vizionat ne-au scris că povestea lui Alice a rămas cu ei multe zile după proiecție.
Răspunsul la întrebarea cu care începi documentarul
Cred că există o șansă pentru oamenii cu traume transgeneraționale să aibă altfel de vieți. Despre o complet altă viață nu cred că se poate discuta, cred că e nevoie să mai treacă un număr de generații, însă cu siguranță confruntând cercul traumelor faci pași importanți spre schimbare.
Cum te-a ajutat realizarea documentarului în călătoria ta personală și profesională
M-a ajutat să îmi găsesc curajul să caut în sinea mea, să găsesc răspunsuri la întrebări dificile și să încep să mă accept așa cum sunt. Să încep să fiu bine cu mine.
