Viata e in alta parte. Asa ar suna titlul unei carti despre alegerile din Romania din acest an, potrivit lui Mugur Pătrașcu, Partner & Strategy Director, Sunshine The Agency. Avem ideologie, am partide, avem arhetipuri construite strategic, avem sondaje, dar nu avem oameni. Ce facem in aceasta situatie, in care umbrele unicornilor roz au fugit in universuri paralele? Analizam situatia, vorbim despre posibilele motive pentru care am ajuns in aceasta situatie fara iesire, cautam sa intelegem contextul.
"Daca ne ridicam spre situatia in ansamblu, pare ca suntem intr-o criza globala a sistemului politic de dupa al Doilea Razboi Mondial, care a ajuns sa se osifice mult peste scenariul care i-a fost dat si care si-a depasit rolul de sistem de administrare trecand intr-o zona de control economic", spune Mugur.
De ce tine cont cand voteaza, cum a evoluat politica romaneasca, la nivel de imagine si comunicare, in ultimii 34 de ani, cum se prezinta scenariile din 2024, povesteste Mugur în randurile de mai jos:
Ce te enerveaza cel mai tare la campania electorala
Autismul comunicational. In continuare, si poate intr-o buna intelegere a structurii targetului, comunicatorii aleg sa vorbeasca cu oamenii usor manipulabili. Cu publicul care nu reuseste sa treaca mai departe de imaginea proiectata sau de atingerea abila a tensiunilor personale. Oamenii cu discernamant sunt scosi din ecuatie. Probabil sunt si din ce in ce mai putini.
Mi se pare ca aceasta abordare a ajuns la cea mai inalta forma de sofisticare. Candidatii nu comunica ce sunt ci ce este bine primit de catre receptori.
Al doilea lucru este o frustrare personala. Imi lipseste comunicarea umana, directa, personala. Tesatura intre structura de partid si rigorile campaniei lasa sa treaca foarte putine raze de lumina personale.
Ce iti place
Ma distreaza cum staffurile si candidatii isi inchipuie ca lasa senzatia ca sunt oameni normali daca se fac de ras intr-un mod evident. Bineinteles ca nu avem cum sa evitam asta, fiecare campanie o sa aiba o incarcatura de ridicol pe ici si colo. Acum insa, la fel ca pe tik tok, vedem niste trenduri de ridicol la care candidatii adera intr-o relaxare dubioasa. Bunaoara trendul de a canta, de a se exprima artistic in completa si evidenta lipsa de chemare. Doamne fereste.
Trendul de influencereala in care candidatii fac mici schetchuri, glumite cu acting si script ca sa ne faca sa radem sau sa isi transmita un mesaj putin altfel. Nu-i pentru toata lumea, nu cred ca fac bine pentru prima functie in stat.
Cum poti sa te gandesti ca daca ajungi mema, faci bine candidatului?
Ce ti-a atras atentia, la nivel de mesaje & imagine politica
Cel mai mult in aceasta campanie mi-au atras atentia mesajele din partea de sociologie si marketing politic. Este prima campanie in care manipularea se face si prin sondajele de opinie. Pana acum, toate sondajele aveau o oarecare apropiere pe trenduri si cifre. In aceasta campanie si sondajele sunt in doua tabere. Practic sunt vehicule de comunicare si influentare a votului. Acest lucru vorbeste despre fragilitatea structurilor suport ale societatii si despre deprofesionalizarea si politizarea unor stiinte sociale care ar trebui sa fie o busola a societatii. Trist, balcanic, meschin.
Campania din 2024 fata de cele din alti ani
Mi se pare o campanie cu un scenariu anuntat, un scenariu pe care l-am vazut in premiera in 2000.
Mi se mai pare o campanie facuta din transee, cu foarte mici sanse de rupere a frontului, de iesire din convingerile sau structura mentala prestabilite.
Lupta nu este deschisa, nu exista un candidat care sa catalizeze emotie si sa lase o indoiala fata de vreo alegere initiala. Avem niste alegeri fara unicorn.
Este poate campania in care se ved cel mai bine cele doua fronturi, sistemul si anti-sistemul, iar cel de-al doilea pare sa aiba o energie si o dorinta de razbunare mult mai mari. Poate pot fi identificate si niste similitudini cu America, cu siguranta unele cu ce se intampla in Europa.
Fara iesire
Campania actuala nu are candidati conform cerintelor postului. Pare ca toate partidele uita sau ignora care sunt responsabilitatile celei mai inalte functii in stat.
Iar alegatorul este intr-o situatie fara iesire. Mi se pare ca daca vrea sa ia o decizie conform valorilor sale si a unei evaluari obiective este paralizat de lipsa de optiune iar daca isi asculta frustrarile si actioneaza pe directia asta este manipulat grosolan.
Arhetipuri
Salvatorul vrea sa ia puterea sau sa deranjeze maxim establishmentul. In establishment avem lupta intre bine si rau, intre corupt si cel atasat valorilor. Pe margine sunt vreo trei bufoni.
Toate constructiile sunt bune la nivel conceptual, singura problema este ca nu se potrivesc cu oamenii care trebuie sa le sustina. Exista o disonanta intre ce spun si ce sunt sau ce par a fi personajele reale care trebuie sa sustina constructia de candidat.
Nu exista o constructie autentica. Lipsa de credibilitate viciaza fiecare propunere.
Imagine, realitate, doctrina politica
Destul de surprinzator, mi se pare ca in aceste alegeri vedem foarte clar doctrinele si diferentele intre propunerile partidelor politice. Exista o identificare teritoriala corecta, pe care sunt construite mesajele. Problema este la oamenii, personalitatile care se ascund in spatele mesajelor care sustin doctrinele.
Este ca si cum partidele sau ideologiile candideaza la presedintie. Iar asta este un simptom al lipsei personalitatii candidatilor.
Sa ne intelegem, nu cautam tatuci, dar oameni normali cu claritate si pregatire.
Cum a evoluat politica romaneasca, din 1990 pana in 2024
Politica romaneasca a evoluat intr-un singura directie. S-a inchis si s-a pervertit. Dialogul intre oameni si politicieni a disparut, s-a osificat, a devenit tranzactional pe nimicuri.
Paradoxal, daca ne uitam la discursuri politice de prin 90 si 2000 observam mult mai mult dialog, idei, oameni.
Strategia de campanie urmeaza realitatile relatiei intre politicieni si oameni. Nu mai exista dialog real ci doar manipulare si incercarea de proiectare a unor universuri virtuale catre niste oameni cu niste probleme foarte offline.
Si aici o sa spun ca problema este in ambele tabere. Este o problema a societatii in ansamblu. Politicienii se uita la oameni, la structura sociala, la tensiunile vietii zilnice, la aderente si conditionari. De aici, pasii sunt logici din perspectiva unei table de joc si a unor doctrine ce trebuie servite.
Iar oamenii se uita la oferta, incearca sa gaseasca securitate si predictibilitate dar in mod real nu pot sa schimbe nimic, pot doar sa adere la niste propuneri virtuale.
Practic, ambele tabere se aseaza intr-o matrice de conditionare tranzactionala minimala care duce cu fiecare mandat la un nivel din ce in ce mai scazut al schimbarii reale.
Ca aceasta situatie este rezultatul voit al unor politici nu pot nici sa afirm nici sa demonstrez.
In orice caz, daca ne ridicam spre situatia in ansamblu, pare ca suntem intr-o criza globala a sistemului politic de dupa al Doilea Razboi Mondial, care a ajuns sa se osifice mult peste scenariul care i-a fost dat si care si-a depasit rolul de sistem de administrare trecand intr-o zona de control economic. Om vedea ce-o mai fi.
Daca aceasta campanie ar avea un titlu de carte
Viata e in alta parte.
De ce tii tu cont cand votezi
Primul criteriu este autenticitatea si sistemul progresist de gandire al candidatului.
Al doilea este intrezarirea unei potentiale constructii viitoare.
Al treilea, raul cel mai mic.
O iau in ordine si votez atunci cand gasesc un candidat de sus in jos.
