Candidații slabi sunt majoritari în această întrecere electorală, iar rezultatul este o campanie fără sare și piper, adică fără dezbateri constructive între principalele tabere, crede Elena Calistru. Ideile și planurile pentru România au fost înlocuite de replici plictisitoare și reels-uri în care candidații se laudă cum vor salva ei țara ori se plâng de ceva ce fac contracanditații lor. Partea bună în toată realitatea electorală pe care o traversăm zilele acestea este că românii își dezvoltă gândirea critică și mulți tineri se activează ca voluntari pentru ziua votului.
"Am văzut din nou care este efectul pervers al legislației privind campaniile politice, respectiv că: 1. Toată campania s-a mutat în pre-campanie și 2. Au existat și mai multe motive pentru ca partidele mari, cu subvenții de la bugetul de stat, să „cumpere” bunăvoință în mass-media".
Elena Calistru spune că este important să rămânem vigilenți până la capăt față de actele de corupție în procesul electoral. Organizația pe care o conduce, Funky Citizens, caută observatori la vot pentru alegerile prezidențiale și parlamentare din acest an. Ca să vă puteți înscrie, trebuie să aveți peste 18 ani și să nu faceți parte din vreun partid politic. Detalii sunt aici.
Campania din 2024 față de cele din alți ani
Campania din 2024 mi se pare marcată de o polarizare profundă a societății și de o saturație de mesaje repetitive, care încearcă să reactiveze emoții deja cunoscute în electorat. Comparativ cu campaniile trecute, observ o mai mare încercare de a utiliza frica și nostalgia, mai degrabă decât idei noi și soluții reale. Ce o definește? Probabil faptul că, din păcate, se simte ca un moment de recul al valorilor democratice peste tot în lume, iar România nu face excepție. Ceea ce face un pic predictibilă spre plictisitoare această campanie. Periculos de predictibilă! Mai mult, lipsa dezbaterilor față-în-față și reținerea candidaților de a expune temele grele mă fac să cred că această campanie nu are ca obiectiv clarificarea opțiunilor cetățenilor, ci mai degrabă reactivarea unor votanți captivi. Tocmai de aceea, e esențial să avem observatori independenți în ziua votului, pentru a ne asigura că procesul decurge corect și că această lipsă de claritate nu duce la nereguli.
Pe lângă clasicele teme cu care se jonglează – siguranță, prosperitate, românismul –, lipsește clar o temă majoră foarte concretă – nu avem corupția, nu avem cota unică de impozitare, nu avem nici măcar statul paralel sau ceva de genul.
E important să nu închidem ochii în fața actelor de corupție făcute de aleșii noștri. Cu atât mai mult când se întâmplă în secții și compromit cel mai important proces democratic - votul.
În această perioadă, Funky Citizens caută observatori la vot care să nu lase neregulile de la urne nebăgate în seamă. E un exercițiu civic prin care poți să vezi cum se desfășoară alegerile din culise, în timp ce te asiguri că totul se desfășoară conform legii.
Observatorii sunt atenți la detalii precum sigilarea urnelor, respectarea votului secret și numărarea corectă a voturilor. Rolul presupune monitorizarea procesului electoral, documentarea și raportarea oricărei nereguli, fără să intervii în procesul electoral. La final, pleci cu mulțumirea că ai contribuit la integritatea alegerilor și la încrederea publicului în procesul democratic.
Ca să te poți înscrie trebuie să ai peste 18 ani și să NU fii parte dintr-un partid politic. Trebuie să fii independent și imparțial. Mai multe detalii aici.
Politica românească, la nivel de strategie de campanie, din 1990 până în 2024
Dacă în anii ‘90 și 2000 politica era mai simplistă, centrată pe mesaje mai puțin elaborate și pe charismatici locali, în prezent campaniile au devenit mult mai sofisticate, folosindu-se de tehnici de targetare și microtargetare online, de exemplu. Partea bună este că avem acces la mai multă informație, însă partea rea este că, adesea, candidații folosesc această tehnologie nu pentru a informa corect, ci pentru a manipula percepțiile în funcție de profiluri psihologice. De asemenea, aș zice că la nivel de dezbatere pe teme de interes național lipsesc aproape total părțile bune ale anilor tranziției, adică propunerea unor idei care să genereze suporteri. Și, la fel, față de anul 2014, la precendentele prezidențiale care au „contat” pentru că lupta a fost strânsă și a existat loc de surprize, există o înrăutățire momentan – lipsa dezbaterilor face to face între principalii candidați.
Părți pozitive, părți negative
Frustrarea mea principală e că avem candidați slabi, iar rezultatul e o campanie moale și plictisitoare, unde diferențele dintre primii 4-5 sunt minime. Se simte ca și cum campania a pierdut orice urmă de „sare și piper” – fără dezbateri reale între principalele tabere, fără un strop de entuziasm. În loc de competiție de idei, vedem doar replici fade, iar asta ia tot farmecul din procesul democratic. Partea pozitivă? Românii devin tot mai critici și conștienți că li se cere să aleagă între nuanțe de gri. Și, cumva, de-asta ne și bucurăm când avem atât de mulți tineri care vin la noi și ne spun că vor să facă voluntariat în ziua votului, ca observatori independenți, e o dovadă că nu și-au pierdut încrederea în democrație și că sunt dispuși să pună umărul la a face procesul electoral mai corect, chiar și în absența unor candidați care să îi inspire.
Comunicarea politică a candidaților
În general, comunicarea politică rămâne rigidă și previzibilă. Mesajele nu reflectă o conectare reală cu cetățeanul obișnuit și sunt adesea deconectate de la realitatea economică și socială a majorității. Mulți candidați par să se adreseze unui public ideal, care probabil că nici nu mai există. De asemenea, există o bună parte din populație cu pare că nu vorbește nimeni – de exemplu, publicul progresist nu mi se pare că are un candidat care să vorbească despre temele relevante pentru acesta.
Mesajele de campanie
Mesajele sunt redundante, bazate pe promisiuni generale, fără fundament concret. Cât despre bannere și afișe, ele par să joace tot mai puțin un rol esențial. Într-o eră a social media, afișele mari nu mai creează același impact, ele fiind mai degrabă elemente de decor urban decât de informare reală. De asemenea, în campania aceasta am văzut din nou care este efectul pervers al legislației privind campaniile politice, respectiv că: 1. Toată campania s-a mutat în pre-campanie și 2. Au existat și mai multe motive pentru ca partidele mari, cu subvenții de la bugetul de stat, să „cumpere” bunăvoință în mass-media.
Imaginea politică a candidaților
Candidații au învățat poate să se afișeze online, să fie prezenți și să dea impresia de accesibilitate, dar rămân mult prea departe de nevoile reale și urgente ale oamenilor. Politicienii încă se tem de întrebările incomode și de transparența pe care o cere o presă independentă sau fact-checkerii. Nu e de mirare că unii devin nervoși când văd investigații de presă sau întrebări chiar incomode, sau verificări legate de cât de ancorate în realitate sunt promisiunile lor. Prea puțini își construiesc o imagine reală, și cei mai mulți își închipuie că PR-ul poate compensa lipsa de consistență.
Gafe pe care le-ai sesizat
Gafa constantă a candidaților a fost lipsa de onestitate față de problemele „hard” – deficitul bugetar, competitivitatea economică în scădere și obligațiile de apărare în condițiile unui război la granița noastră. De exemplu, pe partea economico-bugetară, colegii mei de la Factual.ro a verificat multe afirmații ale candidaților și vedem cum fie evită subiectul, fie dau explicații foarte sumare, promițând soluții care sunt ori nerealiste, ori insuficiente. E o gafă mai gravă decât un simplu pas greșit, pentru că dă publicului impresia că problemele economice sunt minore, când de fapt tocmai ele ne vor modela viitorul.
Arhetipurile de conducători care ni se propun
Vedem o combinație între „vecinul cumsecade”, „expertul guraliv care îți zice orice vrei să auzi” și „salvatorul providențial”, dar și un arhetip de tip „victimă”, în care unii candidați pozează în victime ale sistemului, pentru a obține simpatia celor care nu mai au încredere în instituții. Ce mă îngrijorează e că nimeni nu pare să folosească un arhetip de tipul „candidatul competent” sau „deșteptul clasei”. Poate ar fi niște antipatic(e), dar e un pic trist că vedem promovate mai curând imagini care scot în față un arhetip de candidat de tipul „atât s-a putut”.
Construcții reușite și mai puțin reușite
Cele mai reușite construcții sunt cele care reușesc să aducă un mesaj coerent și integru, dar ele sunt, din păcate, rare. Cele mai puțin reușite sunt construcțiile forțate, cu mesaje pretențioase și o formă fără fond, care sunt mai ușor de demontat în era fact-checkingului și a criticului online (sunt chiar un pic ridicole acelea în care candidații mimează expertiza economică, când, în realitate, verificările noastre pe Factual.ro arată că fie ignoră problemele, fie exagerează soluțiile pe care le propun).
Simboluri diferențiatoare
Vedem simboluri naționaliste folosite pe post de scurtături pentru evitarea discuțiilor serioase despre viitorul economic sau apărarea națională. Nu este suficient să vorbești despre patriotism când viitorul României depinde de măsuri economice dure, de cheltuieli clare în apărare și de menținerea unor legături puternice cu UE. Politicienii ar trebui să vadă că simbolurile contează doar dacă sunt însoțite de planuri concrete și verificabile, nu dacă sunt folosite într-un mod destul de grosier, fără a ține cont de diversitatea societății românești. Efectul lor poate fi limitat, deoarece generează mai degrabă polarizare decât unificare.
Efectul lor în imaginarul colectiv
Cred că ele au efect de consolidare a stereotipurilor deja existente, dar nu reușesc să inspire și să creeze o imagine de viitor. În loc să construiască, adesea limitează și creează o separație între cei „din afară” și cei „din interior”. De asemenea, sunt simboluri care, folosite necorespunzător, creează mai multă confuzie și distorsionează realitatea. Dacă un candidat vorbește despre o Românie puternică, dar nu explică cum va rezolva deficitul bugetar sau cum va ajuta economia să devină competitivă, de fapt doar amână niște discuții esențiale. La fel în cazul ignorării unei bune părți din societate (mai ales tineri, dar nu numai) care este interesată de teme ceva mai sofisticate. Efectul este o iluzie colectivă că problemele vor fi rezolvate cumva sau că vor dispărea, când de fapt avem nevoie de lideri care să aibă curajul de a vorbi despre realitatea dură sau diversă, așa cum e.
Influența occidentală
Strategiile de campanie reflectă influența occidentală prin utilizarea platformelor online, dar ele sunt adesea folosite într-un mod superficial, imitativ. Există o tendință de a copia modele occidentale, însă fără adaptarea la specificul local, ceea ce face ca mesajele să fie adesea neautentice.
Imagine, realitate, doctrină politică și relația dintre ele
Este o relație complexă, dar dezechilibrată. Imaginea primează în fața doctrinei politice, iar realitatea e adesea ignorată în favoarea construcțiilor idealizate. Doctrina apare doar ocazional, de cele mai multe ori sub formă de slogan.
Cea mai corectă campanie
Din păcate, sunt puține exemple de campanii curate, unde mesajul nu este intoxicat de populism și de promisiuni exagerate. Totuși, campaniile care se concentrează pe un mesaj onest, realist și mai ales consistent mi se par cele mai corecte. Momentan, nu am văzut decât unele încercări de acest fel la nivel de campanie pentru parlamentare și, parțial, în dezbaterile care au început să se contureze pe referendumul din București (deși clar și acolo e o mișcare politicianistă, cred că temele sunt legitime și trebuiau discutate într-o campanie).
Dacă această campanie ar avea un titlu de carte
„O campanie furtunoasă”
Acestea ar prinde foarte bine esența acestei campanii electorale – plină de promisiuni pierdute în ambiguitate și dezbateri absente, dar și de scandaluri artificiale, exact cum ar fi descris Caragiale. Titlul transmite perfect faptul că esențialul e ratat, iar totul pare mai degrabă o farsă electorală.
Ce primează când îți dai votul
Pentru mine, cel mai important este să votez un candidat care dă dovadă de integritate, empatie și care înțelege importanța democrației și a statului de drept. Mai ales în acest moment, vreau să văd curaj și realism – calități esențiale la un lider care poate recunoaște problemele bugetare și economice ale țării și care nu se ascunde de teme grele sau de înțeles că există în România o mare majoritate tăcută și nereprezentată. Nu îmi pot da votul pentru promisiuni fără acoperire; pentru mine contează doar angajamentele clare și realiste, nu iluziile frumos împachetate.
