Selecție internațională care sprijină excelența imersivă
Printre cele 15 proiecte inovatoare din întreaga lume selectate în acest an la Geneva Digital Market, în cadrul XR Coproduction Session se numără și singurul proiect românesc, “I wonder if peace knows how to fight”, o nouă experiență VR inedită scrisă și regizată de Ioana Mischie. Prezentarea stadiului de față al proiectului are loc în aceasta săptămană, în prezența a sute de invitați internaționali. Evenimentul din acest an va fi urmat de întâlniri cu profesioniștii din industria imersivă, experți în co-producție și distribuție VR. Geneva Digital Market este singurul eveniment găzduit de Elveția axat pe inovare audio-vizuală, celebrând în acest an o ediție aniversară.
Actualul proiect imersiv cu un grad de sofisticare înalt a fost precedat de proiecte inițiate de Ioana Mischie care au scris istorie imersivă precum Tangible Utopias (primul proiect românesc nominalizat la European Metaverse Awards, câștigător al Open Frame Award și al singurului grant Meta european) sau Human Violins (primul proiect românesc selectat la Cannes Immersive, Venice Immersive și European XR Awards).
Conceptul evolutiv al “I wonder if peace knows how to fight”
Obiectivul proiectului este să înlocuiască gradual violența, judecată socială, dezumanizarea, suferința și însingurarea cu empatie, colaborare, curiozitate și compasiune în fața adversității. Prin natura conceptuală neconvențională, prin abordarea tehnologică interactivă, proiectul tinde să lanseze o nouă formă de pionierat metodologic, ce poate avea potențial terapeutic în temperarea agresivității umane conștiente sau inconștiente. Experiența VR îmbină armonios practici din multiple industrii și domenii complementare: artă imersivă, gaming, cinematografie, psihologie, mindfulness.
Creat ca un joc în VR cu influențe culturale multistratificate, proiectul se construiește pe o metodologie conceptuală surprinzătoare: jucătorul intră inițial intr-un univers în care violența pare normalizată, însă este invitat mai apoi să îl impregneze cu elemente reparatorii. Această schimbare majoră prin care trece jucătorul este menită să îl facă să chestioneze impactul acțiunilor sale la scară mică și la scară mare, devenind o invitație deschisă înspre o reconfigurare empatică.
Cu apel la pace ca punct terminus pentru orice act de agresivitate, structura jocului și indiciile sunt mânuite cu măiestrie in cele trei acte: (1) “Violența” ridică jucătorului provocarea de a elimina orice îi pare îndoielnic și punctează prin cromatică și tonalități spectaculoase; (2) “Alegerea”, în loc să ofere îndelung așteptata gratificare, îl trimite pe jucător în confruntarea neașteptată cu asumarea răspunderii pentru actele comise în primul act, activând astfel emoții viscerale; iar (3) “Pacea”și vindecarea vin cu ispășire prin acțiuni auto-corectoare care pot reapropria oamenii și comunitățile rănite. Călătoria jucătorului este una inițiatică, lucru vizibil și din estetica ce pornește de la un stil fragmentat în primul capitol și se încheie cu o încercare de construire a armoniei vizuale în capitolul final.
“Într-un context în care violența în mediile digitale și reale a escaladat fără precedent, acest proiect este gândit ca un manifest pentru micro-ritualuri menite să faciliteze pacea în mediile digitale și reale. Întrebările-cheie pe care le adresăm prin acest proiect sunt: putem crea experiențe imersive care să chestioneze violența într-un mod creativ și transformator? Putem înlocui structurile narative axate pe conflict cu structuri narative axate pe pace, fără să afectăm ritmul captivant al unui proiect? Putem înlocui jocurile first-person-shooter, atât de râvnite în rândul publicului tânăr, cu jocuri de tipul first-person-peace-maker? Putem genera un neo-trend global care să stimuleze o abordare creativă nouă, axată pe colaborare, vindecare colectivă, reparație morală?” consideră Ioana Mischie, regizoarea și creatoarea proiectului VR.
Proiectul VR își propune să influențeze metodologic mediul audio-vizual și să redea comunității de profesioniști noi structuri de povestire. Teoria propusă în cadrul acestui demers cultural a fost detaliată anterior în cartea Cinema Infinit, publicată în 2020 la UNATC Press si dezvoltata in cadrul Imagining Transmedia, publicata in 2024 la MIT PRESS.
“Domeniul XR în care activăm nu are un manual standardizat de instrucțiuni, ca atare înainte de a intra în clasicele procese de pre-producție, producție și post-producție, testăm, prototipăm și inventăm noi procese alchimice de creație. Aceste căutări au ca rezultat nu doar o exprimare artistică sau tehnică, ci mai presus de orice, o nouă școală de gândire creativă.” a completat Ioana Mischie.
Arhitectura estetică a proiectului
Din punct de vedere estetic, proiectul artistic subliniază vulnerabilitatea umană prin gândirea întregului ansamblu de personaje ca niște făpturi din sticlă. Orice atingere bruscă poate să le influențeze radical destinul. Lumea senzorială din “I wonder if peace knows how to fight” este una în care agresivitatea poate escalada cu ușurință la început, însă în egală măsură empatia poate fi întâmpinată cu acte de benevolență și vibranță vizuală exponențial mai încântătoare.
“Ne-am dorit să creionăm un micro-univers în care să fim martorii efectului multiplicator al emoțiilor, gândurilor și acțiunilor noastre. Proiectul debutează distant, însă devine gradual o oglindă interioară profundă. Dematerializează vizibilul și materializează invizibilul. Acest zoom in și zoom out spiritual pe care ne străduim să îl facilităm ne invită să ne privim acțiunile din unghiuri distincte. Ce anume din ceea ce facem se naște din convingerile noastre profunde și ce anume din ceea ce facem este o marcă a unor influențe exterioare? În cazul de față, realitatea virtuală ne invită să ne definim o realitate interioară profundă, să o vizualizăm, să o contemplăm, să o rafinăm în timp”, a adăugat Ioana Mischie, regizoarea proiectului.
Arhitectura etică a proiectului
Din punct de vedere etic, proiectul are la bază un context îngrijorător. La nivel global, peste 171 de milioane de persoane au experimentat realitatea virtuală, însă multe dintre aceste experiențe sunt jocuri first-person-shooter, care promovează violență gratuită și care nu au un aport educațional sporit.
Conform unor cercetări științifice recente, explorarea în exces a mecanicilor de tip first-person-shooter influențează negativ starea de spirit a jucătorului. Într-un context alarmant de declin al empatiei cu 40% și al gândirii pe termen lung cu 48% în rândul studenților studiați de Universitatea Michigan pe parcursul a trei decade și pe un fond de profundă criză existențială la nivelul societăților celor mai evoluate, echipa de creativi români dorește să arate că există responsabilitate și liber arbitru dacă reușim să contemplăm cu obiectivitate actele de violență și să le prevenim.
“Avem sute de prieteni în mediul virtual, dar nu avem pe nimeni care să ne hrănescă pisica“ afirma Esther Perel, renumitul psihoterapeut în relații interumane, pentru a sublinia amăgirea autoîntreținută în prieteniile virtuale în detrimentul alienării în viața reală, al împărțirii lumii în bine și rău în mod discreționar și al tranzacționalizării legăturilor dintre oameni. Proiectul VR are la bază multiple studii de cercetare internaționale și naționale, menite să aprofundeze psihologia umană.
Etapele marcante ale proiectului
Proiectul VR a fost inițial conceptualizat în 2017, în cadrul bursei Fulbright al regizoarei de la USC School of Cinematic Arts, beneficiind pe atunci de mentorat din partea lui David Nelson, de la Mixed Reality Labs. În etapele sale de dezvoltare a fost selectat și în cadrul prestigioaselor programe East Doc Interactive din Praga 2022 și în cadrul When East Meets West - Inspirational Labs 2024 (Italia), beneficiind de consultanță internațională.
În vara anului 2024 a obținut sprijin financiar din partea Administrației Fondului Cultural Național și a fost accelerat exponențial pentru realizarea experienței actuale. În prezent, echipa proiectului își dorește să continue demersul și să extindă proiectul cu ajutorul colaboratorilor internaționali pentru a avea un impact sporit.
Echipa transdisciplinară care propulsează mediul XR
Din echipa filmului fac parte profesioniști de excepție din industria audio-vizuală și din domenii transdisciplinare conexe precum: Ioana Mischie, scenarist și regizor, Adrian Tăbăcaru, compozitor de muzică și artist interactiv, Daria Alexandrescu, environment artist, Ruxandra Socor, artist 3D și animator, Ina Bozdog, sound designer, level design consultant Andrei Ivănescu, website designer Iashido, grafică Studio Shentzu, Ciprian Miheev și Valentin Mladin. PR-ul proiectului este facilitat de Raluca Mihăilă. Proiectul beneficiază de consultant financiar Cornelia Nastase și consultant juridic Oana Crestincov. Printre consultanții internaționali se numără David Nelson (Mixed Reality Lab USC), Jeremy Sahel (co-producător), Vikram Jotwani (business growth) și Allison Crank (UX design).
Proiectul “I wonder if peace knows how to fight” este produs de Asociatia Storyscapes (România) și co-finanțat de AFCN, Administrația Fondului Cultural Național. Parteneri: Daprod (Franța), Studioset, UNATC, Noe-Fi Studios, IQads, The Institute.
Proiectul I WONDER IF PEACE KNOWS HOW TO FIGHT este un proiect co-finanțat de AFCN, Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Inițiată în anul 2012, ASOCIAȚIA STORYSCAPES a debutat drept prima asociaţie axată pe transmedia storytelling din România și a creat până în prezent numeroase proiecte inovatoare, premiate la festivaluri internaționale, dar și ample demersuri educaționale și de cercetare audio-vizuală. Asociația își propune să extindă abilitatea de a produce proiecte culturale transmedia ce pot avea un impact constructiv în societate.
Ioana Mischie este cineastă de origine română (scenaristă/regizoare), pionier transmedia și futurist, multi-premiată pentru film, VR și concepte inovatoare. În anul 2018 a fost bursieră Fulbright în cadrul USC – School of Cinematic Arts, din Los Angeles și a avansat domeniul transmedia storytelling, pentru cercetarea căruia a primit calificativul Summa cum laude. Proiectele sale artistice au fost selectate la peste 250 de festivaluri din întreaga lume (Venice Immersive, Cannes Immersive, Palm Springs ISFF) și la numeroase programe internaționale (Berlinale Talents – Script Station, Sundance Workshop – Capalbio, Biennale College Cinema VR), fiind premiate de The Webby Awards, SXSW Hackathon, GoEast IFF. A debutat în calitate de regizor la Channel 4 în Marea Britanie cu două seriale documentar cu un număr record de vizionări. A publicat articole la MIT Press și NYU Press, democratizând cercetarea audio-vizuală în cadrul a numeroase conferințe precum TEDxBoldandBrilliant. Este co-fondator al asociației Storyscapes și lector universitar în cadrul UNATC. Imaginând lumea ca un loc de joacă neo-creativ, ea crede că povestitorii sunt “arhitecții viitorului” (Buckminster Fuller).
