Este esential pentru un scenograf să aibă o atitudine orientată spre viziunea regizorului cu care lucrează și să creeze un concept care ajută spectacolul și nu pune în umbra actorii sau regia. Când lucrează într-un proiect nou, pentru scenografa Irina Chirilă sunt importante intuiția și calitatea actului său artistic.
Irina Chirilă a făcut două facultăți, una tehnică și una artistică: UNATC, Secția Scenografie și ASE, Secția Finanțe-Bănci, a doua mai mult pentru că tatăl său îi tot spunea că „artiștii mor de foame”. A hotărât, totuși, să lucreze în zona artistică și a colaborat până acum cu mai mulți regizori cunoscuți din teatrul românesc.
"Întotdeauna fac o documentare și caut să nu am elemente comune cu alte scenografii realizate pe același text. Îmi doresc să fiu autentică, să îmi păstrez stilul curat, cu detalii meticulos gândite și executate, adaptate scenei și actorilor", spune Irina.
Vorbim în cele ce urmează cu scenografa Irina Chirilă despre scenografia de teatru și despre procesul de creație a scenografiei pentru „MESIA”, în regia lui Andrei Măjeri, cel mai nou spectacol propus de Teatrul Evreiesc de Stat începând cu noua stagiune.
Capitole importante din călătoria ta
Sunt născută la inceputul verii anului 1985, în București. Mama mea a observat înclinațiile mele artistice, spre pictura, desen sau confecționare din materiale textile de vestimentație pentru păpuși. Am dat admitere în clasa a-V-a la Liceul de Arte Plastice “Nicolae Tonitza” si am continuat clasele IX-XII la specializarea scenografie.
Tatăl meu, spunea o vorbă extrem de răspandită “Artiștii mor de foame”. Astfel, am urmat în paralel, Universitatea de Arta Teatrala și Cinematografica “I.L. Caragiale” (U.N.A.T.C.), specializarea Scenografie și Academia de Studii Economice (A.S.E.), specializarea Finanțe-Banci.
Mi-am dorit mereu să lucrez într-un domeniu artistic. Când desenez, mă acaparează și liniștește totodată această actvitate. Am știut cu siguranță că vreau să fac scenografie, dupa un spectacol în cadrul facultații, „Opera de trei parale”, în regia Alexandrei Radu, colegă cu un an mai mare.
Mentori
Am admirat mereu modul placut si blând de a comunica si a ne explica, al profesorului de specializare, dl. Puiu Antemir. Am avut șansa absolut întamplătoare sa îl cunosc pe dl. regizor Alexandru Tocilescu, care m-a invitat să fac asistență de scenografie la “Casa Zoikăi”, la Teatrul de Comedie. Tot dumnealui m-a îndemnat sa îl caut pe scenograful Dragoș Buhagiar, pentru că aș avea multe de învățat de la el. Și a avut extrem de multa dreptate.
Dragoș este mentorul meu, care mi-a oferit șansa să lucrez alături de el, să învăț cum se fac producții mari, cum se lucrează în ateliere și la scenă la peste 10 spectacole în calitate de asistent scenograf, în teatru si operă, la regizori precum dl Silviu Purcărete, Charles Muller, Vlad Massaci, Radu Penciulescu, Kushida Kazuyoschi sau Radu Afrim.
Scenograf decor si costume Napraforgo Floarea soarelui, regia Radu Afrim, foto Zsolt Barabas
Prima scenografie
Prima scenografie pe o scena de teatru, a fost pentru spectacolul “Taiat!” de Lyle Victor Albert, regia Alexandru Jitea, la Teatrul LUNI de la Green Hours. Premiera a avut loc in 2007 (la sfârșitul anului doi de facultate) și din 2008 s-a jucat la Teatrul Nottara.
Era o producție în regim independent, fără ateliere sau buget încat sa îmi permit externalizarea costumelor. Am achiziționat costume si recuzită, am croit și cusut împreuna cu bunica mea o rochie. Deși au trecut mulți ani de atunci, îmi răsună și acum râsetele și voia bună a spectatorilor din ziua premierei.
Momentul în care ai simțit că te-ai maturizat ca scenograf
Nu exista un moment precis pe care pot sa îl menționez. Dar cred că maturizarea a venit treptat, cu fiecare spectacol nou, cu fiecare provocare noua. Probabil momentul în care am devenit mamă, dupa 30 de ani, m-a făcut să devin mai conștincioasă si focusată pe fiecare etapă de creație, pentru a-mi gestiona timpul cât mai eficient. Iar maturizarea artistica nu cred ca s-a oprit si nici nu imi doresc acest lucru.
Particularitățile stilului tău de creație
Fiecare artist este unic prin modul în care lucrează. Eu încerc mereu sa creez scenografii modulare, care se pot adapta si altor spații de joc (pentru festivaluri/deplasări de exemplu) și care sunt mereu raportate la disponibilitățile de personal, ateliere sau dotări ale teatrului unde montez. În privința scenografiei de costum, desenez vestimentația doar după stabilirea distribuției. Întotdeauna concep costumul în funcție de personajul interpretat dar și de fizionomia, pigmentul pielii, părul sau culoarea ochilor actorului pe care urmeaza sa îl îmbrac.
Scenograf costume Our last terminal.Platonovka, regia Botond Nagy, foto Laurian Popa
Ce te ajută în creație
După citirea textului și inspirația pe care o gasesc în atmosfera sau detaliile menționate, crearea unui concept scenografic are loc dupa discuții cu regizorul spectacolului. Urmează o etapă de documentare pentru arhitectură, costume sau materiale pe care urmează să le utilizez. De cele mai multe ori, se fixează un concept clar, după această documentare în cărți de specialitate și pe internet, dar si după ce aflu ce actor este distribuit pentru fiecare rol.
Relația scenograf-regizor
Este esențial să ai o atitudine deschisă spre viziunea regizorului, să incerci să o fructifici, să creezi un concept care ajută spectacolul, care nu eclipsează actorii sau regia, dar creează suportul absolut necesar. Este important să nu faci compromisuri în privința calității actului tău artistic, să te bazezi pe stilul și intuiția personala, pentru a pastra o coerență între toate elementele care apar pe scenă. Exista regizori cu care ai o conexiune aparte, dată poate de vârsta apropiată sau gusturi comune, lucru care se vede atât în timpul procesului de creație și producție, dar si în produsul final.
Scenograf decor si costume Scoala si familia, regia Cristian Ban, foto Laurian Popa
Regizori cu care colaborezi
În ultimii ani am lucrat constant cu Cristian Ban (fiind si colegi angajați la Teatrul Clasic Ioan Slavici Arad), cu Andrei Măjeri (a-VIII-a colaborare ), Radu Afrim (Teatrul Tamási Áron din Sfântu Gheorghe), Vlad Massaci (Teatrul de Comedie, T.A.M. Sf Gheorghe, Teatrul “Fani Tardini” Galați) sau Botond Nagy (T.C.I.S. Arad).
Am învățat să mă adaptez fiecărui stil regizoral, să comunic mai bine, să mă perfecționez si să tind spre evoluție permanentă.
M-a provocat mereu Andrei Măjeri prin viziunea lui, în special la “Nunta însângerată” la Craiova, “Medeea’s Boys” la Apollo și “Mesia” la T.E.S. Când colaborezi cu artiști meticulos pregătiți, îți impui sa păstrezi nivelul sau să încerci să excelezi.
Radu Afrim a fost o frumoasă provocare prin stilul permanent creativ, într-o căutare continuă, pe tot parcursul producției si repetițiilor.
Alaturi de Cristian Ban, am lucrat la multe spectacole dragi mie, cum ar fi “Istoria muzicii pentru copii (și părinții lor)” la Teatrul de Marionete din Arad sau la “Dispariții” (T.A.M. Sf. Gheorghe). Din păcate ultimul menționat, nu se mai joacă, deși era o capodoperă de spectacol, un text foarte bun, actori talentați si sublim conduși de stilul special al lui Cristi.
Etapele de creație a unei noi scenografii
Pentru mine, procesul demarează cu citirea textului, conversații cu regizorul, framântări continue până la gasirea soluției pe care o consider cea mai potrivita. Urmează proiectarea decorului, desenarea costumelor și alegerea materialelor pentru decor. După ședința de producție din teatru, urmează alegerea și achiziționarea materialelor pentru costume, pantofilor, accesoriilor, recuzitei, probe de costum, verificarea si detalierea în etapele de construire a decorului a nuanței de patina sau alte necesități aparute în timpul repetițiilor etc.
Scenograf decor si costume Disparitii, regia Cristian Ban, foto Volker Vornehm
Ce urmărești atunci când creezi un nou decor/costume
Textul este punctul de pornire și nu poate fi omis în crearea conceptului scenografic. Chiar dacă nu creezi spațiul descris de dramaturg, nu poti anula complet direcțiile acestuia.
Întotdeauna fac o documentare și caut să nu am elemente comune cu alte scenografii realizate pe același text. Îmi doresc să fiu autentică, să îmi păstrez stilul curat, cu detalii meticulos gândite și executate, adaptate scenei și actorilor.
Un spectacol de teatru a cărei scenografii te-a impresionat și ai fi vrut să o faci tu
Am participat cu asistent scenograf la spectacolul de balet “Baiadera”, scenografia fiind semnata de Dragoș Buhagiar, la Opera Naționala Româna din Timișoara. Am iubit fiecare etapa, discuțiile cu Dragoș, schițele, colaborarea cu angajații de la ateliere la croitorie, butaforie si tâmplarie. Am învățat cum poți utiliza fluidități noi de materiale cu diferite texturi si straluciri, pe care încă nu aveam curaj să le abordez.
Decorul a fost inspirat din vechiul stil teatral de creare a profunzimii prin multiplicarea unor elemente plane. Erau multe arcade traforate. Partea picturala/patina, era tratata si cu foiță de aur pe zonele de interes.Iar costumele erau minunate, inspirate din zona geografica si istorică, dar construite special pentru balerine în continuă mișcare. Consider că vestimentația trebuie întotdeauna creată pentru cateogoria căreia i se adresează: civilă, de teatru sau de balet.
Un spectacol pentru care vrei să creezi décor și costume
Nu am o preferință anume. Mai degrabă îmi doresc să creez la un moment dat și scenografii de operă. Mi se pare fascinantă amploarea producției. Indiferent că este teatru, operă sau balet, importantă este conxiunea cu regizorul si suportul oferit de instituție în realizarea scenografiei.
Scenograf decor si costume MESIA, regia Andrei Măjeri
Despre MESIA de la Teatrul Evreiesc de Stat
A trecut aproape un an de cand am avut primele discuții cu Andrei. Imi amintesc cautarea de elemente si texturi pe care le simțeam după ce am citit textul.
Am fost cu el pe scena de la Teatrul Evreiesc de Stat. Mi-a spus câteva dintre căutările lui referitoare la spectacol, un decor si costume all black, utilizarea turnantei si folosirea de lumânări din ceară. Pe atunci, trebuia sa fie un spectacol cu publicul pe scenă. Am ținut cont de acest aspect în toate etapele de creație, în detaliile costumelor.
Cu puțin timp înainte de oprirea temporară a repetițiilor în primăvară, Andrei a simțit că acest spectacol trebuia facut pentru sala mare. Noroc ca decorul propus de mine nu era neaparat o varianta de sală mică, fiind perfect adaptabil si pentru această schimbare. Povestea a fost mai bine conturata, magia mai bine creată.
Fiecare personaj a fost un melanj între epocă și propria mea viziune. Am luat in considerare indicațiile lui Andrei, dar și constutuția fiecărui actor. Fiind totul pe nuanțe de negru, am ales cu mare grijă fiecare material și pasmanterie, modele mai simple pentru personajele sărace și mai evidente pentru cei înstăriți.
Cum vezi tu frumusețea
Din punct de vedere estetic, pentru mine, frumusețea se vede prin simetrie și proporții armonioase. Dar cred că dacă îndepartăm acest prim strat superficial, frumusețea izvorăște din sufletul celui pe care îl privești. Și se vede atât pe chip, cât mai ales în gesturi și empatie pentru cei cu care interacționează.
