În anul 2024, Ploiești deține titlul de Capitală a Tineretului din România, iar Artown Festival animă orașul printr-o explozie de picturi murale, intervenții stradale și evenimente care apropie de artă și cultură atât locuitorii orașului Ploiești, cât și participanții la festival care vin din diverse orașe și țări. Această ediție a festivalului include 16 picturi murale și mai mult de 60 de intervenții de artă stradală, transformând orașul într-o galerie urbană.
Raluca Ilaria Demetrescu este una dintre artistele implicate în cea de-a treia ediție a Artown Festival, care s-a desfășurat în perioada 4-20 octombrie. Lucrările sale se încadrează într-un registru personal și autobiografic și explorează subiecte ce țin de minoritățile sexuale și etnice. Demersul său artistic se plasează într-un context ideologic feminist și oferă o abordare directă și totodată empatică asupra temelor pe care le tratează, totul fiind construit dintr-o perspectivă sinceră și personală, subiectele fiind strâns legate de propriile experiențe și de întrebările sociale din jur.
Am povestit cu Raluca Ilaria Demetrescu despre mesajele artei sale, despre stereotipurile de gen și despre solidaritatea din interiorul comunității artistice, fie că vorbim despre artiști, fie că este vorba despre cum percepe publicul lucrările sale.
Cum îți influențează perspectivele feministe alegerea mediilor artistice în care lucrezi
Folosirea unor mijloace de exprimare artistică așa-zis sau mai degrabă considerate amar de vreme arte minore are sensul ei privind din perspectivă feministă. Tot ceea ce a fost legat de exprimare artistică să spunem, în tehnica obiectului textil, broderie, cusătură, dantelă, patchwork, tricotaj, împletit etc. a fost destinat cadrului casnic, feminin, femeia fiind de-a lungul secolelor, s-o spunem drept, cetățean de mâna a doua care nu participa la deciziile cetății. Nu avea voie să facă școală în anumite momente ale istoriei, nu i se permitea să aibă funcții publice, să voteze, să stea la aceeași masă decizională pentru societate, cu bărbații.
Exprimarea, sensibilitatea artistică în cadrul diferențierii de gen era permisă femeilor doar în cadrul casnic, cu mici (și dramatice deseori) excepții. În schimb, artele majore, studiul (și al anatomiei), științele, cercetarea, mecanismele politice și economice după care se conducea societatea erau permise doar figurii masculine, lui pater familias. Ei bine, tocmai această „modestizare”, permisă-mi fie licența gramaticală!, e cea care dă putere. Să ai ambiția ca din lucrul modest să faci putere, aici este sensul. Nu am abandonat însă pictura, regina artelor, doar că de o vreme încoace prefer lucrul în arta textilă, conceptualizat.
Ce teme feministe explorezi
Nu practic o artă politică, m-aș plictisi foarte tare, nu sunt de stânga deși cred în măsuri sociale, feminismul pe care îl practic eu în artă este unul legat de corp, de mitologii, culturi și prezența mea, a noastră, în lume. Creația unui artist nu are sens dacă nu intră în dialog cu societatea, cu semenii, opera artistică trăiește doar dacă e observată, prezentă în lume. Aș putea numi ca temă în practica mea artistică lucrul despre corp, intimitate, analiza din perspectivă personală a unor istorii comune la genul feminin. Subiectele sunt legate de arhetipuri, simboluri feminine ca Eva, Fecioara Maria, femeile transgender sau non binare, Maria Egipteanca, Medusa, figuri care definesc reperele noastre culturale europene, în care am crescut.
Diversitatea în arta ta
Mă laud cu prima (sau printre primele) expoziții de artă queer din România. Am expus în 2006, la galeria HT003, 36 de fotografii mari, care reprezentau portrete de persoane transgender sau în travesti, cu mult înainte ca această temă să devină mainstream. MNAC a achiziționat și expus mai apoi o parte din aceste fotografii. De asemenea am participat cu două proiecte de artă situate în zona queer în expoziția Triumf Amiria curatoriată de KILOBASE BUCHAREST, în decembrie 2021-ianuarie 2022. La spațiul pe care îl coordonez, ALERT studio, am expus de-a lungul timpului artiști romi cu care am și realizat o carte, Karing jas/ Încotro mergi?, dar și artiști aparținând minorității LGBTQIA, artiști care-și exprimă cu mândrie apartenența la grupul respectiv.
În ultimii ani eu nu mai lucrez pe tema acestei diversități, nu mai reprezint eu persoanele din aceste grupuri discriminate, le las lor sarcina autoreprezentării. Sunt un aliat activ, dar de pe margine dacă aș putea spune așa. E vocea lor, trebuie să se autoreprezinte, iar noi, majoritarii privilegiați, trebuie să le lăsăm scena principală. Interesecția de care pomenești e ca viața, nu trebuie să fie o categorie socială anume sau vreo acțiune activistă specifică.
Participarea la Artown Festival
Sper ca oamenii să se bucure, să se entuziasmeze, distreze în contact cu interevențiile mele artistice din Ploiești. Am două intervenții în oraș, pe un perete de magazin și un calcan al unui birou de notar. E o treabă nemaipomenită, un elan creativ și de emulație fantastic, ceea ce întreprinde grupul care a gândit și implementat proiectul Artown Festival. Nu știu încă la nivel societal ce impact ar putea avea arta feministă, poate un sociolog atent la nuanțe și schimbări ar putea descrie sau pur și simplu privitorii. Pe ei ar trebui să-i întrebăm.
Arta și activismul
Cum spuneam și mai devreme, nu cred și nu încerc să practic un activism politic, militant și social. Când am abordat în arta mea și mai apoi în activitatea mea curatorială tema minorităților de gen, încă de la începutul anilor 2000, a fost ca să povestesc despre o întâlnire care a contat mult pentru mine, iar nu ca să mai găsesc o temă, nici nu era la modă atunci, de altfel. Dacă acest lucru se poate vedea ca o formă de activism, atunci fie! Am mai făcut câteva proiecte în aceeași zonă, atât personale, de creație, cât și curatoriale, am pomenit mai sus, răspunzând la altă întrebare.
În afară de aceasta, pe mine mă interesează în calitate de curatoare și observatoare a lumii, situațiile (artistice) care se raportează la corp. Am urmărit, documentat și apoi i-am dat o scenă, o comunitate de oameni care se suspendă de cârlige, de piele, practică modificările corporale și lucrează cu senzații intense care cuplează și decuplează pe rând corpul de emoția viscerală și de spirit. Din persepectiva mea aceasta e artă, pentru că lucrează cu concepte legate de estetici ale corpului, de punere în abis, autosondare și frumusețea mișcărilor, e performance.
Stereotipurile de gen
Îmi place să fiu femeie, dacă fac o artă care poate fi citită ca fiind a genului feminin, cu atât mai bine. Altfel, feminismul practicat de mine prin artă e autoreprezentativ, e istoric legat de personaje feminine simbol.
Comunitatea artistică feministă
Solidaritatea este un lucru prețios, întotdeauna e loc de sprijin reciproc, se fac alianțe, se desfac, arta nu e o continuitate de gratulări roz. Colaborez cu artiști pe care îi admir, ale căror lucrări îmi plac și mă adun împreună cu oameni care-mi seamănă în preocupări, cărora le semăn în abordări și interese. Dar da, ca să răspund întrebării tale, aleg în anumite situații să lucrez împreună doar cu artiste femei. Forța femina!
