[Obsesii part-time] Maria Tataru: Frumusețea scrisului este să vezi cum personajele și acțiunea prind formă, devin ceva mai mult decât idei

În liceu, Maria Tataru, Digital Brander We Are Younger (WAY), voia să devină scriitoare. Dar pentru că supraviețuirea prin scris în România nu pare realistă, s-a îndreptat spre publicitate, unde continuă să scrie alte tipuri de povești. La 6 ani, Maria avea permis de bibliotecă, era fascinată de cărți. Iar la 9 ani a apărut și dorința de a scrie. Ceea ce a și făcut, cu perseverență și ardoare. 

"Mai întâi scriam destul de prost, nu știam încă să dezvolt personajele și intrigile. Dar pe parcurs mi-am dezvoltat propriul meu stil, pe atunci o combinație ecleptică dintre Stephen King și Sara Shepard", povestește Maria. 

Vorbim în continuare cu Maria despre literatură și publicitate, cum s-a preschimbat relația ei cu scrisul și ce a descoperit despre ea pe parcurs. 

De ce ai ales publicitatea

Job-ul meu este un mix format din câteva din pasiunile mele din copilărie și adolescență: advertisingul. Iubesc să scriu și să citesc, sunt pasionată de fotografie și de imagistică.

Voiam să devin scriitor în liceu. Doar că mi-am dat seama destul de repede că în România acest vis va rămâne doar un vis. Așa că mi-am îndreptat privirea spre advertising, acest mix nebun de imaginație și tehnicalitate. Așa că după clasa a XII-a, m-am îndreptat spre Comunicare și Relații Publice, care îngloba partea de comunicare, de jurnalism și de publicitate. După, am urmat masterul de Producție Multimedia, unde am învățat ba tehnic, ba teoretic, cum stă treaba cu producerea anumitor medii creative.

Pasiunea de dincolo de job

Pasiunea mea a început din iubirea pentru scris. Era escapismul meu de după ore și din timpul vacanțelor. Scriam ore întregi, citeam până dimineața, adoram să îmi imaginez „what if”-uri...

Mama este profesoară. Când eram foarte mică, mama trebuia să învețe petru examenele de grad, pentru a crește profesional, așa că o vedeam mereu cu o mulțime de cărți în jurul ei. Deși nu știam diferența dintre cărțile cu infromații teoretice și cărțile de beletristică, mi-a rămas pe retină imaginea mamei înconjurată de cărți, la lumina lămpii.

Toată copilăria mea am avut cărți în mână, deși nu știam să citesc. Mă uitam fascinaată ore în șir la desenele din cărți, la poze și la șiruri întregi de litere care mi se păreau hieroglife. La 5 ani am învățat să citesc, la 6 ani aveam permis la bibliotecă și citeam cărți și romane pentru copii. Apoi la 9 ani a apărut dorința mea de a scrie, după ce citisem de 3 ori unul din volumele „Cireșarii”. Le scriam pe foi de xerox cu creioane, apoi le îndosariam.

Ce a urmat 

Am scris mulți ani. M-am oprit la 19 ani, când am început facultatea și nu m-am mai putut ocupa de pasiunea mea. Dar timp de 10 ani am scris foarte mult, am scris și am rescris. Mai întâi cu creionul pe foi de xerox, iar la 11 ani am scris această „serie”, care se întindea pe parcursul a trei agende. Luam totul foarte în serios. Toți copii cu care eram prietenă pe atunci o citiseră și așteptau o continuare. Retrospectiv, nu era un text groaznic pentru un copil, dar nu ave cap și coadă, lipsea grija pentru detalii, iar acțiunea rămânea în coadă de pește, pentru că uitam de firele narative începute. Apoi, la 12 ani, am descoperit Wattpad-ul, platforma care m-a dus de pe hârtie în digital.

Conex, am învățat să lucrez în Photoshop, deoarece cărțile pe Wattpad au opțiunile de „upload cover”. De aceea am început să lucrez în Photoshop la 13 ani.

Cum ai învățat

Am învățat singură, în general nu ai cum să înveți de la cineva să narezi. Mai întâi scriam destul de prost, nu știam încă să dezvolt personajele și intrigile. Dar pe parcurs mi-am dezvoltat propriul meu stil, pe atunci o combinație ecleptică dintre Stephen King și Sara Shepard, foarte dinamic, cu  descrieri complexe. Partea mea favorită erau dezvoltarea personajelor satirice, mult exagerate, dar aduse în contextul lumii reale. Adoram când oamenii îmi spuneau că îmi puteau recunoaște stilul de a scrie.

Iar Photoshop-ul l-am învățat oarecum în paralel. Nu am învățat de la cineva anume, am învățat de capul meu, de aceea a fost și destul de dificil la început.

Cum a evoluat relația cu scrisul

Pasiunea mea s-a dezvoltat odată cu autorii pe care îi citeam, atât autorii publicați, cât și cei care scriau pe Wattpad. Temele abordate au devenit mai complexe, mai ancorate în realitate. Personajele mele au început să aibe gânduri mai complexe, suspansul să țină pe mai multe pagini, iar acțiunea să fie mai migălos prezentată. Stăteam minute în șir pentru o singură frază pentru a alege cuvintele potrivite. Am și participat cu câteva din poveștile mele la diverse concursuri, unde am câștigat premii speciale.

Poate într-o zi o să concretizez acest talent și într-un roman. Momentan mă bucur să îmi folosesc imaginația și talentul în adevrtising.

Timp & efort

În timpul liceului, scriam cel mai mult în weekend și în timpul vacanțelor. În unele zile nu scriam mare scofală, în altele scriam ore în șir. Adoram să scriu noaptea, după lăsarea întunerciului. Simțeam că mă pot conecta altfel cu personajele, cu acțiunea.

Cea mai grea parte a fost să îmi găsesc energia psihică necesară pentru a scrie. Narațiunea și imaginația cer timp, pe care astăzi nu îl mai am. Cochetez cu ideea de a-mi relua câteva din poveștile mai vechi pentru a le da un twist nou, fresh pentru a fi publicate. O altă dificultate a fost să reușesc să îmi sortez ideile pe care le aveam, deoarece nu toate erau potrivite neapărat pentru o narațiune mai lungă, sau un roman. Cel mult un short story. Aveam foarte multe idei, însă nu au cum să fie toate bune.

Frumusețea scrisului este să vezi cum personajele, acțiunea prind formă, devin ceva mai mult decât idei. Mulți au idei bune, dar e altceva să poți duci ideea la nivelul următor, să dezvolți personajele, să duci până la sfârșit idei narative și să idei decizii finale cu privire la protagoniști. O altă parte frumoasă era să vad ce cred alții despre poveștile mele, cum au empatizat ei cu personajele, să citesc despre ce le-a plăcut și ce emoții le-am oferit. Au fost emoții aparte...

De ce e nevoie pentru a urma această pasiune

Este nevoie de foarte multă perseverență, timp și multă organizare. Deși pentru mulți scrisul este o activitate desfășurată la întâmplare, marii scriitori își notează separat detalii despre personaje și acțiune pentru a nu se pierde în marea de informații, dar și pentru a păstra un fir narativ „firesc”, apropait ce ar face, poate, un om real, într-o situație asemănătoare.

Obișnuiam să scriu târziu în noapte, cu căștile în urechi. De obicei scriam un prim draft, în care doar tastam ce îmi venea prima oară în minte pentru a nu pierde fluxul de idei. După care reluam ce am scris, adăugam detaliile, consitență replicilor, corectam greșelile.

Momente în care ai vrut să renunți

Nu am vrut să renunț la scris niciodată. Dovada este că acum pasiunea mea a luat o altă formă, deși recunosc că îmi este dor să scriu beletristică. Nu am mai scris de la absolvirea liceului, în mare parte din cauza timpului limitat.

Descoperiri

Prin scris am reușit să mă descopăr. Am reușit să îmi concretizez gândurile, să le adun pentru a le oferi mai multă forță. Am învățat să primesc feedback-uri și să fac diferența dintre un feedback util și caterinca gratuită. Cred că mi-am exersat și mult empatia, deoarece a trebuit de foarte multe ori să scriu despre situații și momente pe care nu le-am trăit niciodată și pe care nu le voi trăi niciodată.

Scrisul mi-a adus și o mulțime de prieteni cu aceleași pasiuni. Cu patru dintre ei încă sunt prietenă și astăzi. Dar când pasiunea pentru scris era în floare, reușisem să cunosc oameni din toată țara, inclusiv din Moldova.

Literatura & publicitatea

Cumva comunicarea a fost ca o alegere surpriză pentru mine, fiind o persoană extrem de timidă. Dar am realizat că este o modalitate concretă de a-mi exprima creativitatea și pasiunea pentru cuvinte.

Nu am mai scris din pasiune de foarte multă vreme. Îmi zic mereu că o să reîncep într-o zi, însă momentan nu a sosit acel moment. Scriu foarte mult în timpul jobului, uneori mai creativ, alteori foarte tehnic. Există un client în mod specal pentru care îmi place să scriu, deoarece în jurul brandului s-a materializat o poveste cu iz de basm, pe care mă bucur că am reușit să o continui, să dezvolt în continuare ceea ce a fost construit.