S-a pregătit mai întâi în arte vizuale și în primele sale creații scenografice se vedea mult amprenta artistului vizual, care adesea încărca decorurile cu elemente tehnice și simboluri. Acum, scenografa Ada-Maria Zaharia, la început de drum în meserie, se concentrează pe modul în care scenografiile sale pot susține mesajul textului și conceptul regizoral.
"Nu îmi propun să mă limitez la un stil specific; consider că provocarea constă în a nu crea exclusiv într-o direcție stilistică. În acest stadiu al carierei mele, explorarea și deschiderea către multiple posibilități de creație sunt esențiale. Fiecare proiect trebuie să păstreze amprenta sa unică", spune Ada-Maria.
Ada-Maria Zaharia a absolvit Secția Scenografie a UNATC și își continuă formarea cu un master tot în scenografie și cu studiul regiei de teatru. La ediția din acest an a DIPLOMA Show, Ada-Maria a participat cu „Hamlet”, un proiect scenografic construit pentru a reflecta universul lui Hamlet și declinul său mental. Povestim cu ea despre arta scenografică și despre procesul de creație a lucrării expuse la DIPLOMA.
Etape transformatoare
Mă numesc Ada-Maria Zaharia, am absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinema “I.L. Caragiale”, secția scenografie. În prezent studiez Regie de teatru și am continuat si master-ul de Scenografie. Interesul meu pentru artă a început devreme, participând la cursuri de arte vizuale la Galeria Basil de la vârsta de 9 ani. Am explorat o gamă variată de activități extracurriculare, de la actorie la machiaj prosthetic, toate contribuind la formarea mea profesională.
Prima etapă importantă a fost cea în care m-am desprins de programa de la curs și am dezvoltat proiecte pe care a trebuit să le gestionez singură (pornind de la concept și până la organizarea programului, dar fiind in continuare coordonate de profesori). Acolo am formulat primele încercări de mod de lucru personal și am avut ocazia să explorez teme importante pentru mine și să explorez cât mai multe tehnici în care să le pot exprima.
Un alt moment important a fost semestrul în care am participat la schimbul de experiențe cu bursa Erasmus. Am studiat un semestru la Accademia di Belli Arti di Venezia. Participarea la acest proiect mi-a îmbogățit nu doar cunoștințele teoretice, ci și perspectiva mea asupra artei și a diversității culturale, ajutându-mă să îmi extind orizonturile creativ și intelectual.
Începuturile relației cu arta
Arta a fost parte din viața mea încă din copilarie. În primii ani, desigur că am tratat-o ca pe un hobby. Apoi, în liceu, acest interes s-a transformat într-o aspirație profesională. Experiența acumulată la Galeria Basil, atât ca participant, cât și ca instructor, a fost esențială în dezvoltarea viziunii mele artistice. Aici am învățat să percep arta ca pe un element fundamental al societății, înțelegând impactul ei asupra comunității. Acela a fost mediul care mi-a dezvoltat pasiunea pentru arta si mi-a format modul de lucru.
Decizia de a face scenografie de teatru
Decizia a fost una spontană, survenind după un an universitar în care am simțit că nu rezonez cu domeniul studiat. Pregătirea rapidă pentru admiterea la facultatea de scenografie a fost un proces provocator, dar esențial privi teatrul ca mai mult decat un privitor pasiv si pentru a-mi descoperi pasiunea pentru teatru.
Mentori
Primul mentor esențial în cariera mea a fost Maria Dore, profesoara mea în primii doi ani de facultate, precum și scenografa cu care am avut privilegiul să colaborez ca asistentă. Aceasta a demonstrat o răbdare deosebită, ghidându-mă într-o lume care mi-era aproape străină la început, contribuind la consolidarea unei baze solide pentru cariera mea.
Un alt mentor semnificativ a fost Ștefan Caragiu, care m-a îndrumat în ultimul an de facultate. Sub conducerea sa, am dezvoltat proiectul meu de licență, iar el m-a ajutat sa dezvolt cu aspectele tehnice fundamentale ale proiectului.
De asemenea, scenograful Nic Ularu a avut un impact considerabil asupra dezvoltării mele profesionale. Participarea la workshopuri coordonate de el, împreună cu discuțiile purtate, mi-au oferit o nouă perspectivă asupra scenografiei. Acesta m-a învățat importanța unei gândiri deschise, reamintindu-mi că un artist trebuie să observe lumea dintr-o perspectivă flexibilă și să caute continuu oportunități de explorare. Aceste experiențe au fost cruciale pentru evoluția mea artistică și personală.
Prima scenografie
În primele mele proiecte de scenografie, influența pregătirii mele anterioare în arte vizuale era evidentă. Mă concentram pe crearea unor compoziții vizuale de impact, adesea saturând decorul cu simboluri și elemente tehnice. Abordarea mea era similară cu cea a unei instalații artistice, în care fiecare detaliu avea un rol estetic semnificativ.
În prezent, însă, am adoptat o abordare mai sintetică. Mă străduiesc să nu mă mai axez exclusiv pe aspectul vizual al spectacolului, ci să analizez modul în care decorul poate susține mesajul textului.
Care sunt acum particularitățile stilului tău de creație
Nu îmi propun să mă limitez la un stil specific; consider că provocarea constă în a nu crea exclusiv într-o direcție stilistică. În acest stadiu al carierei mele, explorarea și deschiderea către multiple posibilități de creație sunt esențiale. Fiecare proiect trebuie să păstreze amprenta sa unică.
Obiectivul meu actual este să găsesc un echilibru între artistul plastic, care are tendința de a construi compoziții complexe și simbolice, și artistul care trebuie să răspundă mesajului spectacolului. Aceasta implică, uneori, sintetizarea formei și utilizarea unor metode neconvenționale care să sprijine întregul ansamblu al spectacolului, nu doar aspectul exterior.
Credit foto: Vladimir Amzar
Perioadele de blocaj
Deși perioadele de blocaj creativ pot fi frustrante, le consider esențiale pentru procesul meu artistic. Aceste momente servesc ca o reamintire că este necesar să reiau procesul de creație privindu-l din altă perspectivă.
Folosesc aceste momente pentru a regăsi sursele de inspirație, a mă dedica documentării sau a lua o pauză. Aceste intervale de stagnare sunt benefice, deoarece provoacă o luptă interioară care, în final, conduce la renașterea proiectului.
Procesul de creație
Primul pas esențial în procesul meu creativ este citirea și recitirea textului, completată de o documentare detaliată, care constituie baza solidă a proiectului. Apoi, încadrându-mă in condițiile date de conceptul regizoral încerc să exploatez subiectul piesei până când extrag esența și identific detaliul care susține cel mai eficient mesajul acesteia.
Ulterior, urmează un proces îndelungat de căutare a formei ideale, care implică tranziția de la conceptul general al decorului la ultimele detalii.
Important pentru un creator la început de drum
Interacțiunile cu mentorii și profesioniștii din industrie sunt fundamentale, deoarece acestea contribuie la consolidarea cunoștințelor acumulate în timpul studiilor, transformându-le în experiențe concrete. Aceste relații nu doar că îmbunătățesc înțelegerea teoretică, dar oferă și oportunități de aplicare practică a conceptelor.
„Hamlet”. Etape de creație
Pentru început am avut desigur perioada de documentare, atât istorică cât și conceptuală. Primele încercări au fost compleșite de nevoia de a exprima cât mai multe mesaje din text. Apoi, am simțit nevoia să esentializez și am decis să prioritizez doar anumite teme pentru a putea construi un concept închegat.
Am ales să explorez tema psihogică a piesei și am ales să construiesc un spațiu care să justifice comportamentul lui Hamlet și să transforme publicul dintr-un simplu observator intr-o parte din Curtea Danemarcei.
Pornind de la primele mecanisme de animație de secol 19, pe care le-am găsit în documentarea mea, am transformat acest mecanism în universul lui Hamlet.
Oglinzile reflectă acțiunea piesei din perspectiva lui Hamlet. Prin imaginile pe care le reflectă, prin modul în care deformează și multiplică personajele și prin jocul de opac și semi-transparentă. (fiind folosită folie de oglindă pentru geam)
Decorul pornește de la un zid de oglinzi dezafectate care reprezintă Elsinore, dar și mintea lui Hamlet. Fiecare oglindă se mișcă, unele drept ușițe, altele pentru a reflecta ilustrațiile de pe podea. Iar cele doua laturi din spate functioneaza ca un culoar pentru personajele care “spionează”. Momentul reprezentat în macheta la Diploma, este cel în care se “sparge” zidul și tot universul lui Hamlet se deformează.
De aici spațiul continuă să se schimbe prin rotirea turnantei și rotirea turnurilor în jurul propriului ax, pentru a arata tumultul interior al lui Hamlet.
Gânduri cu care ai încheiat proiectul
Am fost extrem de mulțumită de realizarea tuturor obiectivelor propuse. Totuși, ca orice artist, am privit rezultatul final cu un ochi critic, simțind nevoia de a modifica, repara și șlefui anumite idei. Încheierea proiectului a adus și revelația că îmi doresc să realizez „Hamlet” exact așa cum l-am conceput pentru licență, dar și să îl reiau ulterior și să îl reinterpretez ulterior dintr-o perspectivă complet diferită.
Participarea la DIPLOMA Show 2024
În anul II de facultate am participat la prezentarea despre expozitie și m-a motivat să dezvolt un proiect cu care să pot aplica la Diploma.
Un aspect care m-a impresionat la lucrările din expoziție a fost vulnerabilitatea pe care artiștii o dezvăluie în creațiile lor. Plimbându-mă prin expoziție, am simțit că fiecare artist și-a lăsat o mică parte din sine în lucrările expuse. Această autenticitate mi-a întărit aprecierea pentru arta contemporană.
Comunitatea creatorilor din România
Cred că ne unește nevoia de libertate în exprimare și abordarea artei ca o călătorie de autocunoaștere personală, mai degraba decât un act sacru. Deși, este esențial să găsim un echilibru între aceste perspective, consider că un aspect comun al comunității artistice este dorința profundă de a experimenta și de a acumula cunoștințe.
Frumusețea pentru tine
Recent, am început să explorez frumusețea în trăiri, în locul imaginilor vizuale. Tot ce ține de experiențe, interacțiuni și oameni îmi oferă inspirație. Îmi propun să observ cât mai mult și să descopăr frumusețea în cotidian, în efemeritatea vieții. Sunt fascinată de aspectele trecătoare și cred că fiecare întâmplare, aparent temporară, își lasă amprenta asupra noastră ca indivizi. Îmi doresc ca fiecare experiență să influențeze arta pe care o creez, contribuind astfel la construirea unei autobiografii care nu este palpabilă, ci o reflecție a trăirilor mele.
