Radu (Cool Cat) Burduj: Mă folosesc de acel zvâc la începutul unui proiect nou, dar nu mi-l mai consum așa cu nesaț. Mă documentez, îmi organizez timpul, îmi adun materialele și mă bucur de fiecare etapă

Din liceu nu mai lucrează cum îi dictează inspirația. Când aceasta se lasă așteptată, Radu Burduj își face poftă de lucru executând mecanic părți mărunte dintr-o lucrare. Îi place să picteze la prima oră și să profite cât mai mult de lumina naturală.

Radu (Cool Cat) Burduj este artist vizual. A participat la DIPLOMA Show cu „Ursul păcălit de vulpe", o lucrare manifest într-un trend al artei în care totul este tot mai „safe" sau neutru și nimeni nu mai vrea să „supere" pe nimeni.

"Succesul ca artist, în viziunea mea, este mai mult decât recunoașterea publică sau realizările materiale. Este acel sentiment de împlinire interioară la finalul unei zile bune de lucru, când simți că ai creat ceva autentic, că ai dat viață unei idei care te-a provocat și te-a motivat", spune Radu.

Vorbim în continuare cu Radu despre inspirație, blocaje și procesul său de creație.

Capitole importante din viața ta

Sunt Radu Cool Cat, artist vizual și mâzgâlesc chestii de când mă știu! Născut în București, tot aici am urmat și studiile de specialitate. Liceul de Artă Nicolae Tonitza, apoi Universitatea Națională de Arte, secția Grafică - promoția 2008, terminând anul acesta masterul în Pictură Murală.

Nu aș putea pune degetul exact pe vreun capitol sau moment din viața mea în care să fi zis - Gata! Nu mă mai fac pompier, să zicem, și de azi sunt pictor! Am fost o ciudățenie de copchil care prefera să stea cu orele în fața blocului de desen inventând povești, decât să rupă bășica în curtea școlii. Și am avut noroc cu ai mei că m-au susținut. Permanent!

Când a început relația cu arta

Statistic, „undeva prin pod", ar trebui să mai existe prima mea acuarelă cu un cățel care stă pe un preș, făcută pe la câțiva anișori. Maică-mea știe câți ani aveam pentru că ea a datat micuța pictură. Și de aici a început toată joaca. Aveam așa: blocul de desen al mătușii mele de prin clasa a V-a, a VI-a, desenele animate, poveștile pe diapozitiv, Istoria ilustrată a picturii, mai târziu un pic și posterele lui frate-meu și plimbările cu tata prin muzee weekend de weekend, cu toate astea practic mă hrăneam efectiv cu imagini pe care încercam ulterior să le reproduc în fel și chip.

Asta fac și acum. Doar cu mult mai simplu pentru că acum am de toate! Un mare arhitect spunea că „în afară de o farfurie și un pat, omul are nevoie de spațiu, lumină și ordine pentru a fi fericit", total de acord! Dar mie dacă mi-ai luat telefonul să nu mai pot răsfoi și stoca liniștit imagini - m-ai nenorocit complet! Bineînțeles, am exagerat. Mă inspiră mult și ce văd sau pățesc în jurul meu, dar și fără jucăria asta, acum că și știu de ea, tare greu mi-ar fi!

Cum te definești ca artist

Dacă mă întâlnești la cafenea ai să mă vezi că sunt mai dilimache de fel. În atelier devin extrem de serios și nu trece o zi fără să lucrez, chiar și atunci când nu sunt la atelier tot asta fac! Am program de muzeu - duminica și lunea mai fac și altceva.

Arta pentru mine înseamnă o practică și o implicare full-time. Altfel, nu mă consider artist, este treaba altora să stabilească asta. Știu doar că înainte să adorm mă gândesc la lucrările mele, când mă trezesc, la fel. Momentan încerc să scap puțin de desen și să experimentez tot mai mult culoarea. Cât despre amprentă, vom vedea în timp urmele de Radu Cool Cat dacă se vor șterge sau nu.

Important pentru un creator la început de drum

Disciplina.

Tabieturi și rutine de creație

Îmi place să pictez la prima oră și să mă folosesc pe cât de mult de lumina naturală. Seara 'la bec' mai fac desene. În pauze fug la cafenea unde mă uit la oameni, îmi adun gândurile, mai schițez câte o idee. În vacanțe când mă scoți din rutina asta, mă plictisesc teribil, dar și de acolo mă întorc cu niște idei grozave.

Cum s-a schimbat procesul tău de creație de-a lungul timpului

Cred că m-am învățat să îmi dozez energia în timpul lucrului efectiv. Mă folosesc de acel zvâc la începutul unui proiect nou, dar nu mi-l mai consum așa cu nesaț. Mă documentez, îmi organizez timpul, îmi adun materialele și mă bucur de fiece etapă în parte. Nu mai lucrez demult după inspirație, așa lucram la liceu poate.

Când am o zi mai proastă îmi fac singur poftă de lucru executând mecanic câte un pătrățel din lucrare, o umplutură care oricum trebuia făcută și ea, iar până la capătul sectorului respectiv sunt din nou în formă. N-am pierdut nimic. Totul s-a transformat. Sper!

Ce faci cu perioadele de blocaj

Dorm cu zilele! Eu sunt dormitor de profesie. Când mă doare ceva, așa mă repar. Și dacă pot face asta și undeva la munte cu geamurile larg deschise, mă refac și mai abitir. Sau la mare, dar să nu fie sezon.

E important ca oamenii să înțeleagă ce vrei să spui prin lucrările tale?

Pentru mine este important ca oamenii să interpreteze în fel și chip lucrările mele. Atunci sunt cel mai mulțumit! Eu nu m-am putut desprinde de figurativ, în cazul meu când privești o lucrare de a mea înregistrezi rapid o imagine de ansamblu. Dar, tocmai de aceea în plan secund îmi place să inserez tot felul de elemente ori simboluri care să te facă să petreci mai mult timp în fața lucrării, ori să revii, ori să îți poți construi tu propriul scenariu față de cel reperat în primă fază. Țin cont de lucrurile astea de fiecare dată când încep o lucrare nouă.

Lucrarea „Ursul păcălit de vulpe"

Lucrarea triptic „Ursul păcălit de vulpe" din seria lucrărilor masterale, amintește subtil de câte ori ne-am furat singuri căciula încercând să părem mai mult decât suntem, o păcăleală fără prea multe perspective care nu prea are cum să ne ducă mai departe de punctul din care am pornit.

O lucrare manifest sau nu, acum într-un trend al artei în care totul este tot mai „safe" sau neutru și nimeni nu mai vrea să „supere" pe nimeni, ideea unor lucrări alegorice mă atrage tot mai mult și în același timp este și o invitație către introspecție dar și dialog. Strict ca etape, este vorba despre o scalare a desenelor mele din jurnalul început în pandemie, spre un suport mai ofertant, țintind undeva în viitor calcanul unei clădiri. Deci, vorbim despre un work in progress.

Participarea la DIPLOMA Show 2024

Este o mândrie și o onoare să fi fost expus pe pereții celui mai viu și, de la an la an, tot mai bine pus la punct festival de artă de la noi – DIPLOMA Show! Cineva drag cu care am împărțit toate open call-urile care ne-au ieșit în cale anul acesta, mi-a trimis link-ul de înscriere. Am aplicat cumințel iar când am primit confirmarea m-am bucurat copios!

Ce spun lucrările expuse la DIPLOMA Show despre noile generații de creatori

Că avem nevoie de și mai multă expunere, nu doar local și tot mai mult sprijin pentru că avem ce pune pe masă oriunde în lume.

Comunitatea creatorilor din România

Comunitatea noastră este vibrantă, diversă și în continuă evoluție. Este formată din oameni pasionați, talentați și dedicați, care aduc inovație în diverse domenii, fie că este vorba de artă, tehnologie, design sau alte industrii creative. De asemenea, există o energie aparte, un amestec între tradiții și modernitate, care dă o culoare unică creațiilor românești. Ne unește dorința de a crea, de a împărtăși idei și de a contribui la o lume mai bogată cultural. Ne animă colaborarea, sprijinul reciproc și pasiunea comună pentru excelență, toate având rădăcini în valorile și experiențele noastre locale, dar și în dorința de a ne exprima pe plan internațional.

Cum definești succesul ca artist

Succesul ca artist, în viziunea mea, este mai mult decât recunoașterea publică sau realizările materiale. Este acel sentiment de împlinire interioară la finalul unei zile bune de lucru, când simți că ai creat ceva autentic, că ai dat viață unei idei care te-a provocat și te-a motivat. Înseamnă să găsești bucurie în proces, să simți că ai evoluat și că ai exprimat o parte din tine prin munca ta. Succesul vine atunci când te conectezi profund cu creația ta și când, chiar și după o zi obositoare, te simți mulțumit de ceea ce ai realizat.