Mădălina Dobrovolschi: Momentele declanșatoare, care mi-au înfluențat sau chiar definit parcursul au fost cele în care am avut curaj

Curaj înseamnă, uneori, să dai un telefon. Să deschizi o ușă interioară. Să te expui. Să înțelegi că imperfecțiunile te ajută să dezvolți. Așa ar defini curajul Mădălina Dobrovolschi, care are o experiență de peste 20 de ani în presă și comunicare. Licențiată în filosofie și jurnalism, Mădălina este trainer experimentat, a fost prezentator de știri, realizator și moderator de talk-show în prime-time, și purtătorul de cuvânt al președintelui României pentru o perioadă de 3 ani. 

De curând, Mădălina a publicat "Paradoxul trifoiului cu patru foi" la editura Litera. Cartea este un exercițiu de cunoaștere bazat pe experiențele ei, de comunicare și de interacțiune cu oameni și situații variate, este și o explicație pentru modul în care suntem atrași de ceea ce este diferit, dar și un ghid de construire a propriei imagini. Mădălina Dobrovolschi scrie în "Paradoxul trifoiului cu patru foi" despre frumusețea imperfecțiunii și drumul lung al acceptării ei. 

"Cititorii vor descoperi în carte multe povești din viața mea, totul e autentic, trăit, real. Sunt și momente grele care m-au învățat lucruri utile, care m-au făcut mai puternică. Cartea e ca o ușă mare, lăsată deschisă pentru toți cei care vor să intre și să vadă ce e acolo. Și mă bucur că am avut curajul să deschid această ușă", spune Mădălina.

Povestim cu Mădălina Dobrovolschi în continuare despre experiența ei în presă și în comunicare, despre imperfecțiunile și vulnerabilitățile care ne învață și ne ajută să creștem, și cum au devenit toate aceste etape pagini în "Paradoxul trifoiului cu patru foi". 

Presă, purtător de cuvânt, trainer, scriitoare. Ce e cel mai important de știut despre tine

Că îmi plac oamenii și că mă fascinează tot ce înseamnă comunicare, interacțiune, relaționare... laboratorul acesta uriaș de sentimente, emoții, cuvinte, gesturi, reacții care se află în noi și care funcționează doar la intersecția cu celălalt. De fapt toate fațetele activității mele profesionale despre comunicare sunt.

Momente declanșatoare

Prima amintire care îmi vine în minte este ziua în care am pășit pentru prima dată într-un studio radio și mi-am pus căștile pe urechi. Aveam 14 ani și m-am îndrăgostit imediat. Așa a început. Am continuat cumva natural cu presa scrisă și televiziune, pentru că nu am avut niciodată vreo îndoială - știam că e calea mea.

Un alt moment important a fost când am avut curaj să dau un telefon. Eram în vacanța de vară dintre liceu și facultate și venisem cu mama la București, pentru o operație pe care trebuia să o facă. Pe holul spitalului am văzut un telefon public, mi-am amintit că profesorul de la cenaclul literar îmi dăduse un număr de telefon scris cu creionul pe o bucată de hârtie. Am cumpărat o cartelă și am sunat. Credeam că îl sun pe Florian Pittiș, al lui îmi spusese profesorul că e numărul. De fapt, era numărul secretariatului de la Radio România Tineret unde am sunat de 5 ori și am povestit cât de bun jurnalist sunt până când m-au chemat la un interviu și m-au angajat prezentator de știri…

Momentele declanșatoare, care mi-au înfluențat sau chiar definit parcursul au fost cele în care am avut curaj.

Învățături din presă

Presa este o școală foarte bună. Te formează din multe puncte de vedere- de la viteza de reacție, curiozitate, abilitatea de a căuta, de a lega informațiile, de a ști cum să pui cele mai bune întrebări.

M-a învățat perseverența, pentru că, uneori, oricât de bune ar fi întrebările tale, nu ajungi la răspunsuri valoroase decât dacă știi să le tot repeți și reformulezi. Reziliența, pentru că presa nu e tocmai cel mai cald și calm domeniu și, cu timpul, înveți cum să reziști adică să conservi ceea ce e important pentru tine. Chiar dacă asta înseamnă uneori despărțirea de un loc de muncă.

Lucrul în echipă și cât de valoros e fiecare membru al echipei, pentru că fiecare are bagajul său de experiențe și perspective și pentru că atunci când, prezentator fiind, ești într-un breaking news, de funcționalitatea echipei tale depinde prestația ta în fața camerei. Telespectatorii îl văd doar pe prezentator, dar în spatele lui e un sistem complicat de interacțiuni care nu funcționează întotdeauna.

Presa m-a învățat ce important e să știi să îți comunici mesajele eficient, cum să le formulezi, cum să te raportezi la publicul tău și mai ales, cum să fii în fața publicului tău… ce instrument minunat e imaginea în arena publică sau cât de mult rău îți poate face, dacă nu e bine canalizat.

Experiența ca purtător de cuvânt

Comunicarea instituțională a fost o experiență care m-a completat, pentru că mi-a adus cu totul altă perspectivă - conștientizarea responsabilității atunci când tu ești vocea unor mesaje de interes national, diplomația relaționării cu presa și cu ceilalți parteneri de dialog, am învățat mult și despre protocol…

A adus cumva și perspectiva altei filosofii de comunicare – în loc de “să dăm primii informația”, cum gândeam ca jurnalist, “să gândim bine strategia și momentul oportun pentru transmiterea informației”.

Un sfat pentru cei care sunt la început în comunicare

Să experimenteze, să se cunoască, să se asculte, să îi asculte și pe ceilalți, să aibă curajul să pornească la drum, să bată la uși, să întrebe, să fie curioși. De asemenea, să înțeleagă cât de importantă e informația corectă, adevărul, verificarea surselor și cât de mult rău fac mistificarea adevărului, știrea falsă, superficialitatea și dezinteresul în a afla dacă ce spui sau ce citești este veridic...

Ce sfat ți-ai da ție, dacă te-ai putea întoarce în timp

Să fiu mai blândă cu mine. Să nu mă mai las pradă fricilor și neîncrederii.

Paradoxul trifoiului cu patru foi

Cartea aceasta se mișcă și se dezvoltă în mintea mea de mulți ani. De fapt e o construcție. Cu fiecare context în care m-am aflat ca jurnalist, trainer, purtător de cuvânt, am mai adăugat o pagină în mintea mea, am mai testat un mecanism despre care m-am gândit că, dacă  a funcționat în cazul meu, ar putea fi util și profesioniștilor din alte domenii.

Ideea, contextul

Decizia de a o scrie și maturizarea conceptului s-au întâmplat acum aproximativ doi ani când am devenit interesată de povestea trifoiului cu patru foi și am realizat că semnificațiile sale se împletau cu conțientizările mele despre vulnerabilitate, defect… Apoi mi-a venit ideea dezvoltării unui sistem de dezvoltare profesională și personală, structurat pe patru dimeniuni, asemeni celor patru foi ale trifoiului meu norocos.

Procesul scrierii 

Procesul a fost… frumos. Și greu, când ajungeam la amintiri care mă răscoleau, pentru că, cititorii vor descoperi în carte multe povești din viața mea, totul e autentic, trait, real. Sunt și momente grele care m-au învățat lucruri utile, care m-au făcut mai puternică și pe care le-am așezat în carte pentru că sunt exemple utile despre cum ceva poate funcționa sau nu într-un context de comunicare, într-o interacțiune sau într-o echipă. Uneori am scris cu zâmbetul pe buze, despre maternitate, despre lupta unei femei carieriste să fie mama bună, să găsească loc și pentru profesie și pentru copil, în viața ei.

Editarea

Cartea a trecut prin mai multe etape de clarificare, limpezire, sistematizare. Cititorii vor descoperi un format foarte prietenos, pentru care mulțumesc minunatei echipe de la editura Litera. Cartea este un instrument, e genul acela de carte-suport pe care, după ce o citești, nu o pui la loc în bibliotecă. O poți păstra aproape să consulți un check list pentru un anumit context de comunicare sau un kit de supraviețuite, cum îl numesc în carte, pentru o interacțiune care îți dă bătăi de cap…Sunt și zone dedicate notițelor, gândurilor, propriilor concluzii. O carte cu care poți interacționa.

Cine a citit prima dată

Soțul meu este primul cititor al cărții. De altfel el este cel care știe cartea de la idee până în prezent, cu toate etapele prin care a trecut. E sfătuitorul meu și mă bucur că am avut această experiență împreună, pentru că și eu am fost privilegiată să citesc Dark Cockpit cartea lui și a lui Octavian Pantiș, atunci, în zilele în care se transforma din gând în cuvânt.

Cum ai ales titlul

L-am ales pentru că e oglinda perfecta a ceea ce vor descoperi cititorii în paginile cărții.

Mesajul trifoiului cu patru foi

Aș răspunde la această întrebare cu un citat din carte – “Trifoiul cu patru foi este o anomalie a naturii. Un accident genetic. Un mutant. Ar fi amuzant să ne imaginăm un trifoi cu patru foi care, în fața unui câmp de confrați cu trei foi, și-ar ascunde foaia în plus, ca să se integreze în peisaj. Ca să fie acceptat. Ca să nu fie respins pentru că e diferit. Atunci noi de ce nu dăm mai multe șanse frumuseții noastre imperfecte? În definitiv, de ce ne-am ascunde cea de-a patra foaie? Dacă este exact ceea ce ne-ar putea oferi ocazia de care avem nevoie?

Această carte este un exercițiu de cunoaștere. Este cristalizarea unor experiențe de comunicare și de interacțiune în instrumente pe care, dacă tot le-am perfecționat în timp și mi-au fost utile, m-am gândit că ar putea să îți fie și ție de ajutor.”

Am scris undeva în carte că dacă ar fi un singur cuvânt pe care aș vrea să îl transmit, acela este ALEGERE. Sper că cititorii vor simți câtă putere îți dă conștientizarea faptului că noi alegem ce atitudine avem, cum ne raportăm la ceilalți și la noi, cum interacționăm, cum ne construim mesajele și ce fel de imagine avem în arena publică.

Ce ai simțit când cartea a ieșit în lume

M-am simțit și fericită că am reușit să o așez pe hârtie, dar am simțit și o mare vulnerabilitate. Cartea e ca o ușă mare, lăsată deschisă pentru toți cei care vor să intre și să vadă ce e acolo. Și mă bucur că am avut curajul să deschid această ușă.