Diana Tivu: Un artist are nevoie să înțeleagă că munca lui joacă un rol în viețile celor din jur și că e monetizabilă, să aibă încredere că merită tot efortul de a exersa zi de zi

Prin desen, Diana Tivu și-a extins lumea. A mers mai departe, dincolo de granițele poveștilor din cărți sau din filme, a conturat-o pe cea din imaginație. Ilustrațiile ei chiar te duc într-un alt univers: unul colorat, care te face să zâmbești, să îți dorești să locuiești acolo, ca într-o vacanță. 

Diana a absolvit un liceu de matematică-informatică, are diplomă de arhitect de la Universitatea „Ion Mincu“ și este ilustrator și autor de carte pentru copii în România. Anul acesta a publicat la Editura Frontiera “Cozonăcei cu stafide”, un album de bandă desenată.

"Caut mereu să captez personaje expresive și să acord atenție detaliilor lumii pe care o populează. Când îmi ilustrez propriile povești pentru viitoare cărți sau alte utilizări, cum sunt printurile de artă, de exemplu, umorul și emoția sunt esențiale în narațiune și se strecoară inevitabil și în ilustrație", spune Diana.

Povestim cu Diana Tivu în continuare despre bursuci și cozonăcei, deadline-uri și facturi, inspirație, blocaje și cum a evoluat relația ei cu desenul, din copilărie și până acum. 

Etapele care te-au adus aici

Drumul a început cu primul creion care mi-a picat în mână în copilărie și cu gustul de a crea orice pe o foaie de hârtie sau perete accesibil și nesupravegheat. Am crescut ca cititoare avidă și adesea subiectul desenelor mele erau aventurile din cărți sau propriile povești.

Am învățat singură mai tot ce știu, testând tehnicile care îmi erau la îndemână și copiind imaginile la care am avut acces. Am absolvit un liceu de matematică-informatică în Pitești (C.N.L. „Al. Odobescu“) și mai târziu am obținut o diplomă de arhitect de la Universitatea „Ion Mincu“ din București, dar mi-am propus să încerc drumul înapoi spre marea mea pasiune cu creioane și hârtie. Și, uite-așa, au trecut deja nouă ani de când lucrez ca ilustratoare liber-profesionistă.

Momente declanșatoare

Prin clasa a V-a îmi pornisem o mică afacere clandestină de executat teme la desen pentru toată școala, până am fost deconspirată de privirea atotștiutoare a profesorului. Atunci am avut ocazia să fac primii mei bani serioși din creion și să îmi imaginez un viitor în care oamenii stau la rând pentru desenele mele.

Cred că un artist are nevoie să înțeleagă că munca lui joacă un rol în viețile celor din jur și că e monetizabilă, să aibă încredere că merită tot efortul de a exersa zi de zi. Au urmat primele colaborări în gimnaziu și liceu pentru manuale, reviste și cărticele locale, noi imbolduri importante.

Mai târziu au fost esențiale lunile pe care mi le-am „cumpărat“ după o vreme într-un birou de arhitectură, ca să îmi pregătesc un portofoliu și să caut colaborări în industria cărților pentru copii. A fost pentru prima dată în viață când mi-am dedicat toată energia acestei munci și îmi amintesc perfect serenitatea și entuziasmul acelei scurte perioade.

Ilustrații de Diana Tivu

Relația ta cu desenul

Desenul a fost mereu o unealtă cu care am extins lumile din cărți, din filme și din propria imaginație (mintea îmi era adesea plecată în aventuri mai colorate decât lumea mică în care am crescut), lucru care nu s-a schimbat fundamental.

Ce s-a schimbat sunt tehnicile folosite: după ce am testat tot ce mi-a picat în mână, momentan îmi fac treaba preponderent în peniță și acuarelă pe hârtie, dar și în pictură digitală și combinații între ele. Nivelul de profesionalism mi s-a metamorfozat substanțial. Munca nu mai este doar pentru mine, ci face parte mereu dintr-un proiect mai mare care mă antrenează să respect termene, să privesc nevoile proiectului în ansamblu și să iau în considerare cum va fi receptat de public.

“Casă de vacanță” 2021, 21×30 cm, acuarelă pe hârtie de bumbac

Ce s-a schimbat în procesul creativ 

Cea mai mare schimbare ține de gestionarea resurselor de timp și de disciplina de oferi o soluție potrivită pentru nevoile proiectului și în limitele lui. Observ și siguranța liniei cu care schițez, captând din ce în ce mai ușor ideile pe hârtie.

Unde cauți inspirație 

Când lucrez în colaborări cu alți autori, de regulă inspirația este deja acolo, în text și în sugestiile lor. Ideile care mă inspiră în propriile povești răsar când îmi las mintea să cotrobăie prin cotloanele cu amintiri din copilărie și să se activeze la emoții.

Caut mereu să vizitez locuri noi, să mă minunez într-un muzeu sau într-o expoziție. Întâlnirile frecvente cu copiii la ateliere de lectură și desen sunt și ele o sursă vie de inspirație, la fel și contactul cu munca altor artiști povestitori pe care îi admir în cărți mai mult sau mai puțin ilustrate, albume de bandă desenată, filme și proiecte grafice de tot felul.

Nu există niciun blocaj care să nu se poată ameliora răsfoind câteva titluri din bibliotecă, urmărind câteva filme potrivite și musai mișcare departe de planșetă, plus un termen de predare bătut în cuie și nevoia unui venit pentru achitat facturile.

“Cozonăcei cu stafide” album de bandă desenată, 2024. Diana Tivu

Amprenta ta

Mă bucur să observ creionarea unui stil încă fraged, pe care nu l-am căutat voit, nu l-am inventat, ci pur și simplu este rezultatul alegerii mele de a face această muncă zi după zi cu seriozitatea unui job full time, adaptându-mă și învățând proiect după proiect.

Caut mereu să captez personaje expresive și să acord atenție detaliilor lumii pe care o populează. Când îmi ilustrez propriile povești pentru viitoare cărți sau alte utilizări, cum sunt printurile de artă, de exemplu, umorul și emoția sunt esențiale în narațiune și se strecoară inevitabil și în ilustrație. Admir mult expresivitatea unei linii dulci în desen și mă străduiesc să o păstrez pe cât posibil și în ilustrațiile finale.

Ilustrații de Diana Tivu

Cărțile pentru copii

Proiectele de carte pentru copii sunt de regulă proiecte colective, care implică viziunea scriitorilor, editorilor, directorilor de vânzări, redactorilor și oamenilor de la DTP, așteptările la reacția publicului-țintă, posibilitățile de marketing și limitările de buget. Sensibilitatea mi-o reglez cumva din împăcarea tuturor acestor viziuni cu abilitățile mele grafice și cu propria viziune.

Indiferent ce ecuație am de rezolvat cu necunoscutele de mai sus, caut să fac ilustrațiile care m-ar fi uimit altădată pe mine copil. Când am ocazia să-mi ilustrez propriile povești, mă folosesc de prilej să strecor din dragostea mea pentru umor și copilăroșenie, alături de aprecierea unei estetici arhaice, cu detalii dintr-o lume de demult. Vreu să las loc poveștii să iasă din paginile cărții în lumea cititorilor, prin joacă și dialog. Apoi țin să experimenez noi abordări când am ocazia. Așa am ajuns, după ani de ilustrație de carte, să semnez primul meu album de bandă desenată, o noutate absolută pentru mine.

“Cozonăcei cu stafide” album de bandă desenată, 2024. Diana Tivu

Cum îți antrenezi creativitatea

Îmi tratez programul de muncă cu responsabilitatea unui job cu ore fixe și fac tot posibilul să îmi împlinesc sarcinile în timpul alocat. Munca mea cuprinde atât partea de ilustrație efectivă pentru proiecte editoriale, lucrări la comandă sau proiecte grafice de tot felul, dar și o lungă listă de activități prozaice conexe: e-mailuri, contracte, contabilitate, management pentru conturile mele de social media, gestionarea în întregime a unui magazin online, împachetări, livrări și multe altele, totul în paralel cu ideile care se creionează încet prin caietele de schițe și-și așteaptă rândul să iasă la lumină.

Creativitatea vine lucrând și este mai ușor te găsească dacă îți știe programul la planșetă, dar oricât aș vrea eu să eficientizez lucrurile, este o meserie cât se poate de creativă și solicitantă, așa că am nevoie la fel de mult de timp departe de masa de lucru, citind, făcând mișcare sau, pur și simplu, mutându-mi munca pe o bancă în parc.

Ilustrații de Diana Tivu din cartea “Miko și Soarele ” de Andreea Iatagan

Proiecte recente

Am avut deja un 2024 foarte productiv în colaborări editoriale. Cel mai însuflețit proiect a fost primul meu album de bandă desenată, cu povestea imaginată de mine și ilustrată integral în tehnică tradițională de linie de peniță și culoare în acuarelă pe hârtie: Cozonăcei cu stafide, frământați și copți cu Editura Frontiera.

Este o poveste cu gust de copilărie, inocență și prietenie pentru cei mai mici iubitori de povești. Bucuria de a lucra la acest proiect a fost sporită de entuziasmul celor mici și mari pentru albumul tipărit.

Trenduri în ilustrație

Cu nasul în foile mele îmi e greu să observ tendințe într-o industrie atât de versatilă cum este ilustrația. Cred că ilustrația este receptivă la valurile tehnologiei contemporane, cum sunt mutațiile implicate de tehnologia AI, în contrapondere cu nostalgia vizibilă a publicului după ilustrații de „altădată“.

Cărțile tale preferate din copilărie

Una dintre cărțile cu care am crescut este Căluțul cocoșat a lui P. Erșov, ediția din 1990 de la Editura Ion Creangă, cu ilustrații fabuloase la care mă întorceam iar și iar, desenate și redesenate. Alta este Enciclopedia cu zâmbete, apărut în aceeași perioadă la Editura Hyperion, un volum pe care mi-am exersat cititul, primele litere și prin care am avut acces la o diversitate de povești ilustrate cu expresivitate și umor de Lică Sainciuc. Ambele volume sunt la loc de cinste în biblioteca mea, lipite, tocite, mâzgălite și mult iubite.

Ce carte clasică pentru copii ți-ar plăcea să ilustrezi

Sunt multe titluri care mă entuziasmează, dar cred că mi-ar plăcea enorm să ilustrez o ediție pentru Vântul prin sălcii de Kenneth Grahame. Până atunci am să exersez bursuci pe unde apuc prin proiectele mele.