[Creativitatea de zi cu zi] Oana Barbonie: Știu să separ zona de „acum visăm”, „acum găsim practicalitatea și gândim deadline-uri”

Proces, curiozitate, muncă, joacă, documentare, exercițiu, vis, deadline. Creativitatea e de multe feluri, crede Oana Barbonie: trebuie doar să ne dăm voie și să fim atenți la lucruri. Între inspirație și blocaj se întinde spațiul vast și granulat al încercării. Sfatul ei este să lucrezi cu ceea ce ai. Să faci pauze. Să știi când să (nu) te iei prea în serios. 

"Ia timpul ăsta să faci ce simți tu să faci, cum știi tu să faci, cum vrei tu să faci. Dă-ți o șansă. Iar dacă cineva vine și comentează gratuit, poți oricând să spui „hei, e deja atâta creație în lume, du-te și alege de acolo”, spune Oana. 

Oana se definește ca reporter vizual. A fost editor vizual DoR, colaborează cu publicații ca Scena9 sau Films in Frames, este autoarea unor mesaje-neone care pot fi văzute prin oraș și a unor mesaje cu albastru, expuse pe Instagram, în cadrul unei serii-jurnal începută acum doi ani. 

Cum își strunește ea resursele creative, unde caută inspirația, ce se întâmplă când nu o găsește, despre procesul creației și întrebările din spatele lui, povestește Oana mai multe în rândurile următoare:

Definiția personală a creativității

Cred că e un proces mai degrabă decât ceva spontan venit din univers. O spun așa franc pentru c-am crescut cu multe idei idilice și irealiste despre munca asta, inclusiv eu mă separam și alintam. Am și crescut la sat, deci profitam de mediu să fantazez rutine de scriitoare aparte care va reuși în lumea mare. 

Pe de-o parte e bine, că asta mi-a dat de mică exercițiul să fac lucruri cu ce idei îmi veneau și am ajuns să-mi antrenez mintea. Pe de altă parte, realizez că-i important să cultivăm creativitatea de la toată lumea, să nu separăm și să arătăm cu degetul, că ajungem să perpetuăm ideea că fie ești din naștere creativ, fie nu.

Când țineam ateliere de joacă vizuală cu oameni de toate vârstele, auzeam des la adulți că „eu nu mă pricep, niciodată nu m-am priceput să fiu creativ”, când creativitatea e de fapt de atâtea feluri. Trebuie doar să ne dăm voie și să fim atenți la lucruri. 

Atelierele de joacă vizuală

Ce a intervenit odată cu experiența

Faptul că știu că treaba asta e exercițiu susținut. Cum mai știu că, după mult timp de învățat, cultivat, filtrat și observat, ajungi să fii omul cu idei care vin pe loc, de te surprinzi și pe tine. Că poate asta te va diferenția mai târziu, dar în fapt, e un proces. Cred că, pe scurt, creativitatea e atenție reîmpachetată cu atenție. 

Tot cu experiența, sunt multe lucruri care vin mai ușor: știu unde să caut dacă e nevoie să mă documentez. Știu ce estetică am. Știu să explic o idee. Știu să separ zona de „acum visăm”, „acum găsim practicalitatea și gândim deadline-uri”. Uneori chiar mă bucur că îmbătrânesc. 

Credit foto: Lena Ciobanu

Tabieturi, shortcut-uri, rețete

Cred că-n cazul meu, creativitatea e foarte legată de cât de prezentă sunt. Sună simplu, dar am o problemă foarte mare cu asta. Deci rețeta ar fi să stau cu mintea mea, să scriu în jurnal, să stau în prezent, să mă uit la oameni și la lumea din jur cu atenție, implicit la mine. Totodată, să fiu extrem de curioasă. Iar adesea, doar trebuie să lucrezi până vine ceva. Iar când nu vine, lucrează cu ce ai. Nu trebuie să facem excelență zilnic. 

Surse de inspirație

Eu funcționez pe clișeul că totul mă inspiră. Tot ce văd, trăiesc, visez – am implicit o tradiție cu părinții mei să ne povestim adesea ce visăm, că Oltenia, de unde sunt, e locul magiei. 

Altfel, recent am citit mult despre ritualurile scriitorilor și texte de la femei, de exemplu m-am apucat în sfârșit de Interior Zero, a Laviniei Braniște și-mi place enorm cum scrie. Îmi place să citesc despre cum muncesc alții și ce rutine au. 

Surse de inspirație din online

Nu pot pune degetul pe ceva fix și concret. Chiar mă inspiră multe lucruri. Mai ales comentariile de pe internet. Multe sunt absolut distrugătoare, mai ales pe Facebook, deci evit platforma. Dar pe TikTok sau YouTube sunt atâtea povești personale și gânduri simple, dar puternice. Chiar obișnuiam să am o serie pe Insta stories cu comentarii curatoriate.

Cursuri, atelier, evenimente care să te inspire

O să divaghez, dar cu intenție. Nu a fost vreun curs formal sau eveniment singular care să mă inspire. În fapt, să fiu parte din echipa revistei DoR timp de cinci ani, ulterior editorul vizual al publicației, a fost probabil o fântână nesperat de plină de momente care mi-au antrenat și activat mintea și m-au definit. 

O dată prin oamenii din echipă și mințile lor ascuțite – pe care vi le recomand chiar și azi, deși revista nu mai există în forma de atunci, dar și prin proiectele pe care le făceam, de la DoR Live, la întâlniri cu abonați, la conferința de jurnalism The Power of Storytelling. Zicea o youtuberiță cândva despre comunitatea ei, că „vreau să fiu în mijlocul mulțimii” și asta a făcut DoR pentru mine și asta am căutat să fac și ulterior ca freelancer, dar și personal. Să fiu. Să merg. Să văd. Asta ajută mereu. 

Expo "This Is Yours To Keep", Ototo 2023

Obstacolele creativității

Presiunea și aparenta presiune să faci lucrurile într-un anume fel. Jena de a nu deranja. Muncă confortabilă. Le pățesc pe toate. Inclusiv, să lucrezi cu altcineva în minte (cu ce ar putea/ar face acea persoană). Ceea ce, pricep în multe cazuri, când e un proiect pe ceva anume, ai o audiență, trebuie să ai grijă etc. Dar dacă vorbim de ceva creativ care pleacă de la tine, trebuie, cumva, dar trebuie să faci pentru tine munca, în primul rând. E o chestie de focus și intenție. Încerc să revin la asta când mă rătăcesc. 

Expo "On her side", Timișoara

Ce se întâmplă când ai momente de blocaj

Cred că am avut noroc aici. Am mai avut episoade ici-colo, dar mereu am revenit la a duce munca la bun sfârșit destul de repejor. Cu vremea, m-am mai liniștit. Cred că ajută și că mi-am înțeles procesul și mă mulez după el: de exemplu, dacă am o săptămână să produc un colaj sau un text, probabil cinci zile doar mă gândesc la ce aș putea face sau pun cap la cap un moodboard, mă joc, iar la final execut. E un haos organizat. Adrenalina de I need to get this done pe mine mă ajută la final foarte tare. Bine, aici vorbesc mai degrabă despre munca pentru alți oameni/alte proiecte, adică munca de creative director freelancer, colajistă sau pe scris. 

Detaliu colaj din expoziția "Noi între noi" de la Rezidenta9

Dar, simultan, tot eu m-am mutat anul ăsta opt luni la țară ca să mă refocusez și regândesc lucruri despre munca mea personală. Norocul fiind că acolo am crescut și mi-a fost ușor să sar în ruralul pașnic și liniștitor, că tot ne invadează internetul despre asta. Și este liniștitor, dar nu cred că e soluția salvatoare.

Cred că e important să ne facem bine oriunde suntem. Că de fapt de acolo vine indirect sau direct și blocajul ăsta de a face. Nu e despre ceva mai filosofic. Trebuie să ai grijă de tine. Am cam popularizat creația în haos și aș propune să popularizăm și creația cu rutine.  

Creativitatea e pe buzele tuturor. Ce s-a pierdut, ce s-a câștigat

De toate. Cred că e enorm de multă presiune. Cred că e mai mult spațiu pentru mai mulți, dar simultan e ceva foarte iluzoriu în asta, pentru că deși TikTok oferă platformă, tot el duce oamenii în zone obositoare de saturație. E fix cuțitul cu două tăișuri. 

Dar ce m-a ajutat pe mine, deci poate să zicem că asta am câștigat – nu e ditamai revelația și probabil sună inocent, dar vorbeam cu editoarea mea cu care lucrez la o cărticică secretă – că sunt atâtea lucruri mișto în lume și ce naiba mai încerc să fac și eu printre ele. Iar în timp ce vorbeam, m-am oprit și am zis „this is it”. Munca bună deja există. Există deja lucruri pentru toată lumea. Deci ia timpul ăsta să faci ce simți tu să faci, cum știi tu să faci, cum vrei tu să faci. Dă-ți o șansă. Iar dacă cineva vine și comentează gratuit, poți oricând să spui „hei, e deja atâta creație în lume, du-te și alege de acolo”. 

Presiunea de a fi nonstop creativă

Cred că există multe nuanțe în discuția asta, dar mă rezum la cea trăită recent și la soluția care a reieșit. Țin minte perfect momente din ultimele luni, mai ales că am luat o pauză din seria de mesaje cu albastru (care-au fost pe Insta și-n expoziții sau reviste) în care simțeam presiune în corp să continui să scriu, să produc, să fiu creativă, că „vai, ceva uriaș depinde de mine”. 

Nu depinde. Lumea a continuat și fără să fiu eu productivă. Sigur că găsesc valoare în munca mea și sunt oameni care găsesc valoare în munca mea și sunt veșnic recunoscătoare să pot să fac lucruri care sunt apreciate. Dar trebuie să-mi aduc aminte să nu mă iau atât de în serios. Să iau în serios ce fac, dar simultan să nu mă iau în serios. Sunt mulți oameni creativi, sunt multe proiecte bune, avem de toate din plin. În cel mai rău caz, facem cu rândul.

Expo "This Is Yours To Keep", Ototo 2023

Influența AI & Social Media

Nu sunt atât de pricepută și sunt sigură că sunt oameni mai conectați cu subiectul ăsta, mai ales pe zona de AI în artă. Cred că sunt din nou și naivă. Că zic să le aplaudăm capacitatea de eficientizare pe aspecte mai tehnice, dar simultan cred că-n final vom reveni tot la ce iese din mâna unui om. E ceva superb în nereușita perfecțiunii. Niciun AI nu ne va lua bucuria de a face lucrurile aproape perfect.