Trăim în epoca în care tehnologia este peste tot, prezentă în toate activitățile vieții noastre, deși nepercepută prin intermediul simțurilor. Cum putem să avem grijă de (și să ne pese de) un tehno-eco-sistem aproape invizibil, care se dezvoltă rapid în jurul nostru într-un mod care depășește cu mult viteza evoluției biologice? Expoziția Places of Care pusă la cale de Asociația Marginal, vernisată pe 26 septembrie, recontextualizează modul în care privim și ne conectăm la tehnologie. Publicul din București poate vizita expoziția până pe 12 octombrie la Muzeul Național Tehnic Dimitrie Leonida din Parcul Carol.
Proiectul propune un context care crează un moment de sense-breaking, fiecare lucrare imaginând noi moduri de a interacționa și de a ne relaționa cu artefactele tehnologice și ecosistemele create de om în jurul lor. Cu o strategie inversă zoom out-ului pe care îl folosim pentru a putea naviga în lumea supratehnologizată din jurul nostru, "Places of Care" propune o perspectivă nouă: încercarea de a reseta relația pe care o avem cu tehnologia.
Pentru expoziția "Places of Care", Ioana Vreme Moser a creat o instalație care folosește cristale naturale și artificial, care explorează relația dintre sunet și materiale. Ioana este o artistă care își explorează creativitatea prin sunet, electronică și cercetare speculativă. În practica sa, Ioana folosește procese electronice brute pentru a obține noi materialități sonore, explorând interacțiunea dintre corp, obiecte și materiale organice.
Povestim cu Ioana, în rândurile de mai jos, despre artă, tehnologie, simțuri și conștientizarea relației dintre ele.
Participarea la expoziția Places of Care
Pentru mine, colaborarea strânsă, plăcută și transparentă cu Marginal în producția cercetării și implicit a lucrării noi a fost o experiență specială. Expoziția aduce mai mult decât o serie de lucrări. Places of Care extinde colaborări și conexiuni atât de necesare în peisajul politic actual European.
M-a frapat deschiderea și flexibilitatea și grija doamnelor de la Muzeul Tehnic în relație cu lucrarea care am ascuns-o printre exponate. Astfel de comunicare între un muzeu și artiști e inedită și trebuie cultivată mai departe.
Lucrarea ta, Perikon Smelters
Zece minerale urlă și zumzăie printre exponatele Muzeului Tehnic. La prima vedere pare că mașinăriile au prins voce, dar la o inspecție atentă printre roți zimțate apar sculpturile sonore. Fiecare mineral are o poveste pe care oscilează la atingerea atentă cu un ac într-un difuzor conic. Mineralele sunt Semiconductive și amplifică prin structura cristalină diverse texturi sonore.
Instalația se dedică Zincitului, un mineral roșu care se formează ori pe meteoriți, ori când există accidente precum incendii în mine sau hornuri de fabrică proiectate greșit. Aceste cristale cu proprietăți radio-sensitive au fost folosite la începutul secolului 20’ de către Oleg Lossev, fiind predecesoare tranzistorului.
Folosind acești amplificatori arhaici, instalația face o incursiune în istoria telecomunicațiilor și a tehnologiei digitale.
Relația cu tehnologia
Fiecare obiect sau artefact tehnologic are o poveste. De la extracția minereurilor din zone de conflict pentru Iphone16 la istorii uitate precum contribuția femeilor în computing sau descoperirea lui Oleg Lossev, tehnologia e contextuală și implicit politică.
Componentele electronice sunt mai mult decât simple materiale corozive. Prin proiectele mele de cercetare, încerc să descopăr substraturi și narative paralele în relație cu tehnologiile electronice.
Ce te inspiră
Patente vechi, arhive, papuci de balet, Galene, rujuri, oameni faini.
Despre Places of Care
Fiecare lucrare din expoziția Places of Care oferă o viziune unică asupra unui aspect specific al tehnologiei, iar artiștii explorează diferitele fațete ale interacțiunilor noastre cu aceasta.
Persistent Objects, a Sabinei Suru, chestionează însăși identitatea artefactelor noastre tehnologice și cum este ea creată. Eliminând sensul determinat de utilitate pentru 20 de obiecte, ascunzându-le cu un voal de bioplastic, și arătând doar compoziția chimică de bază, ea provoacă privitorul să reflecteze asupra conexiunii noastre cu ceea ce ne înconjoară, și conexiunea dintre lumea tehnologică și cea naturală.
Simultan, Snug Transformations: From Tech to Snack a Marei Oglakci, explorează alternative poetice ale relației dintre tehnologiile create de om și mediul natural. Oferind o perspectivă speculativă asupra tehnologiei din punctul de vedere al unor insecte imaginate care consumă deșeuri electronice, lucrarea pune întrebări despre cum ar putea fi imaginate ecologii viitoare.
În Well Tempered Objects, Antoni Rayzhekov implică activ publicul în relația dintre spațiul digital și cel fizic, dintre utilitate și conexiunea emoțională. Prin intermediul tehnologiei, obiectele vechi capătă o nouă semnificație, permițând vizitatorilor să-și creeze propriile compoziții sonore, într-o nouă perspectivă asupra modului în care tehnologia poate redefini îngrijirea și interacțiunea.
Expoziția se extinde în colecția permanentă a muzeului prin instalația Perikon Smelters a Ioanei Vreme Moser. Amestecate între artefacte tehnologice istorice, lucrările dau voce unor minerale care nu sunt nici naturale, nici artificiale - care se formează în mod natural ca urmare a activității umane - o reflecție asupra consecințelor neintenționate, și adesea neexplicate, ale acțiunilor noastre.
Expoziția Places of Care creează un spațiu de reflecție asupra realităților noastre nou formate și încotro se îndreaptă ele. Deși de obicei avem tendința să ne imaginăm cum va arăta lumea noastră în viitor, proiectul ridică întrebări critice cu privire la modul în care vom interacționa și ne vom raporta atât la sistemele materiale cât și la cele digitale pe care le creăm și pe care le folosim.
