Cătălin Munteanu: Trebuie doar să existe viziune, deschidere, iar nepotismul să fie ținut sub control. Să primeze arta, nu partea materială

Luna octombrie arată bine pentru Ploiești, cu două festivaluri care ar putea răspunde nevoilor artistice ale unui public ușor amorțit în ce i se servește de la centru. Cătălin Munteanu este fotograf și organizator al festivalurilor Secvențe și Talpa Iadului. Reamenajează spații, invită artiști, se dă peste cap ca în cele câteva zile să vadă lumea mulțumită atât în public cât și pe scenă.

"De unde am început și unde mă duc? Chiar nu știu, dar fac fotografii de foarte mulți ani, tocmai pentru că îmi place să documentez ceea ce văd și simt, îmi place să imortalizez lucruri în stilul meu și îmi place să mă uit la fotografiile făcute. La asta adăugăm enorma pasiune pentru muzică, arhitectură și literatură", spune Cătălin.

Secvențe se întâmplă între 11 și 13 octombrie și vine cu 24 de artiști fotografi, nume foarte cunoscute la nivel național, ateliere de fotografie, conferințe și o tură foto la Obor, iar seara concerte. La Talpa Iadului sunt aproape 100 de artiști, concerte, dans contemporan, recitaluri de poezie și instalații, așa că se anunță 3 zile de pomină, între 25 - 27 octombrie. Două festuri independente care animă halele industriale de pe strada Laboratorului nr 31D și se ambiționează să pună Ploieștiul pe harta culturală. 

Parcursul tău artistic

Arta este omniprezentă în viața noastră, fie că vrem sau nu să conștientizăm acest lucru. Telefonul are o anumită formă și culoare, aplicațiile din el sunt într-un anumit fel făcute, mobila din casă, coperțile unei cărți și mai ales, natura. Toată natura este o mare lucrare artistică, iar noi facem parte din această lucrare și la rândul nostru, multe lucruri pe care le facem, sunt artistice. Din păcate, lumea materială este și ea la fel de prezentă și mulți oameni ignoră frumusețea lucrurilor și încep să vadă doar beneficiul pe care aceste lucruri îl aduce. În acel moment cred că frumosul încetează să devină frumos, devine practic, iar omul nu mai simte arta și nu mai face lucruri din simplul motiv că arată bine și, mai ales, că te face să te simți bine făcând ceva. Artistul nu creează strict pentru rezultat, ci de multe ori pentru că este îndrăgostit de procesul de creație.

De unde am început și unde mă duc? Chiar nu știu, dar fac fotografii de foarte mulți ani, tocmai pentru că îmi place să documentez ceea ce văd și simt, îmi place să imortalizez lucruri în stilul meu și îmi place să mă uit la fotografiile făcute. La asta adăugăm enorma pasiune pentru muzică, arhitectură și literatură. Iar toate aceste lucruri m-au ghidat spre cine sunt azi.

Ideea celor două festivaluri

Ideile zboară, de obicei le prindem, dar destul de rar le punem în practică. Cu Festivalul de fotografie //SECVENȚE este destul de simplu. Fiind pasionat de fotografie, la un moment dat mi-am dorit să intru mai bine în lumea imaginii și m-am dus în Țara Galilor la University of South Wales, pentru a studia fotografia documentară. În acei 3 ani am fost înconjurat zi și noapte de fotografie, fotografi și evenimente dedicate fotografiei. Mereu am avut un spirit organizatoric, așa că mi-a venit cumva natural să pornesc festivalul Secvențe. Prima ediție a fost în 2013 și a fost foarte bine primită de public, la fel și următoarele ediții. Am primit doar laude, însă prea puțin sprijin material, așa că de fiecare dată a fost un efort foarte mare. Adică, bani din buzunar. Buzunarul fiind modest.

Laudele nu acoperă cheltuielile, iar publicul nu se înghesuia să facă donații, așa că după 5 ediții, în 2017, am spus stop. În această perioadă de pauză mulți prieteni au spus „De ce nu mai faci Secvențe?”, iar acum, în 2024, îl fac și ghici ce, la fel de puțin sprijin. Menționez că Secvențe a fost cu acces gratuit din 2013, până în 2017, când am luat o pauză. Acum, în 2024, când repornim acest festival, am introdus taxa de participare. Nu este deloc mare, chiar simbolică aș spune, însă extrem de necesară.

Talpa Iadului este un festival mult mai complex, pentru că este controversat, include toate formele de artă posibile, se desfășoară într-un spațiu neconvențional, are o grafică greu de digerat și un nume care sperie multă lume. Însă, este un festival superb. Este plin de creativitate și mesaje, doar că din păcate, are resurse foarte modeste și nu ajunge să înflorească. Dacă este greu? N-aș vrea să intru în detalii, dar este extrem de dificil să continui și aproape zilnic mă întreb: „De ce fac asta?”

Nu vreau să obțin nimic. Doar acea simplă plăcere când vezi un grup de oameni care se simt bine pe scenă sau în public. Să vezi un decor bine realizat, un spectacol reușit, oameni prietenoși și să știi că ai pus la cale toate aceste lucruri. Bineînțeles, visez ca aceste festivaluri să ajungă puncte de referință și lumea să se înghesuie să participe atât pe scenă, cât și în public.

Alegerea spațiului neconvențional 

Inițial Secvențe a fost doar în muzee, Talpa Iadului în schimb nu are ce căuta în muzeu. Influența este din afara țării, pentru că aproape peste tot prin Europa vezi foste hale industriale transformate în centre culturale. Arhitectura industrială este foarte frumoasă, iar Ploieștiul are astfel de spații în care te poți desfășura după cum dorești. Muzeul te constrânge și nu te lasă să te desfășori așa cum simți. Într-o hală industrială nu ai restricții și poți face aproape orice. Doar să ai resursele necesare.

Da, este greu de amenajat, dar este foarte distractiv, așa că merită efortul. Din păcate este greu să găsești oamenii cu care să lucrezi, mai ales dacă nu ai resurse să-i plătești.

Publicul din Ploiești

Ploieștiul este un oraș greu de definit. 200.000 de mii de oameni în oraș, aproape un milion în județ, dar avem un singur teatru, o singură filarmonică. Niciun cinematograf vechi nu a rezistat, de-abia dacă găsești 2-3 trupe de teatru independente, centre culturale foarte puține, ong-uri la fel. Este un oraș muncitoresc, din care tinerii pleacă. Nu avem un centru universitar puternic, nu avem nici măcar un centru istoric al orașului. Avem rafinării, mall-uri și câteva instituții culturale destul de controlate politic.

Posibilități sunt, însă este nevoie ca oamenii din artă și turism să lucreze împreună, iar asta nu se întâmplă. Este foarte puțin sprijin oferit celor care fac un eveniment independent, în schimb un festival organizat de primărie tocmai ce a cheltuit un milion de lei pe o serbare câmpenească. Instituțiile au bani, dar nu neapărat și viziune artistică. Bineînțeles că sunt oameni de artă în ele, dar dacă ai un salariu decent și nu ai grija banilor, tind să cred că nu ești așa deschis la ce dorește publicului și riști să nu aduci nimic potrivit sau inovator. Părerile diferă, asta este doar părerea mea.

Inițial am pus accentul pe publicul ploieștean, dar sunt răutăcioși și nu susțin aceste festivaluri. Acum încercăm să ne îndreptăm către publicul din alte orașe.

Extinderea în alte orașe

Am primit des propunerea, dar nu, nu vreau asta. Bucureștiul are deja toate festivalurile posibile. La fel și alte orașe. Sunt ploieștean și nu cred că aș putea face tot acest efort pentru alt oraș. Nevoia este aici, în Ploiești, și aici doresc să-mi aduc aportul.

Colaborări, sponsori

Bineînțeles, doar că nu sunt om priceput la marketing și promovare, așa că nu mă descurc deloc bine la capitolul ăsta. Am tot încercat să găsesc oamenii care să mă ajute și să acopere aceste posturi, însă nu am reușit. Totuși, doar așa aceste festivaluri vor putea rezista, cu sprijin financiar. Nu sună artistic, dar asta este realitatea.

Am încercat să atrag diferite persoane în echipă, doar că totul este pro-bono și nimeni nu stă prea mult. La Secvențe este Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului Prahova care este co-partener al festivalului, însă nici ei nu sunt așa pricepuți la finanțări și ne lamentăm împreună în căutare de sprijin.

Avem o duzină de voluntari, mici și simpatici, elevi de liceu, care se dau peste cap încercând să facă toate cele. Clar este nevoie de oameni mari în echipă, doar că oamenii mari nu prea fac lucruri pro-bono, așa că, în afară de câțiva prieteni care mă ajută cu diferite lucruri, sunt de capul meu în organizare.

Artiștii participanți

Artiștii sunt destul de numeroși și toți foarte faini! Bineînțeles că nu aș putea spune altceva, chiar dacă uneori nu le înțeleg atitudinea. Uite că am scăpat porumbelul. Este greu să lucrezi cu oameni și este greu să ajungi la compromisuri. Dar asta știm deja cu toții.

La Secvențe avem 24 de artiști fotografi. În mare parte nume foarte cunoscute la nivel național. Printre cele mai cunoscute aș putea spune. În listă sunt și artiști care stau mai mult în umbră, printre care și eu, plus doi-trei fotografi începători, care merită șansa unei astfel de experiențe. Ar fi frumos să avem o categorie dedicată tinerilor fotografi, dar cum resursele sunt limitate, i-am pus pe toți împreună. Sunt artiști de peste tot din țară, din Cluj-Napoca și din Botoșani. Bineînțeles din Ploiești și mulți din București. Absolut fiecare are ceva bun de spus și sper că publicul va avea curiozitatea să-i asculte. Programul este și el bogat, avem ateliere de fotografie, conferințe, ba chiar și o tură foto la Obor. Am inclus în program și recenzii 1 la 1 oferite celor interesați să asculte părerea unui fotograf cu experiență. Adică îți aduci portofoliul și îți programezi o astfel de ședință cu unul dintre artiștii festivalului. Timp de 15 minute ceri și primești sfaturi. Mi se pare incredibil de util. Avem și un atelier de developare a filmului alb negru, iar seara, două serate muzicale, care sigur vor fi foarte intime și prietenoase. După o zi plină de activități, ne așezăm împreună și ascultă muzică bună.

La Talpa Iadului, inclusiv numele ne atrage atenția că o să fie multă agitație. Sunt aproape 100 de artiști. Concerte rock, dans contemporan provocator, recitaluri de poezie care să domolească spiritele și instalații dintre cele mai ciudate. Talpa Iadului este greu de descris, însă este ușor de trăit. Aici este locul celor care nu se încadrează în normele societății. Aici introvertiții prin curaj, aici negrul este colorat și totul este prietenos. Vii cu prietenii să-ți faci și mai mulți prieteni. Ziua avem jocuri și ateliere ținute de artiști, seara multe spectacole, iar după miezul nopții, multă muzică de dans! Trebuie să ai energie și chef de distracție. Chiar vor fi 3 zile de pomină!

Talpa Iadului este mult mai amplu, la ce să ne așteptăm anul acesta?

Da, este un festival foarte creativ și putem să ne așteptăm la multe. Așa cum am spus mai sus, multe activități, multe concerte, spectacole și mult dans. Anul acesta sper să se lege mult mai bine lucrurile. Avem un spațiu foarte frumos, generos și chiar sper să ne distrăm pe măsura așteptărilor. Programul spectacolelor este deja afișat pe website, urmează să finisez și programul activităților din timpul zilei.

Lumea artei de la noi

Din păcate nu am un răspuns potrivit. Asta pentru că nu prea am fost activ, nu am mai luat pulsul, să spun așa. M-am cam izolat și cu toate că organizez festivaluri, eu nu prea merg la evenimente. Totuși, nu am cum să nu văd cum numărul spectacolelor crește, devin din ce în ce mai variate și, chiar dacă nu neapărat în Ploiești, arta devine din ce în ce mai căutată. Sper să țin și eu pasul cu această creștere.

Nu pot spune că am satisfacții sau dezamăgiri, însă mi-ar plăcea ca instituțiile de artă și cultură să nu mai fie subordonate politic și administrativ de către primării și partide. Poate ăsta este păsul meu aici, în Ploiești. Dar când mă uit la Sibiu, de exemplu, văd lucruri frumoase și în acest sector de stat, deci sigur se poate. Trebuie doar să existe viziune, deschidere, iar nepotismul să fie ținut sub control. Să primeze arta, nu partea materială.